INDICATII TERAPEUTICE
Hipertensiune arteriala esentiala . Carvedilolul este indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale.
Poate fi utilizat in monoterapie sau in asociere cu alte antihipertensive, in special cu diuretice tiazidice.
Cardiopatie ischemica
Carvedilolul este eficace in tratamentul pe termen lung al diverselor forme de cardiopatie ischemica: angina pectorala cronica stabila, ischemie miocardica latenta, angina pectorala instabila si disfunctie ventriculara stanga ischemica.
Insuficienta cardiaca cronica
Carvedilolul este indicat in tratamentul insuficientei cardiace cronice. Carvedilolul poate fi utilizat ca adjuvant la terapia standard, dar poate fi utilizat si la pacientii care nu tolereaza inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau la cei care nu sunt tratati cu digitalice, hidralazina sau nitrati .
COMPOZITIE ATRAM 6,25 mg
Un comprimat contine carvedilol 6,25 mg si excipienti: zahar , povidona K 30, lactoza monohidrat, dioxid de siliciu coloidal anhidru, croscarmeloza sodica, stearat de magneziu , oxid galben de fer (E 172).
GRUPA FARMACOTERAPEUTICA
Sistem cardiovascular, medicamente alfa si betablocante.
CONTRAINDICATII
Carvedilolul este contraindicat la pacientii cu:
– hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienti;
– insuficienta cardiaca decompensata NYHA (New York Heart Association) clasa IV care necesita tratament inotrop intravenos;
– disfunctii hepatice manifeste clinic;
– astm bronsic;
– bloc AV de gradele 2 si 3;
– bradicardie severa (sub 50 batai pe minut);
– soc cardiogen;
– sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sinoatrial);
– hipotensiune arteriala severa (tensiune arteriala sistolica < 85 mm Hg).
PRECAUTII
Sportivii trebuie atentionati ca medicamentul poate pozitiva rezultatele testelor antidoping.
Datorita continutului in lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza , deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament .
Datorita continutului in zahar , pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau insuficienta a zaharazei-izomaltazei nu trebuie sa utilizeze acest medicament .
Interactiuni
Carvedilolul intensifica efectul medicamentelor antihipertensive administrate concomitent (de exemplu, antagonisti ai receptorilor alfa1-adrenergici) sau al medicamentelor care au hipotensiunea arteriala ca reactie adversa.
Administrarea orala concomitenta de carvedilol si diltiazem sau verapamil sau antiaritmice de clasa I poate determina aparitia tulburarilor de conducere (numai rareori cu expresie hemodinamica). De aceea, in cazul administrarii concomitente de carvedilol si medicamentele mentionate mai sus trebuie monitorizate atent ECG si tensiunea arteriala. Aceste medicamente nu trebuie administrate concomitent intravenos.
Dupa administrarea concomitenta de carvedilol si digoxina la pacientii hipertensivi, concentratiile plasmatice de digoxina cresc (cu pana la 16 %). De aceea, se recomanda monitorizarea atenta a concentratiilor plasmatice de digoxina la inceperea, in timpul cresterii treptate a dozelor, precum si la intreruperea tratamentului cu carvedilol.
Cand se doreste intreruperea tratamentului concomitent cu carvedilol si clonidina , carvedilolul trebuie intrerupt primul, cu mai multe zile inainte de inceperea reducerii progresive a dozelor de clonidina .
Carvedilolul intensifica efectele insulinei si antidiabeticelor orale. Simptomele hipoglicemiei pot fi atenuate sau mascate (in special, tahicardia). De aceea, este necesara monitorizarea regulata a glicemiei.
Inductorii oxidazei, de exemplu rifampicina, pot sa scada concentratiile plasmatice ale carvedilolului.
In timpul administrarii concomitente cu cimetidina, concentratiile plasmatice ale carvedilolului pot creste.
In timpul anesteziei este necesara atentie la efectele sinergice inotrop negative si hipotensoare ale carvedilolului si medicamentelor anestezice.
ATENTIONARI SPECIALE
Nu au fost determinate siguranta si eficacitatea carvedilolului la pacienti cu varsta sub 18 ani.
Carvedilolul trebuie utilizat cu prudenta la pacientii cu insuficienta cardiaca cronica tratati cu digoxina , diuretice si/sau IECA, deoarece atat digoxina , cat si carvedilolul incetinesc conducerea atrio – ventriculara (AV).
Este necesara prudenta in utilizarea carvedilolului la pacientii cu diabet zaharat, deoarece poate masca sau atenua simptomele precoce ale hipoglicemiei acute. La pacientii cu insuficienta cardiaca cronica si diabet zaharat, administrarea carvedilolului poate fi asociata cu un control dificil al glicemiei. De aceea, la pacientii diabetici sunt necesare monitorizarea regulata a glicemiei si corectarea unei potentiale hipoglicemii, atat la inceputul tratamentului cu carvedilol cat si la cresterea dozei.
In timpul tratamentului cu carvedilol, la pacientii cu insuficienta cardiaca cronica si hipotensiune arteriala (TA sistolica < 100 mm Hg), cardiopatie ischemica, angiopatii difuze si/sau insuficienta renala, poate sa apara o alterare reversibila a functiei renale.
La pacientii cu insuficienta cardiaca cronica si factorii de risc de mai sus, functia renala trebuie atent monitorizata in timpul cresterii dozelor iar tratamentul trebuie intrerupt sau doza trebuie scazuta imediat ce se detecteaza o alterare a functiei renale.
La pacientii cu insuficienta cardiaca cronica, la cresterea dozelor de carvedilol se poate observa agravarea insuficientei cardiace sau retentie de lichide. Daca apar astfel de simptome, doza de diuretic trebuie crescuta iar doza de carvedilol trebuie mentinuta pana la stabilizarea starii clinice. In unele cazuri, poate fi necesara scaderea dozei de carvedilol sau intreruperea temporara a tratamentului. Totusi, aceste complicatii nu exclud o viitoare administrare cu succes a carvedilolului.
Carvedilolul poate fi utilizat la pacientii cu boala pulmonara obstructiva cronica cu componenta bronhospastica si care nu sunt tratati cu medicamente pe cale orala sau inhalatorie numai daca beneficiul terapeutic depaseste riscul potential.
La pacientii cu tendinta la bronhospasm pot sa apara tulburari respiratorii ca urmare a cresterii rezistentei in caile respiratorii. Pacientul trebuie monitorizat la inceperea tratamentului si in timpul cresterii dozelor de carvedilol; daca se observa orice semn de bronhospasm in timpul tratamentului, dozele de carvedilol trebuie scazute.
Purtatorii de lentile de contact trebuie avertizati despre riscul scaderii secretiei lacrimale.
Ca si in cazul altor blocante beta-adrenergice:
Tratamentul cu carvedilol nu trebuie intrerupt brusc, in special la pacientii cu cardiopatie ischemica. Dozele de carvedilol trebuie scazute progresiv (pe parcursul a 1-2 saptamani).
Carvedilolul trebuie utilizat cu prudenta la pacientii cu boala vasculara periferica, deoarece blocantele beta-adrenergice pot induce sau agrava simptomatologia unei insuficiente arteriale.
La pacientii cu tulburari ale circulatiei sanguine periferice (fenomen Raynaud) se poate observa o exacerbare a simptomelor.
Carvedilolul, ca si alte blocante beta-adrenergice, poate masca simptomele tireotoxicozei.
Este necesara prudenta la pacientii supusi interventiilor chirurgicale, datorita efectelor sinergice, inotrop negative si hipotensoare ale carvedilolului si anestezicelor.
Carvedilolul va fi prescris cu prudenta la pacientii cu antecedente de hipersensibilitate severa si la pacientii care urmeaza tratamente de desensibilizare , deoarece blocantele beta-adrenergice pot creste atat sensibilitatea la alergeni, cat si posibilitatea instalarii socului anafilactic.
Pacientii cu antecedente de psoriazis asociate terapiei cu blocante beta-adrenergice, pot fi tratati cu carvedilol numai dupa evaluarea atenta a raportului risc potential/beneficiu terapeutic.
Carvedilolul poate provoca bradicardie. Daca frecventa cardiaca scade sub 55 batai/minut este necesara reducerea dozei de carvedilol.
ECG si tensiunea arteriala trebuie atent monitorizate la pacientii tratati concomitent cu blocante ale canalelor de calciu cum sunt verapamilul sau diltiazemul sau cu alte medicamente antiaritmice.
Carvedilolul trebuie utilizat cu prudenta la pacientii cu hipertensiune arteriala oscilanta sau secundara.
Pacientii cu feocromocitom trebuie tratati initial cu blocante alfa-adrenergice si ulterior cu blocante beta-adrenergice. Desi prezinta proprietati farmacologice atat alfa-, cat si beta-adrenergice blocante, nu exista experienta privind utilizarea carvedilolului in aceasta situatie. De aceea, este necesara prudenta in prescrierea carvedilolului la pacientii cu suspiciune de feocromocitom.
Blocantele beta-adrenergice neselective pot determina dureri toracice la pacientii cu angina Prinzmetal. Desi, carvedilolul prin efectul sau blocant alfa-adrenergic poate inhiba aceste simptome, nu exista experienta clinica privind administrarea carvedilolului la acesti pacienti. De aceea, carvedilolului se prescrie cu prudenta la pacientii cu suspiciune de angina Prinzmetal.
La pacientii cu depresie si miastenia gravis carvedilolul se administreaza cu prudenta.
Sarcina si alaptarea
Pana in prezent, nu exista experienta clinica privind administrarea carvedilolului la gravide. In studiile efectuate la animale nu au fost demonstrate efecte teratogene pentru carvedilol.
Blocantele beta-adrenergice scad perfuzia placentara, ceea ce poate provoca moartea intrauterina a fatului sau nasterea prematura. Au fost raportate diverse reactii adverse asupra fatului sau nou-nascutului (in special hipoglicemie si bradicardie). Riscul complicatiilor cardiace si pulmonare creste in timpul nasterii si postpartum.
Carvedilolul nu trebuie utilizat in timpul sarcinii decat daca beneficiul terapeutic matern depaseste riscul potential fetal.
Studii privind alaptarea efectuate la sobolan au evidentiat eliminarea in laptele matern a carvedilolului si a metabolitilor sai. De aceea, nu se recomanda alaptarea in timpul administrarii acestui medicament .
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Carvedilolul poate determina o reducere a vigilentei in timpul conducerii vehiculelor sau al folosirii utilajelor. Acest fenomen este semnificativ, in special la inceputul sau in timpul ajustarii dozelor sau in asociere cu consumul de alcool etilic.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti
Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale
Se recomanda administrarea in priza unica zilnica.
Doza recomandata pentru inceperea tratamentului este de 2 comprimate Atram 6,25 (12,5 mg carvedilol) o data pe zi, in primele 2 zile. In continuare, doza recomandata este de 4 comprimate Atram 6,25 (25 mg carvedilol), o data pe zi. Daca este necesar, doza poate fi crescuta progresiv, la intervale de cel putin 2 saptamani, pana la doza maxima zilnica recomandata de 8 comprimate Atram 6,25 (50 mg carvedilol), administrata o data pe zi sau in doua prize.
Varstnici
Doza recomandata pentru inceperea tratamentului este de 2 comprimate Atram 6,25 (12,5 mg carvedilol) o data pe zi. Daca raspunsul terapeutic nu este adecvat, doza poate fi crescuta treptat, la intervale de cel putin doua saptamani, pana la doza maxima zilnica recomandata de 8 comprimate Atram 6,25 (50 mg carvedilol).
Tratamentul pe termen lung al cardiopatiei ischemice
Doza recomandata pentru inceperea tratamentului este de 2 comprimate Atram 6,25 (12,5 mg carvedilol) de doua ori pe zi, in primele 2 zile. In continuare, doza recomandata este de 4 comprimate Atram 6,25 (25 mg carvedilol) de doua ori pe zi. Daca este necesar, doza poate fi crescuta progresiv, la intervale de cel putin 2 saptamani, pana la doza maxima zilnica recomandata de 16 comprimate Atram 6,25 (100 mg carvedilol), administrata fractionat in doua prize (de 2 ori pe zi).
La pacientii varstnici doza maxima zilnica recomandata este de 8 comprimate Atram 6,25 (50 mg carvedilol) administrata fractionat in doua prize (de 2 ori pe zi).
Tratamentul insuficientei cardiace cronice
Dozele trebuie individualizate si monitorizate atent de catre medic , in special in timpul cresterilor progresive.
Dozele de digoxina , diuretice si IECA trebuie stabilite inainte de inceperea tratamentului cu carvedilol.
Doza recomandata pentru inceperea tratamentului este de 1/2 comprimat Atram 6,25 (3,125 mg carvedilol) de doua ori pe zi, timp de 2 saptamani. Daca aceasta doza este tolerata, se poate creste progresiv, la intervale de cel putin 2 saptamani, pana la un comprimat Atram 6,25 ( 6,25 mg carvedilol) de doua ori pe zi, apoi la 2 comprimate Atram 6,25 (12,5 mg carvedilol) de doua ori pe zi si in continuare la 4 comprimate Atram 6,25 (25 mg carvedilol) de doua ori pe zi. Doza trebuie crescuta pana la cea mai mare doza tolerata de pacient.
La pacientii cu greutate sub 85 kg, doza maxima recomandata este de 4 comprimate Atram 6,25 (25 mg carvedilol) de doua ori pe zi iar la pacientii cu greutate peste 85 kg doza maxima recomandata este de 8 comprimate Atram 6,25 (50 mg carvedilol) de doua ori pe zi.
Inainte de fiecare crestere a dozei pacientul trebuie evaluat de catre medic in ceea ce priveste eventualele simptome de agravare a insuficientei cardiace sau de vasodilatatie . Agravarea tranzitorie a insuficientei cardiace sau retentia de lichide trebuie tratate cu diuretice in doze mari, iar uneori doza de carvedilol trebuie scazuta sau chiar este necesara intreruperea temporara a tratamentului. Daca tratamentul cu carvedilol este intrerupt pentru o perioada mai lunga de 2 saptamani, el trebuie reinceput de la doza de 1/2 comprimat Atram 6,25 (3,125 mg carvedilol) de doua ori pe zi, care se va creste progresiv conform recomandarilor de mai sus. Simptomele de vasodilatatie pot fi modificate la inceput, datorita dozelor reduse de diuretice. Daca aceste simptome persista, doza de IECA poate fi scazuta (daca este utilizat) si, ulterior, la nevoie se poate reduce doza de carvedilol. Doza de carvedilol nu trebuie crescuta pana cand simptomele de agravare a insuficientei cardiace sau de vasodilatatie nu sunt stabilizate. Pacientii cu afectiuni renale nu necesita modificari speciale ale dozei, insa trebuie monitorizati atent, in special in timpul cresterii treptate a dozelor.
Mod de administrare: comprimatele trebuie administrate in timpul mesei cu o cantitate suficienta de lichid.
REACTII ADVERSE
Cele mai frecvente reactii adverse care au aparut in timpul studiilor clinice cu carvedilol, la pacientii cu insuficienta cardiaca cronica, au fost:
Sistem nervos central
Ameteli (foarte frecvent).
Aparat cardiovascular
Bradicardie , hipotensiune arteriala ortostatica, hipotensiune arteriala (frecvent) si sincopa (rar);
Edeme cu diverse localizari – generalizate, periferice, ortostatice, genitale, edeme ale membrelor inferioare, hipervolemie si supraincarcare lichidiana a circulatiei (frecvent);
Bloc AV (nu foarte frecvent);
Insuficienta cardiaca la cresterea dozei (nu foarte frecvent).
Aparat digestiv
Greata, diaree. varsaturi (frecvent).
Hematologie
Trombocitopenie (frecvent).
Metabolism
Hiperglicemie (frecvent la pacientii cu diabet zaharat preexistent);
Crestere in greutate;
Hipercolesterolemie.
Altele
Tulburari de vedere (frecvent);
Insuficienta renala acuta si tulburari ale functiei renale la pacientii cu boli vasculare difuze si/sau insuficienta renala.
Frecventa incidentei reactiilor adverse nu este dependenta de doza , cu exceptia ametelilor, tulburarilor de vedere si bradicardiei. Spectrul reactiilor adverse aparute in timpul utilizarii carvedilolului in tratamentul hipertensiunii arteriale si tratamentul pe termen lung al cardiopatiei ischemice este identic cu cel observat in insuficienta cardiaca cronica, totusi, incidenta reactiilor adverse este mai mica la acest grup de pacienti.
Cele mai frecvente reactii adverse care pot sa apara la pacientii cu hipertensiune arteriala si cardiopatie ischemica sunt :
Sistem nervos central
Ameteli, cefalee si fatigabilitate, care sunt de obicei usoare si apar in mod particular la inceputul tratamentului (frecvent);
Depresie, tulburari de somn , parestezii (mai putin frecvent).
Aparat cardiovascular
Bradicardie , hipotensiune arteriala ortostatica (frecvent), sincopa, in special la inceputul tratamentului (mai putin frecvent);
Tulburari circulatorii periferice (nu foarte frecvent);
Bloc AV (mai putin frecvent), angina pectorala, exacerbarea simptomelor la pacientii cu claudicatie intermitenta sau fenomen Raynaud (mai putin frecvent);
Agravarea insuficientei cardiace (mai putin frecvent).
Aparat respirator
Senzatie de nas infundat/congestionat (frecvent), astm bronsic si apnee la pacientii cu predispozitie (mai putin frecvent).
Aparat digestiv
Greata, dureri abdominale, diaree (frecvent), constipatie si varsaturi (mai putin frecvent).
Cutanate
Reactii alergice cutanate, de exemplu eruptii cutanate, urticarie, prurit si reactii asemanatoare lichenului plan (mai putin frecvent);
Investigatii diagnostice si hematologie
Modificarea concentratiilor plasmatice ale transaminazelor, trombocitopenie si leucopenie (putin frecvent);
Altele
Dureri la nivelul extremitatilor, scaderea secretiei lacrimale (frecvent);
Impotenta sexuala (mai putin frecvent);
Tulburari de vedere, iritatii oculare (mai putin frecvent);
Uscaciunea gurii (mai putin frecvent);
Tulburari de mictiune (mai putin frecvent).
Datorita efectului blocant beta-adrenergic este posibil ca un diabet zaharat latent sa devina manifest, iar diabetul zaharat manifest si reglarea glicemiei sa se agraveze.
SUPRADOZAJ
In caz de supradozaj poate sa apara hipotensiune arteriala severa, bradicardie, insuficienta cardiaca, soc cardiogen si stop cardiac. De asemenea, au fost raportate dificultati in respiratie, bronhospasm, varsaturi, tulburari ale starii de constienta si spasme generalizate.
Este necesara monitorizarea si, la nevoie, sustinerea functiilor vitale in sectia de terapie intensiva.
Terapie adjuvanta
Atropina : 0,5-2 mg i.v. (in caz de bradicardie severa).
Glucagon : se incepe cu 1-10 mg i.v., dupa care se continua cu o perfuzie de lunga durata cu 2-5 mg/ora (pentru sustinerea functiei cardiovasculare).
Simpatomimetice in functie de greutatea si de raspunsul terapeutic: dobutamina, isoprenalina, orciprenalina sau adrenalina.
Daca tabloul clinic este dominat de vasodilatatie periferica, este necesara administrarea de norfenefrina sau noradrenalina, in conditiile monitorizarii permanente a functiei circulatorii.
In caz de bradicardie rezistenta la tratamentul medicamentos, se impune utilizarea unui stimulator cardiac.
In caz de bronhospasm, este necesara administrarea de simpatomimetice beta-adrenergice (inhalator sau intravenos) sau aminofilina. In caz de spasme generalizate, se recomanda injectarea lenta de diazepam sau clonazepam .
Nota: in caz de supradozaj sever cu simptomatologie de soc , terapia adjuvanta cu antidoturi trebuie continuata o perioada suficient de lunga, deoarece sunt de asteptat prelungirea timpului de injumatatire plasmatica prin eliminare al carvedilolului, precum si redistributia acestuia. Durata tratamentului depinde de gradul supradozajului; de aceea, este necesar sa se continue terapia adjuvanta pana la stabilizarea pacientului.
PASTRARE
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 30ºC, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
AMBALAJ
Cutie cu 2 blistere din PVC/ PVDC/Al a cate 15 comprimate.
PRODUCATOR
Zentiva a.s.,
U kabelovny 130, 102 37 Praga-10 Dolní Mecholupy, Republica Ceha
