Indicatii: Dipropionatul de beclometazona administrat prin inhalare are un puternic efect antiinflamator de tip glucocorticoid asupra plamanului, fara a produce efectele adverse ale glucocorticoizilor sistemici.
Din aceasta cauza, Becotide inhaler este indicat in tratamentul unei game largi de bolnavi astmatici. In aceasta grupa sunt inclusi cei al caror astm nu mai raspunde la bronhodilatatoare, cei a caror boala este insuficient controlata prin administrare de cromoglicat de sodiu si bronhodilatatoare obisnuite, cei cu astm sever dependenti de corticoterapia sistemica, ACTH sau echivalenti sintetici. Becotide inhaler este in mod deosebit important in tratamentul astmului infantil sever, deoarece controlul bolii se poate face fara a produce tulburari de crestere.
Forma de prezentare: Becotide este conditionat ca aerosol, care elibereaza doze masurate de cate 50 mcg dipropionat de beclometazona per priza, prin administrarea printr-o piesa bucala, cu ajutorul unui dispozitiv special.
Mod de administrare, doze: Adulti: Doua inhalatii (100 mcg) de 3-4 ori pe zi constituie doza de intretinere uzuala. Alternativ, doza de intretinere poate fi administrata si in 2 prize. In cazurile severe se incepe cu 600-800 mcg pe zi, reducandu-se doza in functie de raspunsul terapeutic. Copii: Una sau doua inhalatii (50-100 mcg) de 2, 3 sau 4 ori pe zi, in functie de raspuns. Pacientii trebuie avizati asupra naturii profilactice a terapiei cu dipropionat de beclometazona inhalat; numai administrarea regulata produce efecte terapeutice optime.
Contraindicatii: Becotide inhaler este contraindicat pacientilor cu hipersensibilitate la oricare din componentii sai.
Precautii: Prudenta deosebita este necesara la pacientii cu tuberculoza activa sau inactiva. Pacientii trebuie instruiti corespunzator pentru folosirea eficienta a dispozitivului de inhalat, astfel incat medicamentul sa ajunga in plamani. In timpul sarcinii: Utilizarea la gravide necesita o evaluare atenta a beneficiului si riscului. Dovezile pentru utilizarea in conditii de siguranta sunt insuficiente. Administrarea corticoizilor la animale gestante poate produce anomalii de dezvoltare fetala, incluzand palatoschizis si intarzieri de dezvoltare fetala. S-ar putea, deci, sa existe un foarte mic risc si pentru fatul uman. Trebuie insa notat faptul ca modificarile semnalate la animale apar dupa doze relativ mari de corticoizi sistemici. Din cauza faptului ca dipropionatul de beclometazona are actiune directa asupra plamanului, prin administrarea inhalatorie, se evita concentratiile serice mari care apar in corticoterapia sistemica. Pacienti insuficient controlati prin bronhodilatatoare: Se recomanda utilizarea medicamentului la bolnavii care nu au luat niciodata steroizi sau au luat doar ocazional; o ameliorare a functiei respiratorii este vizibila intr-o saptamana. Putini bolnavi nu raspund la tratament in acest interval; la acestia exista, de regula, o hipersecretie de mucus, astfel incat medicamentul nu poate sa ajunga la locul sau de actiune. In asemenea cazuri trebuie initiata o corticoterapie sistemica pe termen scurt, cu doze relativ mari, pentru reducerea secretiei de mucus si a altor modificari inflamatorii pulmonare. In mod obisnuit, continuarea terapiei cu Becotide inhaler mentine ameliorarea obtinuta, doza fiind redusa in mod gradat. Acutizarile astmatice cauzate de infectii sunt in mod obisnuit stapanite prin antibioterapie corespunzatoare, prin cresterea dozei de Becotide inhaler si, daca este necesar, prin administrare de corticoid sistemic. Pacienti tratati cu corticoizi orali: Bolnavul trebuie sa fie intr-o stare stabila inainte de a se incepe terapia cu Becotide inhaler in paralel cu corticoterapia orala. Dupa aproximativ o saptamana se incepe reducerea gradata a corticoterapiei orale prin reducerea dozei zilnice de prednisolon (sau echivalente) cu 1mg, la intervale nu mai mici de o saptamana. Pacientii tratati cu corticosteroizi pe perioade lungi, sau cu doze mari pot prezenta inhibitie corticosuprarenala (adrenocorticala). La acesti pacienti functia corticosuprarenala trebuie atent monitorizata, si dozele de corticosteroid sistemic trebuie reduse cu prudenta. Pacientii cu inhibitie corticosuprarenala, care au fost trecuti pe tratament inhalator cu Becotide trebuie sa poarte un talon de avertizare, care sa indice necesitatea suplimentarii cu corticosteroizi sistemici (in paralel cu terapia inhalatorie) in perioadele de stres (interventii chirurgicale, infectii respiratorii sau crize astmatice severe). Asemenea pacienti trebuie sa aiba asupra lor corticosteroizi de uz oral pentru a-i utiliza in caz de urgenta. Dozele de Becotide inhaler trebuie crescute in aceste perioade si scazute apoi la dozele de intretinere, dupa ce corticoterapia sistemica a fost intrerupta. Inlocuirea corticoterapiei sistemice cu Becotide inhaler poate demasca uneori alergii, precum rinite alergice sau eczeme, stapanite in perioada corticoterapiei sistemice de aceasta. Aceste alergii vor fi tratate simptomatic cu antihistaminice si/sau preparate topice. Tratamentul cu Becotide inhaler nu trebuie intrerupt brusc.
Reactii adverse: Candidoza bucala si faringiana apare la unii pacienti, incidenta candidozei creste la doze de dipropionat de beclometazona de peste 400 mcg pe zi. Acestor pacienti le poate fi utila clatirea cu apa a cavitatii bucale dupa utilizarea de Becotide inhaler. Candidoza simptomatica se poate trata cu antifungice topice, continuandu-se terapia cu Becotide inhaler. La unii pacienti inhalarea dipropionatului de beclometazona poate cauza disfagie si iritatii faringiene. Si in aceste cazuri poate fi utila clatirea cavitatii bucale cu apa, imediat dupa inhalarea medicamentului. Ca si in cazul altor tratamente inhalatorii, potentialul de aparitie a unui bronhospasm paradoxal trebuie avut in vedere. Daca acesta apare, tratamentul se va intrerupe imediat si se va trece la o terapie alternativa.
Supradozare: Toxicitatea acuta a dipropionatului de beclometazona este scazuta. Singurul efect nociv care apare dupa inhalarea unor doze mari de medicament este o inhibitie de scurta durata a functiei axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal. Nu se va lua nici o masura speciala de urgenta. Tratamentul cu Becotide inhaler trebuie continuat cu dozele recomandate pentru stapanirea simptomatologiei astmatice, functia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal se restabileste in 1-2 zile. Reducerea cortizolului plasmatic a fost mentionata la pacientii care au primit dublul dozei maxime recomandate. In eventualitatea, putin probabila, de utilizare a unor doze excesive de dipropionat de beclometazona timp de saptamani sau luni, poate aparea un grad de atrofie corticosuprarenala, alaturi de inhibitia hipotalamo-hipofizo-cortico-suprarenala. Pacientul trebuie considerat cortico-dependent si trebuie trecut pe corticoterapie sistemica cu doze de intretinere, prin administrarea unui preparat oral , de exemplu prednisolon. De indata ce situatia se stabilizeaza, pacientul va fi trecut pe terapie cu Becotide inhaler, prin metoda recomandata in acest material.
Precautii farmaceutice: Se va pastra la temperaturi sub 30 grade Celsius. Se vor evita lumina directa si temperaturile foarte scazute. Flaconul nu va fi gaurit, spart sau ars, chiar daca este aparent gol. Ca si toate celelalte medicamente conditionate in aerosoli dozati, efectul acestui medicament poate scadea cand flaconul este rece.
Producator: Glaxo Wellcome
