Indicatii: Tratamentul cancerului de prostata avansat in asociere cu terapia cu analogi ai hormonului de eliberare al hormonului luteini/ant (LHRH) sau castrarea chirurgicala.
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Un comprimat filmat contine bicalutamida 50 mg. Excipienti: Un comprimat contine lactoza monohidrat 60 mg. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare alba.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Tratamentul cancerului de prostata avansat in asociere cu terapia cu analogi ai hormonului de eliberare al hormonului luteini/ant (LHRH) sau castrarea chirurgicala.
4.2 Doze si mod de administrare
Barbati adulti, inclusiv varstnici
Un comprimat pe zi. Tratamentul cu bicalutamida trebuie inceput concomitent cu terapia cu analogi ai LHRH sau in acelasi timp cu castrarea chirurgicala.
Insuficienta renala
Nu este necesara ajustarea individuala a dozei la pacientii cu insuficienta renala. Nu exista experienta privind utilizarea bicalutamidei la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance -ul creatininei < 30 ml /min).
Insuficienta hepatica
Nu este necesara ajustarea individuala a dozei la pacientii cu insuficienta hepatica usoara. La pacientii cu insuficienta hepatica moderata pana la severa, poate apare acumularea medicamentului (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicatii
Bicalutamida este contraindicata la femei, copii si adolescenti. Hipersensibilitate la bicalutamida sau la oricare dintre excipienti.
Este contraindicata administrarea concomitenta a terfenadinei, astemizolului sau cisapridei cu bicalutamida.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Bicalutamida , substanta activa a comprimatelor de Bicatlon 50 mg, este metabolizata in ficat. Datele studiilor sugereaza ca in cazul pacientilor cu insuficienta hepatica severa eliminarea poate fi intarziata si aceasta poate conduce la acumularea bicalutamidei. De aceea, bicalutamida trebuie utilizata cu atentie la pacientii cu insuficienta hepatica moderata pana la severa.
In timpul utilizarii bicalutamidei s-au observat cazuri rare de leziuni hepatice severe (vezi pct. 4.8). Daca modificarile sunt severe, tratamentul cu bicalutamida trebuie intrerupt.
Deoarece nu exista experienta clinica privind utilizarea bicalutamidei la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance -ul creatininei < 30 ml /min), bicalutamida trebuie utilizata cu precautie la acesti pacienti.
S-a demonstrat ca bicalutamida inhiba izoenzima CYP 3A4 a citocromului P450, astfel incat trebuie administrata cu atentie in cazul tratamentului concomitent cu medicamente metabolizate predominant de
CYP 3A4 (vezi pct. 4.5).
Se impune monitorizarea periodica a functiei hepatice in vederea detectarii posibilelor modificari hepatice. Este de asteptat ca majoritatea modificarilor sa apara in primele 6 luni ale terapiei cu bicalutamida.
Bicatlon contine lactoza, astfel pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza , deficit de lactaza (Lapp) sau cu sindrom de malabsorbtie de glucoza-galactoza , nu trebuie sa utilizeze acest medicament .
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Nu s-au observat interactiuni farmacodinamice sau farmacocinetice intre bicalutamida si analogii LHRH.
Studii in vitro au demonstrat ca enantiomerul (R-) al bicalutamidei este un inhibitor al CYP3A4. De asemenea, inhiba usor activitatea CYP2C9, 2C19 si 2D6.
Poate fi necesara reducerea dozei acestor medicamente, in special daca este evidentiata o crestere a reactiilor adverse a medicamentului. In cazul ciclosporinei se recomanda monitorizarea atenta a concentratiilor plasmatice si a starii clinice a pacientului la initierea sau intreruperea terapiei cu bicalutamida.
Se recomanda atentie sporita la prescrierea bicalutamidei in asociere cu alte medicamente, care pot inhiba oxidarea medicamentelor, de exemplu cimetidina sau ketoconazol. Acest lucru teoretic ar putea conduce la cresterea concentratiilor plasmatice ale bicalutamidei, ceea ce teoretic poate determina cresterea reactiilor adverse.
Cu toate ca studiile clinice care au utilizat antipirina ca marker al activitatii citocromului P450 (CYP) nu au demonstrat niciun potential de interactiune medicamentoasa cu bicalutamida, expunerea medie la midazolam (ASC) a crescut cu 80% in cazul administrarii concomitente de bicalutamida timp de 28 zile. O astfel de cresterea poate fi relevanta in cazul medicamentelor cu indice terapeutic mic. Astfel, este contraindicata utilizarea concomitenta a terfenadinei, astemizolului si cisapridei si se recomanda atentie la administrarea in asociere a bicalutamidei cu medicamente ca ciclosporina si blocantele canalelor de calciu. Poate fi necesara reducerea dozei acestor medicamente, in special daca este evidentiata o crestere a reactiilor adverse a medicamentului. In cazul ciclosporinei se recomanda monitorizarea atenta a concentratiilor plasmatice si a starii clinice a pacientului la initierea sau intreruperea terapiei cu bicalutamida.
Studii in vitro au demonstrat ca bicalutamida poate deplasa warfarina de pe locul de legare de proteinele plasmatice. De aceea, la pacientii aflati sub tratament cu anticoagulante cumarinice la care se instituie tratament cu bicalutamida, se recomanda monitorizarea atenta a timpului de protrombina.
4.6 Sarcina si alaptarea
Bicalutamida este contraindicata la femei.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Este putin probabil ca bicalutamida sa scada capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie mentionat ca ,ocazional, pot apare ameteli sau somnolenta. Fiecare pacient afectat trebuie sa fie precaut.
4.8 Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, utilizand urmatoarea conventiei: foarte frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100 si < 1/10); mai putin frecvente (> 1/1000 si <1/100); rare (> 1/10000 si < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari ale sistemului imunitar
Mai putin frecvente: Reactii de hipersensibilitate , inclusiv edem angioneurotic si urticarie
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale Mai putin frecvente: Boala pulmonara interstitiala
Tulburari gastro-intestinale Frecvente: Diaree , greata Rare: Varsaturi
Tulburari hepatobiliare
Frecvente: Modificari hepatice (cresterea valorilor serice ale transaminazelor, colestaza si icter)1 Rare: Insuficienta hepatica2
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat Rare: Xerodermie
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Foarte frecvent: Sensibilitatea glandei mamare3, ginecomastie3
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Foarte frecvent: Bufeuri3 Frecvente: Astenie , prurit
1 Modificarile hepatice sunt rar severe si frecvent au fost tranzitorii, disparand sau ameliorandu-se la continuarea terapiei sau dupa intreruperea acesteia (vezi pct. 4.4).
2 Insuficienta hepatica a aparut foarte rar la pacientii tratati cu bicalutamida, dar nu a fost stabilita cu certitudine o relatie de cauzalitate. Trebuie avut in vedere testarea periodica a functiei hepatice (vezi pct.4.4).
3 Pot fi reduse prin castrare concomitenta.
In plus, urmatoarele reactii adverse au fost raportate in studiile clinice (reactii adverse la medicament conform opiniei medicilor investigatori, cu o frecventa > 1%) in timpul tratamentului cu bicalutamida in asociere cu un analog LHRH. Nu au fost stabilite relatii de cauzalitate intre aceste evenimente si tratamentul medicamentos si unele dintre evenimentele raportate sunt cele care apar frecvent la pacienti varstnici:
Tulburari hematologice si limfatice
Frecvente: Anemie
Foarte rare: Trombocitopenie
Tulburari metabolice si de nutritie
Frecvente: Diabet zaharat, crestere in greutate
Mai putin frecvente: Anorexie , hiperglicemie, scadere in greutate
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: Ameteli, insomnie Mai putin frecvente: Somnolenta
Tulburari cardiace
Foarte rare: Insuficienta cardiaca, angina pectorala, tulburari de conducere, inclusiv prelungirea intervalelor PR si QT, aritmii si modificari ECG nespecifice.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale Mai putin frecvente: Dispnee
Tulburari gastro-intestinale Frecvente: Constipatie
Mai putin frecvente: Xerostomie , dispepsie, flatulenta
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Frecvente: Eruptie cutanata tranzitorie, transpiratii, hirsutism
Mai putin frecvente: Alopecie
Tulburari renale si si ale cailor urinare Mai putin frecvente: Nicturie
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Foarte frecvent: Diminuarea libidoului, impotenta
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Frecvente: Edem , durere generalizata, durere pelvina, frisoane Mai putin frecvente: Durere abdominala, durere toracica, cefalee
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj la om . Nu exista antidot specific . Tratamentul trebuie sa fie simptomatic.
Dializa este putin probabil a fi utila, deoarece bicalutamida se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice si nu este excretata nemodificata in urina . Se recomanda tratament de sustinere normal, cu monitorizarea frecventa a semnelor vitale principale.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Terapie endocrina, antiandrogeni Cod ATC: L02BB03
Bicalutamida este un antiandrogen nesteroidian, fara alta activitate endocrina. Se leaga de receptorii androgenici fara sa activeze expresia genei si, astfel inhiba stimularea androgenica. Regresia tumorilor de prostata este un rezultat al acestei inhibari. La unii pacienti, intreruperea tratamentului cu bicalutamida poate conduce la sindrom de abstinenta antiandrogenica.
Bicatlon este un amestec racemic, la care activitatea antiandrogenica este datorata in principal enantiomerului (R-).
5.2 Proprietati farmacocinetice
Bicalutamida este absorbita bine dupa administrare orala Nu exista dovezi ale unui efect relevant clinic al alimentelor asupra biodisponibilitatii.
Enantiomerul (S-) este in mod sistematic eliminat mai rapid decat enantiomerul (R-), care are un timp de injumatatire plasmatica prin eliminare de aproximativ o saptamana.
In cazul tratamentului de lunga durata, concentratiile plasmatice maxime ale enantiomerului (R-) al bicalutamidei sunt de aproximativ 10 ori mai mari decat cele masurate dupa administrarea unei doze unice de 50 de mg de bicalutamida.
Prin administrarea zilnica de 50 mg de bicalutamida, concentratia la starea de echilibru a enantiomerului (R-) este de aproximativ 9 ug/ml si, datorita timpului lung de injumatatire plasmatica, starea de echilibru se atinge dupa aproximativ o luna de tratament .
Proprietatile farmacocinetice ale enantiomerului (R-) nu sunt influentate de varsta, insuficienta renala sau insuficienta hepatica usoara pana la moderata. S-a demonstrat ca eliminarea plasmatica a enantiomerului (R-) este intarziata la pacientii cu insuficienta hepatica severa.
Bicalutamida se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice (amestecul racemic 96%, bicalutamida (R-) 99,6%) si este metabolizata marcat prin oxidare si glucuronoconjugare. Metabolitii sai sunt eliminati pe cale renala si biliara in proportii aproximativ egale.
5.3 Date preclinice de siguranta
Bicalutamida este un antagonist al receptorilor androgenici la animalele de laborator si om . Principala actiune farmacologica secundara este inductia la nivel hepatic a oxidazelor cu functie mixta, dependente de CYP450. Inductia enzimatica nu a fost observata la om . La animale, modificarile organelor tinta sunt clar legate de actiunea farmacologica principala si secundara a bicalutamidei. Acestea includ involutia tesuturilor dependente de androgeni; adenoame foliculare tiroidiene, hiperplazii si neoplazii sau cancere hepatice sau ale celulelor Leydig ; tulburari ale diferentierii sexuale a urmasilor de sex masculin; tulburari reversibile a fertilitatii la masculi. Studiile de genotoxicitate nu au evidentiat niciun fel de potential mutagen al bicalutamidei. Toate reactiile adverse observate in studiile la animale sunt considerate irelevante in ceea ce priveste tratamentul pacientilor cu cancer de prostata avansat.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Nucleu:
Lactoza monohidrat Povidona K-30
Amidonglicolat de sodiu tip A Stearat de magneziu
Film:
Opadry White Y-I-7000 (Hipromeloza Dioxid de titan (E 171) Macrogol 400)
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
Acest medicament nu necesita conditii speciale de pastrare.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Blister din PVC/Al si PVC/PVDC/Al. Marimea ambalajelor:
10, 14, 28, 30, 50, 60, 90, 100 comprimate filmate Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
6.6 Instructiuni de utili/are si manipulare si eliminarea re/iduurilor
Fara cerinte speciale.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
Medico Uno Pharma Kft. 2051 Biatorbagy, Viadukt u.12, Ungaria
