Indicatii: Hipertensiune arteriala esentiala . Tratamentul simptomatic al hipertrofiei benigne de prostata
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Aniprosin contine mesilat de doxazosin 2,425 mg/4,85 mg echivalent la doxazosin 2 mg/4 mg.
Excipient: lactoza anhidra 40 mg/80 mg. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimat
2 mg: comprimat alb de forma alungita (9×4,5 mm) cu linie mediana pe una din fete si imprimat cu « D2 » pe cealalta fata.
4 mg: comprimat alb de forma alungita (12×6 mm) cu linie mediana pe una din fete si imprimat cu « D4 » pe cealalta fata.
Comprimatele pot fi divizate in doua parti egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
– Hipertensiune arteriala esentiala .
– Tratamentul simptomatic al hipertrofiei benigne de prostata (HBP).
4.2 Doze si mod de administrare
Aniprosin trebuie administrat o data pe zi cu o cantitate suficienta de apa. Durata tratamentului trebuie stabilita de medic .
Doza initiala recomandata de Aniprosin este de 1 mg o data pe zi pentru a reduce la minim riscul de hipotensiune arteriala ortostatica si/sau sincopa (vezi pct. 4.4).
Hipertensiune arteriala:
Doza uzuala de Aniprosin este intre 1 si 8 mg pe zi. Doza maxima recomandata este de 16 mg pe zi. Doza initiala este de 1 mg inainte de culcare si, aceasta doza trebuie administrata 1-2 saptamani. Dupa aceasta perioada, doza poate fi crescuta la 2 mg o data pe zi pentru inca 1-2 saptamani. Daca este necesar doza zilnica poate fi crescuta treptat la intrevale egale, pana la 4, 8 sau 16 mg o data pe zi in functie de raspunsul pacientului.
Aniprosin poate fi utilizat in monoterapie sau in asociere cu un diuretic tiazidic, beta-blocant, antagonist al canalelor de calciu sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei. Hipertrofia benigna de prostata:
La inceputul tratamentului cu Aniprosin se recomanda urmatoarea schema de tratament :
– zilele 1-8: 1 mg doxazosin o data pe zi;
– zilele 9-14: 2 mg doxazosin o data pe zi.
Aceasta doza poate fi crescuta pana la 4 mg pe zi si in continuare pana la doza maxima recomandata de 8 mg, in functie de parametrii urodinamici si de simptomele HBP ale pacientului. Intervalul recomandat de ajustare a dozei este de 1-2 saptamani.
Doza recomandata in mod uzual este 2-4 mg pe zi. Aniprosin este administrat zilnic in priza unica. Daca tratamentul este intrerupt pentru cateva zile, doza corecta trebuie recalculata. O doza de 1 mg se obtine prin divizarea comprimatului de 2 mg in jumatate.
Utilizarea la varstnici si la pacienti cu insuficienta renala:
La pacientii cu insuficienta renala nu sunt schimbari in farmacocinetica doxazosin . De asemenea, nu sunt date cu privire la agravarea insuficientei renale preexistente de catre doxazosin . Ca urmare, doza recomandata este cea obisnuita. Datorita eventualei hipersensibilitati la unii dintre acesti pacienti, poate fi necesar sa se ia precautii speciale la inceputul tratamentului. Aniprosin nu se poate elimina prin dializa datorita faptului ca se leaga in proportie crescuta de proteinele plasmatice.
Utilizarea la pacientii cu insuficienta hepatica:
Doza trebuie crescuta cu atentie la pacientii cu insuficienta hepatica deoarece doxazosin este metabolizat hepatic . Nu exista date clinice cu privire la administrarea la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la copii:
Nu este recomandat pentru utilizare la copii cu varsta sub 12 ani datorita lipsei datelor privind eficacitatea.
4.3 Contraindicatii
– Hipersensibilitate la doxazosin , alte chinazoline (de exemplu, prazosin, terazosin) sau la oricare dintre excipienti
– Hipotensiune arteriala sau hipotensiune arteriala ortostatica in antecedente (atunci cand este utilizat pentru HBP)
– Congestia tractului urinar superior , infectii cronice ale tractului urinar sau litiaza vezicala (atunci cand este utilizat pentru HBP)
– Incontinenta urinara, anurie, insuficienta renala progresiva
– Antecendente de obstructie esofagiana sau gastro-intestinala sau micsorarea diametrului lumenului gastro-intestinal
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
In faza initiala a tratamentului sau la cresterea dozei, pacientul (printre altele tensiunea arteriala) trebuie monitorizat pentru a reduce la minimum eventualele reactii adverse, cum ar fi scaderea tensiunii arteriale si sincopa, care pot apare la schimbarea pozitiei. Atentie speciala trebuie sa se acorde persoanelor in varsta, pacientilor cu insuficienta renala sau hepatica, pacientilor cu regim strict hiposodat sau pacientilor tratati cu diuretice.
Acesti pacienti trebuie avertizati sa evite, in faza initiala a tratamentului cu doxazosin , situatiile in care se pot produce accidente, datorita ametelii sau asteniei.
Datorita proprietatilor vasodilatatoare, Aniprosin trebuie utilizat cu precautie la pacientii care au una din urmatoarele afectiuni cardiace severe:
– edem pulmonar, determinat de stenoza aortica sau mitrala;
– insuficienta cardiaca cu minut-volum cardiac crescut;
– insuficienta cardiaca dreapta, determinata de embolism pulmonar sau de exudat pericardic;
– insuficienta cardiaca stanga cu presiune de umplere scazuta.
La pacientii cu ischemie cardiaca severa, scaderea brusca sau marcata a tensiunii arteriale poate fi urmata de o agravare a simptomelor anginoase.
La pacientii hipertensivi care au in mod aditional unul sau mai multi factori de risc pentru boala cardiovasculara, doxazosin nu trebuie utilizat in monoterapie ca tratament de prima intentie a hipertensiunii arteriale, datorita posibilitatii cresterii riscului de producere a insuficientei cardiace. De asemenea, Aniprosin trebuie administrat cu atentie in cazul asocierii cu alte medicamente care influenteaza metabolismul hepatic (de exemplu, cimetidina).
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza , deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament . Aniprosin trebuie administrat cu grija la bolnavii cu neuropatie diabetica autonoma. Se recomanda precautie la administrarea concomitenta a Aniprosin cu inhibitori ai PDE-5 (fosfodiesteraza tip 5) (cum sunt sildenafil , tadalafil, vardenafil), indicati in tratamentul disfunctiei erectile, deoarece poate conduce la hipotensiune arteriala simptomatica la unii dintre pacientii. Nu s-au efectuat studii specifice acestei asocieri. Hipotensiunea arteriala simptomatica este mai probabil sa fie observata la inceputul administrarii inhibitorului de PDE-5. Pentru a reduce la minimum riscul producerii hipotensiunii arteriale ortostatice, pacientii trebuie sa fie stabili hemodinamic, in cursul tratamentului cu alfa-blocant, inaintea inceperii tratamentului cu un inhibitor de PDE-5. Trebuie luat in considerare initierea tratamentului cu doze scazute de inhibitor de PDE-5. In plus, pacientii trebuie sa se adreseze medicului la aparitia simptomelor de hipotensiune arteriala ortostatica.
Utilizarea la pacientii cu insuficienta hepatica
Doxazosin trebuie utilizat cu atentie la pacientii cu insuficienta hepatica. Pentru ca nu exista date clinice la pacientii cu insuficienta hepatica severa, nu se recomanda utilizarea doxazosin la acesti pacienti.
Utilizarea la copii
Nu se recomanda administrarea la copii cu varsta sub 12 ani, datorita lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.
“Sindrom de iris intraoperator flotant” (SIIF, o varianta a sindromului de pupila mica) a fost observat in timpul operatiei de cataracta la unii pacienti care au fost tratati anterior cu tamsulosin. Au fost raportate cazuri izolate, in care acest sindrom a fost observat, la administrarea altor alfa-1 blocante si astfel nu se poate exclude posibilitatea unui efect de clasa. Datorita faptului ca SIIF poate sa conduca la cresterea frecventei complicatiilor operatiei de cataracta, utilizarea in mod curent sau anterior a alfa-1 blocantelor trebuie mentionata chirurgului oftalmolog inaintea operatiei.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Aniprosin mareste efectul hipotensor al altor medicamente antihipertensive. Efectul hipotensor poate fi potentat de utilizarea concomitenta a vasodilatatoarelor si nitratilor. Referitor la alte antihypertensive: antireumaticele nesterioidiene pot diminua efectul hipotensor al doxazosinei.
Simpatomimeticele pot reduce efectul hipotensor al doxazosinei; aceasta poate inhiba influenta dopaminei, efedrinei, adrenalinei, fenilefrinei si metaraminolului asupra tensiunii arteriale si efectele lor vasculare.
Nu s-au efectuat studii privind interactiunile cu alte medicamente care influenteaza metabolismul hepatic .
La pacientii care utilizeaza alfa-blocante, cum ar fi doxazosin , simultan cu inhibitorii de PDE-5 (cum ar fi sildenafil , tadalafil, vardenafil), indicati pentru tratamentul disfunctiei erectile, se poate produce hipotensiune arteriala simptomatica (vezi pct. 4.4). Nu au fost efectuate studii in aceasta privinta.
Aniprosin poate sa afecteze activitatea plasmatica a reninei si secretia urinara de acid vanilmandelic. Acestea trebuie luate in considerare la interpretarea datelor de laborator.
4.6 Sarcina si alaptarea
Utilizarea in timpul sarcinii: nu s-au observat efecte teratogene in timpul experimentelor la animale. Siguranta utilizarii doxazosinei in timpul sarcinii nu a putut fi stabilita pentru ca nu s-au efectuat studii corespunzatoare la femei gravide. In consecinta, acest medicament poate fi utilizat in timpul sarcinii numai daca medicul decide ca beneficiile aduse mamei depasesc riscurile posibile pentru fat. Utilizarea in perioada de lactatie: experimentele la animale au aratat ca doxazosina se acumuleaza in laptele matern. Nu sunt informatii in legatura cu acumularea doxazosinei in laptele matern uman. In
consecinta, doxazosina nu trebuie utilizata in timpul alaptarii. Intreruperea alaptarii trebuie luata in considerare in cazurile in care continuarea administrarii de doxazosin este necesara.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Doxazosin influenteaza negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, in special la inceputul tratamentului.
4.8 Reactii adverse
Aparitia reactiilor adverse se datoreaza in principal proprietatilor farmacologice ale medicamentului. Majoritatea reactiilor adverse sunt tranzitorii.
Profilul reactiilor adverse in studiile clinice efectuate la pacientii cu HBP corespunde cu cel intalnit la hipertensivi.
Reactiile adverse considerate ca fiind posibil produse de tratamentul cu Aniprosin sunt clasificate in functie de sistem , organ si frecventa. Frecventele sunt definite ca fiind: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai putin frecvente (>1/1000, <1/100), rare (>1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari cardiace
Frecvente: palpitatii, dureri precordiale.
Mai putin frecvente: aritmie, angina pectorala, bradicardie, tahicardie , infarct miocardic.
Tulburari hematologice si limfatice
Foarte rare: scaderea numarului de eritrocite, leucocite si trombocite.
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: crampe musculare, cefalee, somnolenta. Mai putin frecvente: tremor, rigiditate musculara. Rare: parestezie.
Tulburari oculare
Frecvente: tulburari de acomodare.
Mai putin frecvente: lacrimatie, fotofobie.
Rare: vedere incetosata.
Tulburari acustice si vestibulare Mai putin frecvente: tinitus.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale Frecvente: dispnee, rinita.
Mai putin frecvente: epistaxis, bronhospasm, tuse , faringita. Rare: edem laringian.
Tulburari gastro-intestinale Frecvente: constipatie, dispepsie.
Mai putin frecvente: anorexie, cresterea apetitului alimentar, tulburari ale gustului. Rare: discomfort abdominal, diaree, varsaturi.
Tulburari renale si ale cailor urinare
Frecvente: senzatie frecventa de urinare, polakiurie.
Mai putin frecvente: incontinenta, disurie, tulburari de mictiune .
Foarte rare: cresterea concentratiei creatininei serice.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: alopecie, edem facial/generalizat.
Rare: eritem cutanat tranzitor, prurit, purpura.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Mai putin frecvente: durere musculara, edeme la nivelul articulatiilor/artralgii, slabiciune musculara.
Tulburari metabolice si de nutritie Mai putin frecvente: sete, hipokaliemie , guta. Rare: hipoglicemie.
Foarte rare: cresterea concentratiilor serice de uree .
Tulburari vasculare
Frecvente: instabilitate, ameteli, edem, tulburari vegetative ortostatice. Mai putin frecvente: hipotensiune arteriala posturala, ischemie periferica, sincopa. Rare: tulburari cerebro-vasculare.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Frecvente: astenie, fatigabilitate, stare generala de rau. Mai putin frecvente: inrosirea brusca a fetei, febra /frison, paloare. Rare: hipotermie la varstnici.
Tulburari hepatobiliare
Rare: icter, cresterea valorilor enzimelor hepatice.
Tulburari ale aparatului genital si sdnului Frecvente: ejaculare intarziata. Rare: impotenta , priapism.
Tulburari psihice Frecvente: apatie.
Mai putin frecvente: cosmaruri, amnezie, labilitate emotionala. Rare: depresie , agitatie.
Atentionari speciale
Hipotensiunea arteriala posturala si, in cazuri rare, sincopa pot apare la inceputul tratamentului, in special, la doze foarte mari si, de asemenea, la reinceperea tratamentului dupa o perioada de intrerupere.
4.9 Supradozaj
Simptome
Cefalee , ameteli, pierderea constientei, sincopa, dispnee, hipotensiune arteriala, palpitatii, tahicardie , aritmie. Greata, varsaturi. Posibil hipoglicemie, hipokaliemie .
Tratament
In caz de hipotensiune arteriala datorata supradozajului, pacientul trebuie asezat in clinostatism cu capul mai jos. Daca este necesar, trebuie luate si alte masuri suportive (de exemplu, administrarea de lichide pentru marirea volumului intravascular sau medicamente vasoconstrictoare in caz de hipotensiune arteriala severa). Daca este necesar, functia renala trebuie monitorizata si sustinuta. Dializa nu este recomandata, deoarece doxazosina se leaga in proportie crescuta de proteinele plasmatice.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica:
– antihipertensive, antiadrenergice cu actiune periferica, antagonisti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: C02CA04.
– preparate urologice, medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostata, antagonisti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: G04CA.
Doxazosin este un antagonist selectiv si competitiv al receptorilor alfa-1-adrenergici postsinaptici.
Administrarea de doxazosin produce o reducere semnificativa a tensiunii arteriale prin scaderea rezistentei vasculare periferice. Administrarea in priza unica zilnica produce o scadere semnificativa a tensiunii arteriale, care se mentine timp de 24 de ore. Dupa administrare poate apare o scadere treptata a tensiunii arteriale; la inceputul tratamentului pot apare efecte ortostatice. Cea mai mare scadere a tensiunii arteriale se observa la aproximativ 2-6 ore de la administrare. In timpul tratamentului cu doxazosin , la pacientii cu hipertensiune arteriala, tensiunea arteriala va fi egala in clinostatism si ortostatism.
In timpul tratamentului cu doxazosin s-a consemnat o diminuare a hipertrofiei de ventricul stang.
Spre deosebire de blocantele neselective ale receptorilor alfa-adrenergici, nu s-a observat producerea fenomenului de toleranta in timpul tratamentului de lunga durata cu doxazosin . Mai rar, a fost observat in cursul tratamentului continuu o crestere in activitatea reninei plasmatice si tahicardie .
Studiile clinice au demonstrat ca doxazosinul produce o scadere usoara a concentratiei plasmatice a trigliceridelor, colesterolului total si LDL colesterolului. O crestere usoara a raportului HDL colesterol/colesterol total a fost observata(4-13% din valoarea initiala). Semnificatia clinica a acestor rezultate urmeaza sa fie stabilita. Doxazosin creste sensibilitatea la insulina a pacientilor cu perturbari ale metabolismului glucidic.
La pacientii cu HBP simptomatica administrarea doxazosin produce o imbunatatire a simptomelor urodinamice. Studiile au demonstrat ca aceste efecte se datoreaza blocarii selective a receptorilor alfa-adrenergici din musculatura neteda a colului vezical , vezicii, capsulei prostatei si uretrei.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Doxazosin este bine absorbita dupa administrarea orala. Concentratia plasmatica maxima se atinge la 2 ore de la administrare, iar biodisponibilitatea absoluta este de aproximativ 63%. Doxazosin se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice (aproximativ 98%). Eliminarea plasmatica are loc in doua etape. Timpul de injumatatire prin eliminare este intre 16-20 ore, fapt ce permite administrarea medicamentului in doza unica zilnica. Doxazosin este metabolizat in primul rand in ficat si este excretat in principal prin fecale (63-65%); mai putin de 5% din doza este excretata ca doxazosin nemodificat. 5% din doza administrata oral la om este metabolizata in 6-hidroxi-doxazosin , care este un blocant puternic si selectiv al receptorilor alfa-adrenergici. In consecinta, contribuie in proportie mica la efectul hipotensor al doxazosinei.
Studiile farmacocinetice la varstnici si pacienti cu insuficienta renala nu au aratat diferente farmacocinetice semnificative in comparatie cu persoanele cu functie renala normala. Exista putine date referitoare la utilizarea doxazosin la pacientii cu insuficienta hepatica si in legatura cu efectele medicamentelor care influenteaza metabolismul hepatic (de exemplu, cimetidina). Intr-un studiu clinic la 12 pacienti cu insuficienta hepatica usoara, administrarea orala a unei singure doze de doxazosin a fost urmata de cresterea ariei de sub curba concentratie -timp (ASC) cu 43% si o scadere a clearance –
ului cu 40%.
5.3 Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatii dupa doze repetate, genotoxicitatii, potentialului carcinogen, toxicitatii asupra functiei de reproducere.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Celuloza microcristalina Lactoza anhidra Amidonglicolat de sodiu (tip A) Stearat de magneziu Laurilsulfat de sodiu Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se pastra la temperaturi sub 30°C, in ambalajul original.
6.5 Natura si continutul ambalajului
2 mg: cutie cu 3 blistere din PVC/PVDC-Al a cate 10 comprimate 4 mg: cutie cu 2 blistere din PVC/PVDC-Al a cate 10 comprimate
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fara cerinte speciale.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
Ozone Laboratories BV,
2 Martinus Nijhofflaan, 2624 ES DELFT, Olanda
