Indicatii terapeutice: Tratamentul hipertensiunii esentiale.
Posologie si mod de administrare: Doza initiala recomandata si doza de intretinere este 150 mg zilnic cu sau fara hrana.
La o doza de 150 mg zilnic, Aprovel asigura in general un control mai bun al presiunii sanguine decat la 75 mg. Totusi, poate fi luata in considerare initierea terapiei cu 75 mg, in special pentru pacientii sub hemodializa si cei cu varsta peste 75 ani. La pacientii cu evolutie nesatisfacatoare la doza zilnica de 150 mg, poate fi crescuta doza de Aprovel la 300 mg/zi sau se pot asocia si alte antihipertensive. S-a demonstrat ca, in special, asocierea unui diuretic cum ar fi hidroclorotiazida creste efectul antihipertensiv al tratamentului. Insuficienta renala: nu este necesara nici o modificare a dozajului pentru pacientii cu insuficienta functiei renale. Pentru pacientii sub hemodializa trebuie luata in considerare o doza initiala mica (75 mg). Depletie intravasculara de volum: Depletia de volum si/sau de sodiu trebuie corectata inaintea administrarii de Aprovel. Insuficienta hepatica: nu este necesara nici o modificare a dozajului pentru pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata. Nu exista experienta clinica la pacienti cu insuficienta hepatica severa. Pacienti in varsta: desi se considera ca terapie initiala 75 mg, la pacientii peste 75 ani nu este necesara de obicei adaptarea dozajului pentru pacientii varstnici. Copii: Nu a fost stabilita siguranta si eficienta Aprovel pentru copii.
Compozitie calitativa si cantitativa: Fiecare comprimat contine 75, 150 sau 300 mg irbesartan.
Forma farmaceutica: Comprimate albe, biconvexe si ovale avand desenata o inima pe o parte si numarul 2771, 2772 sau 2773 gravat pe cealalta parte.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la orice component al produsului. In perioada sarcinii si a alaptarii.
Precautii speciale: Depletia intravasculara de volum: Poate aparea o hipotensiune simptomatica, in special dupa prima doza la pacientii cu depletie de sodiu si/sau de volum prin terapie viguroasa cu diuretice, dieta cu restrictie de sare, diaree sau varsaturi. Aceste conditii trebuie corectate inaintea administrarii Aprovel. Hipertensiune renovasculara: exista un risc crescut de hipotensiune severa si insuficienta renala cand pacientii cu stenoza bilaterala a arterei renale sau stenoza a arterei la unicul rinichi in functie sunt tratati cu medicamente ce afecteaza sistemul renina-angiotensina-aldosteron. Desi acesta nu este evident la Aprovel, un efect similar ar putea fi anticipat datorita cunoasterii efectelor antagonistilor receptorilor pentru angiotensina II. Insuficienta renala si transplant de rinichi: daca se admininistreaza Aprovel la pacientii cu insuficienta renala este recomandabila monitorizarea periodica a potasiului si a creatininei serice. Nu exista nici o experienta referitoare la administrarea de Aprovel la pacientii cu transplant renal recent. Hipopotasemie: pe durata tratamentului cu alte medicamente ce afecteaza sistemul renina-angiotensina-aldosteron se poate produce hiperpotasemie in special in prezenta insuficientei renale si/sau a infarctului miocardic. Deoarece acest efect nu este suficient cunoscut pentru Aprovel, se recomanda o monitorizare adecvata a potasiului seric la pacientii cu risc. Stenoza aortica si mitrala, cardiopatie hipertrofica obstructiva: ca si pentru alte vasodilatatoare este recomandata o grija deosebita la pacientii care sufera de stenoza aortica sau mitrala sau cardiomiopatie hipertrofica obstructiva. Aldosteronism primar: in general pacientii cu aldosteronism primar nu vor raspunde la medicamente antihipertensive care actioneaza prin inhibarea sistemului renina – angiotensina. De aceea nu se recomanda folosirea Aprovel. General: la pacientii al caror tonus vascular si functie renala depind predominant de activitatea sistemului renina-angiotensina-aldosteron (de ex. pacientii cu infarct miocardic congestiv sau boala renala accentuata, inclusiv stenoza arteriala renala), tratamentul cu alte medicamente care afecteaza acest sistem a fost insotit de hipotensiune acuta, azotemie, oligurie, sau blocaj renal acut. Desi posibilitatea unor efecte similare nu poate fi exclusa cu antagonistii receptorilor angiotensin II, aceste efecte nu sunt evidentiate pentru Aprovel. Ca si orice antihipertensiv, presiunea sanguina scade la pacientii cu cardiopatie ischemica sau se poate produce boala ischemica cardiovasculara in cazul infactului miocardic sau a accidentului cerebral.
Interactiuni cu alte produse medicamentoase: Diuretice si alte antihipertensive: alte antihipertensive pot creste efectele hipotensive ale irbesartanului si totusi Aprovel a fost administrat in siguranta cu alte antihipertensive ca de exemplu beta-blocanti, blocanti ai canalelor de calciu pe termen lung si diuretice tiazidice. In cursul tratamentului cu doze mari de diuretice se poate produce retentie si exista riscul hipotensiunii cand se initiaza terapia cu Aprovel. Surse suplimentare de potesiu si diuretice potasice: pe baza experientei de folosire a altor medicamente care afecteaza sistemul renina-angiotensina, folosirea concomitenta a diureticelor ce contin potasiul, sursele suplimentare de potasiu, saruri substituente continand potasiu sau alte medicamente care pot creste concentratia serica de potasiu (de ex. heparina) pot duce la cresterea potasiului seric. Informatii suplimentare asupra interactiunilor medicamentului: farmacocinetica digoxin-ului nu a fost alterata prin coadministrarea a 150 mg de irbesartan la voluntari barbati sanatosi. Farmacocinetica irbesartan-ului nu a fost afectata de coadministrarea hidroclorotiazidei. Irbesartan-ul este metabolizat in principal de catre CYP2C9 si in masura mai mica prin glucuronidare. Inhibarea caii glucoronil-transferazei se pare ca genereaza interactiuni semnificative clinice. Au fost observate in vitro interactiunile intre irbesartan si warfarina, tolbutamida (pe substraturi cu CYP2C9) si nifedipina (inhibitor CYP2C9). Totusi, nu s-a observat nici o interactiune farmacocinetica sau farmacodinamica in cazurile in care irbesartan-ul a fost coadministrat cu warfarina la barbati voluntari sanatosi. Farmacocinetica iresartan-ului nu este afectata de coadministrarea nifedipinei. Nu au fost evaluate efectele initiatorilor CYP2C9 cum este rifampicina asupra farmacocineticii irbesartanului. Pe baza datelor in vitro, nu se poate prevede nici o interactiune intre medicamente al caror metabolism este dependent de citocromul P450 a izoenzimelor CYP1A1, CYP1A2, CYP2A6, CYP2B6, CYP2D6, CYP2E1 sau CYP3A4.
Sarcina si alaptare: In timpul sarcinii: Aprovel este contraindicat in timpul sarcinii. Ca orice alt medicament care actioneaza direct pe sistemul renina-angiotensina-aldosteron, Aprovel nu trebuie folosit in timpul sarcinii. Daca sarcina este detectata pe durata terapiei, trebuie intrerupta administrarea de Aprovel imediat ce este posibil. Alaptarea: Aprovel este contraindicat femeilor care alapteaza. Nu se cunoaste daca Aprovel-ul se excreta prin laptele uman. Irbesartan este excretat prin laptele sobolancelor care alapteaza.
Efecte asupra abilitatii de a conduce vehicule si de a utiliza aparate: Efectul irbesartan-ului asupra abilitatii de a conduce vehicule si de a utiliza aparate nu a fost studiat, dar tinand cont de proprietatile sale farmacodinamice, este improbabil ca irbesartan-ul sa afecteze aceste abilitati. Trebuie tinut cont ca in cazul conducerii vehiculelor si de manevrare a utilajelor se produc ocazional dezechilibre sau oboseala in cursul tratamentului hipertensiunii.
Efecte adverse: Efectele adverse la pacientii care primesc Aprovel sunt in general usoare si trecatoare. In studiile controlate cu placebo la pacientii cu hipertensiune, incidenta totala a evenimentelor adverse nu difera intre irbesartan si grupurile placebo. Intreruperea datorata oricarui eveniment advers clinic sau de laborator a fost mai putin frecventa pentru pacientii tratati cu irbesartan decat la cei cu placebo. Incidenta evenimentelor adverse nu a fost corelata cu doza administrata (pentru intervalul de doze recomandat), sex, varsta, rasa sau durata a tratamentului. Evenimentele adverse s-au produs cu frecventa similara atat la pacientii tratati cu placebo cat si la cei tratati cu irbesartan, cu exceptia cefaleei, trauma musculoscheletica si vasodilatatia brusca. Cefaleea s-a produs semnificativ mai frecvent la grupul cu placebo. Trauma musculoscheletica de diferite tipuri si cauze s-a produs cu frecventa semnificativ mai mare la grupul tratat cu irbesartan; toate rezultatele raportate privind trauma musculoscheletica au fost considerate de catre investigatori ca nefiind in relatie cu irbesartan-ul. Vasodilatatia brusca s-a produs in proportie de 0,6% la pacientii tratati cu irbesartan si deloc la cei cu placebo. Producerea congestiei nu s-a corelat cu doza, nu a fost insotita de alte evenimente clinice si nu este cunoscuta relatia cu terapia cu irbesartan. Pentru cei 5500 de subiecti care au fost inclusi in studiile clinice cu irbesartan, nici unul nu a prezentat angioedem.
Supradozare: Experienta pe adultii expusi la doze de pana la 900 mg/zi pentru 8 saptamani nu a evidentiat nici o toxicitate. Se prevede ca majoritatea manifestarilor de supradozaj ar fi sub forma de hipotensiune si tahicardie; de asemenea poate sa se produca brahicardia datorita supradozajului. Nu exista nici o informatie specifica privind tratamentul supradozajului cu Aprovel. Pacientul trebuie sa fie atent monitorizat si tratamentul trebuie sa fie simptomatic si de sustinere. Masurile sugerate includ inducerea de varsaturi si/sau spalaturi gastrice. Carbunele activ poate fi folosit in tratamentul supradozajului. Irbesartan-ul nu este eliminat prin hemodializa.
Proprietati farmacodinamice: Grupul farmacoterapeutic: antagonisti Angiotensina II, ATC cod CO9C A. Irbesartan-ul este un puternic antagonist selectiv al receptorilor de angiotensina II (tip AT1) pentru administrare orala. Este de asteptat sa blocheze toate actiunile angiotensinei II mediate prin intermediul receptorului AT1, indiferent de sursa sau calea de sinteza a angiotensinei II. Prin blocarea selectiva a receptorilor angiotensinei II (AT1) se obtine cresterea concentratiilor reninei pasmatice si ale angiotensinei II si descresterea concentratiei plasmatice de aldosteron. Concentratiile serice de potasiu nu sunt afectate semnificativ de irbesartan ca atare la dozele recomandate. Irbesartan nu inhiba ACE (kinaza II), enzima care genereaza angiotensina II si degradeaza bradichinina in metaboliti inactivi. Irbesartan nu necesita activare metabolica. Irbesartan scade presiunea sanguina cu modificari minime ale ritmului cardiac. Aceasta descrestere a presiunii sanguine este corelata cu doza pentru doze zilnice unice cu tendinta spre platou la doze peste 300 mg. Dozele cuprinse intre 150-300 mg zilnic coboara valorile presiunii sanguine in clino- sau ortostatism (dupa 24 ore de la administrare) cu o medie de 8-13/5-8 mm Hg (sistolic/diastolic) peste valorile obtinute sub tratamentul cu placebo. Scaderea maxima a valorii presiunii sanguine se atinge la 3-6 ore de la administrare si acest efect se mentine cel putin 24 ore. Reducerea presiunii maxime diastolice si sistolice dupa 24 ore a fost de 60-70% la dozele recomandate. Administrarea zilnica a dozei unice de 150 mg, a produs in cursul a 24 ore un raspuns similar cu administrarea aceleiasi doze zilnice divizate in doua prize. Efectul produsului Aprovel de scadere a presiunii sanguine este evident in intervalul de 1-2 saptamani si este maxim la 4-6 saptamani dupa inceperea terapiei. Efectele antihipertensive se mentin pe durata terapiei de lunga durata. Dupa intreruperea terapiei, presiunea sanguina revine treptat la valoarea de baza. Nu s-a observat un efect de rebound. Efectele de scadere a presiunii sanguine ale irbesartan-ului si ale diureticelor tiazidice sunt aditive. Pacientii care nu evolueaza satisfacator numai cu irbesartan, pot primi suplimentar o doza mica unica zilnica de hidroclorotiazida (12,5 mg) la irbesartan in doza zilnica unica produce o reducere a presiunii sanguine ulterioare la 7-10/3-6 mm Hg (sistolic/diastolic). Eficacitatea Aprovel-ului nu este afectata de varsta sau sex. Ca si in cazul altor medicamente ce afecteaza sistemul renino-angiotensina, pacientii negri au un raspuns semnificativ mai mic la monoterapia cu irbesartan. Daca se administreaza irbesartan concomitent cu o doza mica de hidroclorotiazida (de ex. 12,5 mg/zi), raspunsul antihipertensiv al pacientilor negri se apropie de cel al pacientilor albi. Nu exista nici un efect clinic important asupra uricemiei sau excretia urinara de acid uric.
Proprietati farmacocinetice: Dupa administrare orala, irbesartan-ul este usor absorbit: studiile de biodisponibilitate absoluta dau valori de aproximativ 60-80%. Ingerarea concomitenta a hranei nu afecteaza semnificativ biodisponibilitatea irbesartan-ului. Cuplarea cu proteinele plasmatice este de aproximativ 90% cu o cuplare neglijabila la componentele celulelor sanguine. Irbesartan-ul si metabolitii sai sunt eliminati atat pe cale biliara, cat si renala. Insuficienta renala: parametrii farmacocinetici ai irbesartan-ului nu sunt semnificativ alterati pentru pacientii cu insuficienta renala sau cei care fac hemodializa. Insuficienta hepatica: parametrii farmacocinetici ai irbesartan-ului nu sunt semnificativ modificati pentru pacientii cu ciroza usoara sau moderata.
Producator: Bristol-Myers Squibb
