Indicatii: Azitromicina pulbere pentru suspensie orala este indicata pentru tratamentul urmatoarelor infectii, atunci cand sunt determinate de microorganisme sensibile la azitromicina
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Fiecare 5 ml suspensie reconstituita contin azitromicina monohidrat 204,8 mg, echivalent cu azitromicina 200 mg.
Fiecare ml suspensie reconstituita contine azitromicina monohidrat 40,96 mg, echivalent cu azitromicina 40 mg.
Excipienti:
Zahar 3,70483 g/5 ml Aspartam (E 951) 0,030 g/5 ml
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Pulbere pentru suspensie orala.
Pulbere cristalina, de culoare alba pana la aproape alba.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Azitromicina pulbere pentru suspensie orala este indicata pentru tratamentul urmatoarelor infectii, atunci cand sunt determinate de microorganisme sensibile la azitromicina (vezi pct. 4.4 si 5.1):
– infectii ale tractului respirator superior : sinuzite, faringite, amigdalite
– otita medie acuta
– infectii ale tractului respirator inferior : bronsita acuta si pneumonie comunitara dobandita, forma usoara pana la moderat severa
– infectii cutanate si ale tesuturilor moi
– uretrite si cervicite necomplicate, cu Chlamydia trachomatis
Trebuie luate in considerare ghidurile terapeutice in vigoare cu privire la utilizarea adecvata a antibioticelor.
Azitromicina nu este medicamentul de prima alegere pentru tratamentul empiric al infectiilor din zonele in care rezistenta tulpinilor este >10% (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze si mod de administrare
Adulti
In uretritele si cervicitele necomplicate cu Chlamydia trachomatis, doza este de 1000 mg in doza unica, pe cale orala.
Pentru toate celelalte indicatii doza este de 1500 mg, ce trebuie administrata timp de trei zile consecutiv, 500 mg pe zi. De asemenea, in mod alternativ, aceeasi doza totala (1500 mg), poate fi administrata pentru o perioada de 5 zile si anume 500 mg in prima zi si apoi 250 mg din ziua a 2-a pana in ziua a 5-a.
Pentru tratamentul acestor pacienti sunt disponibile si alte forme farmaceutice.
Varstnici
Pentru varstnici se poate administra aceeasi doza la adulti. Copii si adolescenti (cu varste sub 18 ani))
La copiii cu varsta >1 an doza totala este de 30 mg/kg, administrandu-se 10 mg/kg o data pe zi, timp de trei zile sau pe o perioada de cinci zile incepand cu o singura doza de 10 mg/kg in prima zi, urmata de doze de 5 mg/kg si pe zi pentru urmatoarele 4 zile, in conformitate cu tabelele prezentate mai jos. Exista date limitate privind utilizarea la copiii mai mici de 1 an.
Doza pentru tratamentul faringitelor determinate de Streptococcus pyogenes este o exceptie: in tratamentul faringitelor cauzate de Streptococcus pyogenes, azitromicina s-a dovedit a fi eficace atunci cand este administrata la copii in doza unica de 10 mg/kg sau 20 mg/kg, timp de 3 zile, cu o doza zilnica maxima de 500 mg. La aceste doua doze a fost observat un efect clinic comparativ, chiar daca eradicarea bacteriilor a fost mai marcata la o doza zilnica de 20 mg/kg.
Totusi, penicilina este prima alegere in tratamentul faringitelor cauzate de Streptococcus pyogenes si pentru prevenirea febrei reumatice ulterioare.
Pacientii cu insuficienta renala:
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderat (RFG 10-80 ml /min) (vezi pct. 4.4).
Pacientii cu insuficienta hepatica:
O ajustare a dozei nu este necesara la pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata (vezi
pct. 4.4).
Mod de administrare
Inainte de utilizare, pulberea trebuie amestecata cu apa, pana se transforma intr-o suspensie omogena alba pana la aproape alba, vezi pct. 6.6. Dupa reconstituire, medicamentul poate fi administrat folosind o seringa PE/PP, pentru uz oral .
Dupa ingestia suspensiei, gustul amar poate fi evitat prin ingestia unui suc de fructe care este baut direct dupa inghitirea medicamentului. Azitromicina pulbere pentru suspensie orala trebuie sa fie administrata intr-o singura doza zilnica. Suspensia poate fi luata impreuna cu alimentele.
4.3 Contraindicatii
Hipersensibilitate la azitromicina, la alte antibiotice macrolidice sau la oricare dintre excipienti.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utili/are
Similar eritromicinei si altor antibiotice macrolide, reactiile alergice grave sunt raportate rar si acestea includ edemul angioneurotic^ anafilaxia (foarte rar letale). Unele dintre aceste reactii au dus la recidive, pentru care a fost necesara o perioada mai lunga de observatie si tratament .
Ca in cazul tuturor antibioticelor, se recomanda atentie la aparitia semnelor de suprainfectie determinate de microorganisme rezistente, inclusiv fungi.
Colita pseudomembranoasa a fost raportata la utilizarea antibioticelor macrolidice. Acest diagnostic trebuie, de asemenea, sa fie luat in considerare la pacientii la care apare diaree dupa initierea tratamentului cu azitromicina.
Nu exista experienta cu privire la siguranta si eficacitatea utilizarii pe termen lung a azitromicinei, pentru indicatiile mentionate mai sus. In cazul infectiilor recurente, similar cu alte antibiotice, trebuie luat in considerare tratamentul cu un alt medicament antibacterian.
Avand in vedere posibilitatea teoretica de ergotism , azitromicina si derivatii de ergotamina nu trebuie administrate in acelasi timp (vezi pct. 4.5).
In cazul tratamentului cu alte macrolide au fost observate prelungirea repolarizarii cardiace si prelungirea intervalului QT, implicand riscul de producere de aritmii cardiace si torsada varfurilor. Un efect similar cu azitromicina nu poate fi complet exclus in cazul pacientilor cu risc crescut de prelungire a repolarizarii cardiace. Prin urmare azitromicina nu ar trebui sa fie utilizata:
– la pacientii cu prelungirea intervalului QT congenital sau dobandit , diagnosticate.
– cu alte substante active care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmicele din clasele IA si III, cisaprida si terfenadina.
– la pacientii cu tulburari electrolitice, in special in caz de hipokaliemie si hipomagnezemie
– la pacientii cu bradicardie clinica importanta, aritmie cardiaca sau insuficienta cardiaca severa.
Urmatoarele precautii trebuie sa fie luate in considerare inainte de prescrierea a/itromicinei:
Azitromicina pulbere pentru suspensie orala nu este potrivita pentru tratamentul infectiilor severe, cand este nevoie de atingerea rapida a unei concentratii plasmatice mari de antibiotic.
In zonele cu o incidenta mare a rezistentei la eritromicina A, este deosebit de importanta luarea in considerare a evolutiei tipului de sensibilitate la azitromicina si la alte antibiotice.
Similar altor macrolideau fost raportate rate mari de rezistenta a Streptococcus pneumoniae
( >30%) la azitromicina in unele tari europene (vezi pct. 5.1). Acest lucru trebuie luat in considerare
atunci cand se trateaza infectiile determinate de Streptococcus pneumoniae.
Faringita /amigdalita
Azitromicina nu este un medicament de prima alegere pentru tratamentul amigdalitelor si faringitelor determinate de Streptococcus pyogenes. Pentru aceasta si pentru profilaxia reumatismului articular acut, penicilina este tratamentul de electie.
Sinuzita
De cele mai multe ori, azitromicina nu este medicamentul de electie pentru tratamentul sinuzitei.
Otita acuta medie
De cele mai multe ori azitromicina nu este prima alegere pentru tratamentul otitei acute medii. Plagi arse infectate
Azitromicina nu este indicata pentru tratamentul plagilor arse infectate. Boli cu transmitere sexuala
In cazul bolilor cu transmitere sexuala trebuie exclusa o infectie concomitenta cu T. palidum.
Azitromicina trebuie utilizata cu prudenta la pacientii cu tulburari neurologice sau psihice.
Utilizarea in insuficienta renala: Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata (RFG 10-80 ml /min). Se recomanda precautie la pacientii cu insuficienta renala severa (RFG<10 ml /min), deoarece expunerea sistemica poate fi crescuta (vezi pct. 5.2).
Utilizarea in insuficienta hepatica: Deoarece azitromicina este metabolizata in ficat si se excreta in bila, medicamentul nu trebuie administrat la pacientii care sufera de o afectiune hepatica severa. Nu s-au efectuat studii cu privire la tratamentul cu azitromicina la astfel de pacienti. Cand apare insuficienta hepatica severa, tratamentul cu azitromicina trebuie intrerupt.
Pacientii cu probleme ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau insuficienta zaharazei-izomaltazei nu trebuie sa utilizeze acest medicament , deoarece acesta contine zaharoza.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Teofilina
Studiile de farmacocinetica nu a aratat nicio interactiune intre azitromicina si teofilina, atunci cand au fost administrate concomitent la voluntari sanatosi. Deoarece s-au raportat interactiuni ale altor macrolide cu teofilina, se recomanda atentie la semnele care indica o crestere a concentratiilor de teofilina.
Anticoagulante orale de tip cumarinic
In studiile de farmacocinetica la voluntari sanatosi, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al unei doze de 15 mg warfarina . Exista rapoarte de crestere a efectului anticoagulant atunci cand se administreaza concomitent azitromicina cu anticoagulantele orale de tip cumarinic. Desi o legatura de cauzalitate nu a fost stabilita, trebuie acordata atentie la frecventei determinarilor timpului de protrombina.
Carbamazepina
Intr-un studiu de interactiune farmacocinetica la voluntari sanatosi, nu au fost observate efecte semnificative ale farmacocineticii carbamazepinei sau a metabolitului sau activ.
Derivati de ergotamina
La pacientii care sunt tratati cu derivati de ergotamina , ergotismul poate fi indus prin administrarea concomitenta cu unele antibiotice macrolidice. Nu se cunosc date cu privire la o posibila interactiune intre derivatii de ergotamina si azitromicina. Intrucat exista o posibilitate teoretica de ergotism , azitromicina si derivatii de ergotamina nu trebuie sa se administreze concomitent.
Ciclosporina
Pe baza datelor de farmacocinetica privind interactiunea dintre azitromicina si ciclosporina la voluntari sanatosi, este necesara atentie in administrarea concomitenta a acestor medicamente. Daca este necesara administrarea concomitenta, concentratiile e de ciclosporina trebuie monitorizate si, daca este necesar, se ajusteaza doza de ciclosporina.
Digoxina
Este cunoscut faptul ca unele antibiotice macrolidice limiteaza metabolizarea digoxinei in intestin. La pacientii care sunt tratati concomitent cu azitromicina si digoxina , trebuie sa se aiba in vedere potentialele concentratii crescute de digoxina si aceste concentratii trebuie sa fie monitorizate.
Antiacidele
Intr-un studiu de farmacocinetica asupra efectului administrarii concomitente de antiacide si azitromicina, nu a fost observat niciun efect asupra biodisponibilitatii, desi concentratiile plasmatice maxime s-au redus cu 30%. Azitromicina trebuie sa fie luata cu cel putin 1 ora inainte de sau la 2 ore dupa medicamentele antiacide.
Cimetidina
O doza unica de cimetidina administrata cu 2 ore inainte de azitromicina nu a avut niciun efect asupra parametrilor farmacocineticii ai azitromicinei.
Metilprednisolon
Intr-un studiu de interactiune farmacocinetica la voluntari sanatosi, nu au fost observate efecte semnificative asupra farmacocineticii metilprednisolonului.
Zidovudina
1000 mg de azitromicina in doza unica si 600 mg sau 1200 mg azitromicina in doze repetate nu au avut niciun efect asupra parametrilor farmacocinetici plasmatici sau excretiei renale a zidovudinei sau asupra metabolitului sau glucuronoconjugat. Cu toate acestea, la administrarea de azitromicina, concentratia de zidovudina fosforilata, metabolitul clinic activ, a crescut in celulele mononucleare din sangele periferic. Semnificatia clinica a acestei observatii este inca neclara, dar poate, eventual, sa fie un avantaj pentru pacienti.
Terfenadina
Azitromicina nu are niciun efect asupra farmacocineticii terfenadinei, administrata la fiecare 12 ore in doza recomandata de 60 mg. Administrarea de azitromicina nu are ca rezultat o modificare semnificativa a repolarizarii cardiace (intervalul QT), masurata la o doza de echilibru a terfenadinei.
Cisaprida
Cisaprida este metabolizata in ficat prin intermediul enzimei CYP3A4. Deoarece macrolidele inhiba aceasta enzima, administrarea concomitenta de cisaprida poate determina prelungirea intervalului QT, aritmii ventriculare si torsada varfurilor.
Didanozina
Intr-un test efectuat la 6 subiecti, dozele zilnice de 1200 mg azitromicina si didanozina par sa nu aiba niciun efect asupra farmacocineticii didanozinei, in comparatie cu placebo.
Rifabutina
Administrarea concomitenta de azitromicina cu rifabutina nu afecteaza concentratia plasmatica a niciunuia dintre medicamente. La pacientii tratati concomitent cu azitromicina si rifabutina a fost observata neutropenie. Desi neutropenia a fost raportata la administrarea rifabutinei, nu s-a stabilit o relatie cauzala in cazul tratamentului asociat cu azitromicina.
Astemizol, triazolam, midazolam , alfentanil
Nu se cunosc date privind interactiunile cu astemizol, triazolam, midazolam si alfentanil. Se recomanda prudenta in administrarea acestor medicamente impreuna cu azitromicina, datorita cresteriiefectului acestor medicamente atunci cand sunt utilizate concomitent cu eritromicina (antibiotic macrolidic).
Indinavir
Administrarea concomitenta a unei singure doze de 1200 mg azitromicina nu a avut un efect semnificativ statistic asupra farmacocineticii indinavirului, administrat de trei ori pe zi, in doza de 800 mg, timp de 5 zile.
Nefinavir
Administrarea concomitenta de 1200 mg azitromicina si nelfinavir (750 mg de 3 ori pe zi) la starea de echilibru a determinat, in medie, o scadere de 16% a ASC pentru nelfinavir si o crestere a ASC si Cmax cu 113%, respectiv 136%, pentru azitromicina. Nu este necesara ajustarea dozei, dar pacientii trebuie monitorizati pentru reactiile adverse cunoscute ale azitromicinei.
4.6 Sarcina si alaptarea
Sarcina
Nu exista studii adecvate si controlate la femeile gravide. Studiile asupra functiei de reproducere la animale arata ca azitromicina traverseaza bariera feto-placentara. Nu s-au observat efecte teratogenice in studiile privind reproducerea la sobolan (vezi mai departe pct. 5.3). Siguranta azitromicinei nu a fost contirmata cu privire la utilizarea substantei active in timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina nu ar trebui sa fie utilizata in timpul sarcinii, cu exceptia cazurilor in care viata este in pericol si nu sunt disponibile alternative adecvate.
Alaptarea
Azitromicina se excreta in laptele matern. Deoarece nu se cunoaste daca azitromicina poate avea reactii adverse asupra sugarului alimentat natural, alaptarea trebuie intrerupta in timpul tratamentului cu azitromicina. Printre altele, diareea, infectiile fungice ale mucoaselor, precum si sensibilizarea sunt posibile la sugarul alaptat natural. Se recomanda intreruperea alaptarii in timpul tratamentului si timp de 2 zile dupa intreruperea tratamentului. Alaptarea poate fi reluata ulterior.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Nu se cunosc date cu privire la efectul azitromicinei asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. In aceste cazuri, trebuie sa se tina cont de aparitia unor reactii adverse cum sunt ametelile si convulsiile.
4.8 Reactii adverse
In cadrul acestui punct reactiile adverse sunt definite dupa cum urmeaza:
Foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 si <1/10); mai putin frecvente (>1/1000 si <1/100); rare (>1/10000 si <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecventa necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile).
In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt enumerate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Tulburari cardiace
Rare: palpitatii, aritmii (inclusiv tahicardie ventriculara).
Exista un risc potential de prelungire a intervalului QT si torsada varfurilor la pacientii cu predipozitie (vezi pct. 4.4).
Tulburari hematologice si limfatice
Rare: trombocitopenie , anemie hemolitica si episoade tranzitorii de neutropenie usoara au fost observate in studii clinice. Nu poate fi stabilita o legatura de cauzalitate cu utilizarea azitromicinei.
Tulburari ale sistemului nervos
Mai putin frecvente: ameteli, convulsii, cefalee, somnolenta, modificari ale mirosului si/sau ale gustului;
Rare: parestezii, sincopa, insomnie, hiperactivitate.
Tulburari acustice si vestibulare
Rare: in studiile clinice, la utilizarea pe termen lung a dozelor mari de azitromicina, au fost raportate pierderea auzului, inclusiv surditate si/sau tinitus. In acele cazuri in care datele de urmarire clinica au fost disponibile, majoritatea acestor reactii adverse s-au dovedit a fi reversibile.
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: greata , varsaturi, diaree, simptome gastro-intestinale (dureri/crampe);
Mai putin frecvente: scaune apoase (ca o consecinta a pierderii de lichide din tesuturi cu o frecventa
rara), flatulenta, tulburari digestive
Rare: constipatie, modificari de culoare a limbii, pancreatita. Au fost raportate cazuri de modificari de culoare ale dintilor si de colita pseudomembranoasa.
Tulburari renale si ale cailor urinare
Rare: nefrita interstitiala, insuficienta renala acuta.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: reactii alergice, inclusiv eruptii cutanate tranzitorii si prurit;
Rare: reactii alergice, inclusiv edem angioneurotic, urticarie, fotosensibilizare. Reactii cutanate grave,
inclusiv eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv Mai putin frecvente: artralgii.
Tulburari metabolice si de nutritie Mai putin frecvente: anorexie
Infectii si infestari
Mai putin frecvente: vaginite
Rare: candidoza
Tulburari vasculare
Rare: hipotensiune arteriala
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Rare: astenie, oboseala, stare generala de rau
Tulburari ale sistemului imunitar
Rare: anafilaxie, inclusiv edem (rar letale) (vezi pct. 4.4)
Tulburari hepato-biliare
Rare: s-au raportat afectarea functiei hepatice, inclusiv hepatita si icter colestatic, de asemenea, cazuri rare de necroza hepatica si de insuficienta hepatica, care, in cazuri rare, au determinat deces.
Tulburari psihice
Rare: reactii de agresivitate, neliniste, anxietate, nervozitate, depersonalizare ; la pacientii varstnici poate apare delir.
4.9 Supradozaj
Simptomele care au aparut la dozele mai mari decat cele recomandate au fost echivalente cu reactiile adverse observate la dozele uzuale. Simptomele caracteristice de supradozaj cu antibiotice macrolidice sunt : pierdere reversibila a auzului, greata , varsaturi si diaree grave. In caz de supradozaj, sunt indicate lavajul gastric si masurile generale de sustinere.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antibiotice de uz sistemic; macrolide; lincosamide si streptogramine, cod ATC J01FA10
Mod de actiune:
Azitromicina este o azalida, o sub-clasa de antibiotice macrolidice. Prin legarea la nivelul subunitatii ribozomale 50S, azitromicina evita translocarea lanturilor peptidice de pe o parte a ribozomului pe cealalta parte. Ca urmare a acestui lucru, este impiedicata sinteza proteinelor ARN -dependente, in organismele sensibile.
Relatia FC/FD
Pentru azitromicina ASC/CMI este parametral principal FC/FD, cel mai bine corelat cu eficacitatea azitromicinei.
Mecanismul rezistentei:
Rezistenta la azitromicina poate fi mostenita sau dobandita. Exista trei mecanisme principale de rezistenta la bacterii: modificarea locului de actiune (tintei), afectarea transportului antibioticului si modificarea antibioticului.
Exista rezistenta incrucisata completa intre Streptococcus pneumoniae, Streptococcus beta-hemolitic grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, inclusiv S. aureus rezistent la meticilina (SARM), eritromicina , azitromicina, alte macrolide si lincosamide.
Puncte critice
In conformitate cu ISLC (Institutul de Standarde de laborator si clinice) au fost definite urmatoarele puncte critice pentru azitromicina:
– sensibilitate < 2 ug/ml ; rezistenta > 8 ug/ml
– Haemophilus spp.: sensibilitate < 4 ug/ml
– Streptococcus pneumoniae si Streptococcus pyogenes: sensibilitate < 0,5 ug/ml ; rezistenta > 2 ug/ml .
Sensibilitate:
Prevalenta rezistentei dobandite poate varia din punct de vedere geografic si in timp pentru speciile selectate si informatiile locale cu privire la rezistenta sunt importante, mai ales atunci cand se trateaza infectiile severe. Daca este necesar trebuie urmate opiniile expertilor atunci cand prevalenta locala a rezistentei este de asa natura incat utilitatea medicamentului este discutabila, in cel putin unele tipuri de infectii.
Agentii patogeni pentru care rezistenta poate fi o problema: prevalenta rezistentei este egala sau mai mare de 10%, in cel putin o tara din Uniunea Europeana.
Tabelul referitor la sensibilitate
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe gram -negativ
Haemophilus influenzae* Moraxella catarrhalis* Neisseria gonorrhoeae Alte microorganisme Chlamydophila pneumoniae Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila
Mycoplasma pneumoniae*
Specii pentru care rezistenta dobandita poate fi o problema
Microorganisme aerobe gram -pozitiv
Staphylococcus aureus* Streptococcus agalactiae Streptococcus pneumoniae * Streptococcus pyogenes* Alte microorganisme
Ureaplasma urealyticum
Organisme rezistente
Staphylococcus aureus – tulpinile rezistente la meticilina si la eritromicina Streptococcus pneumoniae -tulpinile rezistente la penicilina
Escherichia coli Pseudomonas aeruginosa
Klebsiella spp.
* Eficacitatea clinica este demonstrata de organismele sensibile izolate pentru indicatiile clinice aprobate.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Biodisponibilitatea azitromicinei dupa administrarea orala este de aproximativ 37%. Concentratiile plasmatice maxime sunt atinse dupa 2-3 ore de la administrare.
Distributie
Dupa administrarea orala, azitromicina este distribuita in intregul organism. Studiile farmacocinetice au demonstrat in mod clar valori mai mari de azitromicina in tesuturi decat in plasma (de pana la 50 ori concentratia plasmatica maxima). Aceasta indica faptul ca medicamentul se distribuie in tesuturi in cantitati considerabile.
Concentratiile in tesuturile infectate, cum sunt plamanii, amigdalele si tesutul prostatic sunt mai mari decat CMR90 a microorganismelor patogene care apar cel mai frecvent dupa o doza unica de 500 mg. Legarea de proteinele serice a azitromicinei este variabila , in functie de concentratia serica, de la 52% la 0,05 mg/l pana la 12% la 0,5 mg/l. Volumul de distributie la starea de echilibru este de 31,1
l/kg.
Eliminare
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare urmeaza indeaproape timpul de injumatatire la nivel tisular, de la 2 la 4 zile.
Aproximativ 12% dintr-o doza de azitromicina administrata intravenos se excreta nemodificata in urina , pe parcursul unei perioade de 3 zile. Concentratii mari de azitromicina nemodificata au fost decelate in bila la om . Au fost evidentiati, de asemenea, zece metaboliti (formati prin N- si O-demetilare, prin hidroxilarea desosaminei si inelelor de aglicon si prin divizarea cladinozei conjugate). O comparatie a cromatografiei lichide si a metodelor de evaluare microbiologica arata ca metabolitii sunt inactivi din punct de vedere microbiologic .
In modele animale au fost decelate in fagocite concentratii mari de azitromicina. De asemenea, s-a observat ca in timpul fagocitozei active sunt eliberate concentratii mai mari de azitromicina decat in timpul fagocitozei inactive. In modelele animale s-a observat ca acest proces contribuie la acumularea de azitromicina in tesuturile infectate.
Farmacocinetica la grupe speciale de pacienti
Insuficienta renala
Dupa administrarea orala a unei doze unice de azitromicina de 1 g, Cmax si ASC0-120 au crescut cu 5,1% si, respectiv cu 4,2% la subiectii cu insuficienta renala usoara pana la moderata (rata de filtrare glomerulara de 10-80 ml /min) comparativ cu cei cu functia renala normala (RFG >80 ml /min). La
subiectii cu insuficienta renala severa, Cmax si ASC0-120 au crescut cu 61% si, respectiv cu 35%, comparativ cu subiectii cu functie renala normala.
Insuficienta hepatica
La pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, nu exista nicio dovada a unei modificari semnificative in farmacocinetica azitromicinei, comparativ cu subiectii cu functie hepatica normala. La acesti pacienti, regasirea in urina a azitromicinei pare sa creasca, probabil pentru a compensa scaderea clearance -ului hepatic .
Varstnici
Farmacocinetica azitromicinei la persoanele varstnice de sex masculin a fost similara cu cea de la adultii tineri; cu toate acestea, desi au fost observate concentratii maxime mai mari (crescute cu 30¬50%) la persoanele de sex feminin in varsta, nu a avut loc o acumulare semnificativa.
Nou-nascuti, copii mici, copii si adolescenti
Farmacocinetica a fost studiata la copiii cu varsta intre 4 luni-15 ani, administrandu-se capsule, granule sau suspensie. La 10 mg/kg in ziua 1, urmata de 5 mg/kg in ziua 2-5, Cmax atinsa este usor mai mica decat la adultii cu 224 ug/l la copiii in varsta de 6 luni-5 ani dupa 3 zile de administrare si de 383 ug/l la cei in varsta de 6-15 ani. Timpul de injumatatire plasmatica de 36 h la copiii mai mari s-a incadrat in intervalul asteptat de la adulti.
5.3 Date preclinice de siguranta
In testele la animale in care s-au utilizat doze mai mari de 40 de ori decat dozele clinice terapeutice, azitromicina a determinat fosfolipidoza reversibila, dar, de regula, nicio consecinta toxicologica reala nu a fost observata, ca fiind asociata cu aceasta. Relevanta acestei observatii este necunoscuta la persoanele carora li se administreaza azitromicina in conformitate cu recomandarile.
Investigatiile electrofiziologice au aratat ca azitromicina prelungeste intervalului QT.
Potential mutagen:
Nu exista nicio dovada cu privire la potentialul pentru mutatii genetice si cromozomiale in modelele de teste in vivo si in vitro.
Toxicitate asupra functiei de reproducere:
In studiile de embrio-toxicitate la soareci si sobolani nu s-au observat efecte teratogene. La sobolan, dozele de azitromicina de 100 si 200 mg/kg si zi au dus la o usoara intarziere in osificarea fetala si in cresterea in greutate a mamei. In studiile peri-/postnatale la sobolan, au fost observate intarzierea in dezvoltarea fizica si intarzierea aparitiei reflexelor, in urma tratamentului cu doze >50 mg azitromicina /kg si zi .
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Zahar
Guma xantan
Hidroxipropilceluloza
Fosfat trisodic anhidru
Dioxid de siliciu coloidal anhidru (E 551)
Aspartam (E 951)
Aroma caramel
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Flacon nedeschis cu pulbere uscata: 24 de luni. Suspensie reconstituita: 5 zile.
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
Flacon nedeschis: A nu se pastra la temperaturi peste 30°C. Suspensie reconstituita: A nu se pastra la temperaturi peste 25°C.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Flacoane din PEID cu sistem de inchidere PP/ PE securizat pentru copii. Seringa dozatoare din PE/PP- (10 ml ), gradata in diviziuni de 0,25 ml .
Continutul flaconului dupa reconstituire: 15 ml (600 mg), 20 ml (800 mg), 22,5 ml (900 mg), 30 ml (1200 mg) sau 37,5 ml (1500 mg).
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Pregatirea suspensiei:
Agitati pulberea uscata. Adaugati la pulbere cantitatea de apa descrisa mai jos.
Pentru flaconul de 15 ml (600 mg) adaugati 7,5 ml apa. Pentru flaconul de 20 ml (800 mg) adaugati 10.0 ml apa. Pentru flaconul de 22,5 ml (900 mg) adaugati 11.0 ml apa. Pentru flaconul de 30 ml (1200 mg) adaugati 15,0 ml apa. Pentru flaconul de 37,5 ml (1500 mg) adaugati 18,5 ml apa.
Agitati bine pana se obtine o suspensie omogena, de culoare alba pana la aproape alba.
Pentru administrare, adaptorul seringii trebuie sa fie plasat in gatul flaconului si opritorul trebuie sa
fie deschis.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
S.C. Sandoz SRL
Str. Livezeni, nr. 7A, 540472, Targu Mures, Romania
