Indicatii: Ceftriaxone Sandoz este indicat in tratamentul infectiilor severe produse de microorganisme sensibile la ceftriaxona care necesita tratament parenteral.
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Ceftriaxone Sandoz 500 mg, pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila
Un flacon cu pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila contine ceftriaxona 500,0 mg sub forma de ceftriaxona sodica 596,7 mg.
Ceftriaxone Sandoz 1 g, pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila
Un flacon cu pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila contine ceftriaxona 1000,0 mg sub forma de ceftriaxona sodica 1193,3 mg.
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila Pulbere de culoare alba sau galbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Ceftriaxone Sandoz este indicat in tratamentul infectiilor severe produse de microorganisme sensibile la ceftriaxona care necesita tratament parenteral (vezi pct. 5.1):
– meningita bacteriana;
– pneumonie;
– infectii abdominale, cum sunt peritonita si infectia biliara. Ceftriaxona trebuie folosita in asociere cu alt antibiotic, cu actiune pe microorganismele anaerobe;
– infectii cutanate si ale tesuturilor moi;
– pacienti cu manifestari tardive ale bolii Lyme (stadiul II si III);
– infectii ale oaselor si ale articulatiilor;
– gonoree;
– ceftriaxona trebuie utilizata singura sau in asociere cu alt medicament antibacterian pentru prevenirea infectiilor postoperatorii dupa chirurgie cardiaca, proceduri urologice sau chirurgie colo-rectala. In chirurgia colo-rectala ceftriaxona trebuie utilizata in asociere cu alt antibiotic cu actiune pe microorganismele anaerobe.
Trebuie acordata atentie ghidurilor oficiale locale de utilizare a medicamentelor antimicrobiene.
4.2 Doze si mod de administrare
Doza si calea de administrare trebuie determinate de severitatea si de locul infectiei, de sensibilitatea microorganismului etiologic si de varsta si statusul pacientului. Durata tratamentului depinde de raspunsul la terapie . Similar tuturor antibioticelor, administrarea ceftriaxonei trebuie continuata cel putin 48-72 ore dupa ce pacientul devine afebril sau exista dovezi ale eradicarii bacteriene.
Adulti ^i adolescenti, cu greutate corporala > 50 kg
Doza uzuala este de 1-2 g ceftriaxona, administrata o data pe zi (la fiecare 24 de ore). In infectiile severe sau moderate determinate de microorganisme sensibile, doza poate fi crescuta la 4 g, administrate o data pe zi.
In gonoreea necomplicata trebuie administrata o singura doza de 250 mg ceftriaxona, intramuscular.
Profilaxia perioperatorie
Pentru a preveni infectiile postoperatorii este recomandata o doza unica de 1-2 g in functie de riscul infectios. Trebuie administrata cu 30-90 de minute inainte de interventia chirurgicala. In chirurgia colo-rectala ceftriaxona trebuie administrata cu un medicament antimicrobian activ impotriva anaerobilor.
Varstnici
Doza de la adult nu trebuie ajustata daca functia renala si hepatica sunt in limite normale.
Nou-nascuti si copii cu varsta pana la 12 ani, cu greutate corporala < 50 kg Urmatoarele scheme de tratament sunt recomandate in administrarea zilnica unica:
– nou-nascuti: doza zilnica recomandata este de 20-50 mg/kg, administrata intravenos pe o perioada de 60 minute. Doza zilnica nu trebuie niciodata sa depaseasca 50 mg/kg. Doza este aceeasi pentru prematuri si pentru nou-nascutii la termen.
– copii mici si copii cu varsta pana la 12 ani: doza zilnica recomandata este de 20-50 mg/kg, dar in infectiile foarte severe se poate administra pana la 80 mg/kg. Doza zilnica de 80 mg/kg nu trebuie depasita. Dozele intravenoase de peste 50 mg/kg trebuie administrate in perfuzie intr-un interval de 30 de minute.
– pentru copii cu greutatea corporala de 50 kg sau peste se recomanda doza standard de la adult.
Insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala nu este necesara reducerea dozei de ceftriaxona, daca functia hepatica este normala.
Doar in caz de insuficienta renala severa (clearance -ul creatininei <10 ml /min) doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 2 g. In insuficienta renala severa asociata cu insuficienta hepatica concentratia plasmatica de ceftriaxona trebuie monitorizata periodic si doza trebuie ajustata corespunzator.
La pacientii care efectueaza hemodializa sau dializa peritoneala nu este necesara administrarea unei doze suplimentare la sfarsitul dializei. Concentratiile plasmatice trebuie monitorizate pentru a determina daca este necesara ajustarea dozelor, deoarece la acesti pacienti clearance -ul poate fi redus.
Insuficienta hepatica
Daca functia renala este normala nu trebuie modificate dozele. Cand insuficienta renala coexista cu cea hepatica, concentratia plasmatica de ceftriaxona trebuie monitorizata periodic si dozajul trebuie ajustat corespunzator.
Mod de administrare
Ceftriaxona poate fi administrata in bolus intravenos, in perfuzie intravenoasa sau in injectie intramusculara dupa reconstituirea solutiei in functie de instructiunile prezentate la pct. 6.6. Injectia intramusculara nu este recomandata copiilor cu varsta mai mica de 2 ani.
4.3 Contraindicatii
Hipersensibilitate la ceftriaxona, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienti.
Reactii anterioare de hipersensibilitate imediata sau severa la penicilina sau la alte tipuri de
medicamente beta-lactamice.
Ceftriaxona nu trebuie administrata nou-nascutilor cu icter, hipoalbuminemie, acidoza sau alte conditii, ca prematuritate, in care este afectata legarea bilirubinei de proteinele plasmatice.
Administrare intramusculara
Contraindicatiile lidocainei trebuie excluse inainte de a fi administrata intramuscular concomitent cu ceftriaxona (de exemplu, porfiria, blocul atrioventricular non-manifest, socul cardiogen).
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utili/are
Inaintea terapiei cu ceftriaxona se recomanda atentie sporita pentru a determina daca pacientul a prezentat reactie de hipersensibilitate la aceasta sau la alte cefalosporine, la orice tip de peniciline sau orice medicamente beta-lactamice. Ceftriaxona este contraindicata la pacientii care au prezentat reactie de hipersensibilitate la orice cefalosporine, reactie de hipersensibilitate anterioara imediata sau severa la peniciline sau la orice medicamente beta-lactamice.
Ceftriaxona trebuie administrata cu precautie la pacientii cu alergii severe sau astm.
La copiii nascuti prematur nu trebuie depasita doza zilnica de 50 mg/kg deoarece sistemul lor
enzimatic nu este inca maturizat.
Studii in vitro au indicat ca ceftriaxona ca si alte cefalosporine, poate deplasa bilirubina de pe proteinele plasmatice. Ceftriaxona nu trebuie administrata la nou-nascutii cu hiperbilirubinemie, mai ales la prematuri, pentru ca pot dezvolta encefalopatie bilirubinica.
Pacientii cu disfunctii ale sintezei vitaminei K sau cu valori scazute ale vitaminei K (de exemplu, hepatite cronice, malnutritie) pot necesita precautie la administrare si monitorizarea timpului de protrombina pe durata tratamentului.
La pacientii cu insuficienta renala severa si insuficienta hepatica severa associate, doza de ceftriaxona trebuie injumatatita si monitorizate atent concentratiile plasmatice de ceftriaxona.
In tratamentul pe termen lung este necesara monitorizarea hemoleucogramei.
Pentru pacientii care necesita dieta cu aport scazut de sodiu , trebuie avut in vedere ca Ceftriaxone Sandoz 500 mg si Ceftriaxone Sandoz 1 g contin sodiu .
Similar altor cefalosporine, utilizarea indelungata a ceftriaxonei poate determina selectionarea unor tulpini bacteriene rezistente de enterococci sau Candida spp.
In cazul administrarii unor doze mai mari decat cele obisnuite, la examinarea ecografica s-au observat calculi in vezica biliara. Acestia au aparut prin precipitarea calciului din ceftriaxona. Obisnuit ei dispar la intreruperea sau terminarea tratamentului cu ceftriaxona. In cazurile simptomatice se recomanda metode conservatoare, non-chirurgicale. In aceste cazuri intreruperea tratamentului se face la recomandarea medicului.
Pancreatita a fost raportata foarte rar. Aceasta apare la pacientii cu risc de staza biliara sau formatiuni noroioase prezente anterior procedurilor chirurgicale, nutritiei parenterale sau tulburari generale ale organismului. Nu s-a demonstrat ca dezvoltarea acestor precipitate este legata de utilizarea ceftriaxonei.
In cazul reconstituirii cu lidocaina, solutia injectabila nu trebuie utilizata niciodata in:
– administrarea intravenoasa;
– cazul copiilor cu varsta sub 30 luni;
– cazul pacientiilor cu bloc fara pacemaker;
– cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca severa.
Dozele mari administrate intravenos (>1 g sau >50 mg/kg) trebuie administrate lent (in cel putin 30 de minute) pentru a evita realizarea de concentratii mari in bila.
Au fost raportate diaree determinata de antibiotice, colita si colita pseudomembranoasa la administrarea de ceftriaxona. Aceste diagnostice trebuie luate in considerare la orice pacient care
dezvolta diaree in timpul sau la scurt timp dupa tratament . Tratamentul cu ceftriaxona trebuie intrerupt daca apare diaree severa sau hemoragica si trebuie instituit tratament adecvat.
Ceftriaxona trebuie utilizata cu atentie la persoanele cu antecedente de tulburari gastro-intestinale, mai ales colita.
Injectiile intramusculare mai mari de 1 g trebuie divizate si injectate in mai multe locuri (vezi pct 6.6).
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Administrarea concomitenta de antibiotice bacteriostatice nu este recomandata, deoarece ele pot antagoniza antibiotice bactericide ca ceftriaxona, mai ales in infectii acute asociate cu proliferare rapida a microorganismelor.
Administrarea concomitenta de probenecid (1-2 g pe zi) poate inhiba secretia biliara de ceftriaxona. Contrar celorlalte cefalosporine, probenecidul nu inhiba secretia tubulara de ceftriaxona.
Ceftriaxona poate afecta eficacitatea contraceptivelor hormonale. Este indicat sa se foloseasca masuri contraceptive non-hormonale in timpul tratamentului si in luna de dupa tratament .
Au fost raportate efecte antagoniste in vitro intre cloramfenicol si ceftriaxona sau alte cefalosporine. Nu au fost raportate efecte de tip disulfiram daca pacientii au consumat alcool etilic dupa administrarea de ceftriaxona. Ceftriaxona nu contine molecula de N-metiltiotetrazol asociata cu posibila intoleranta la alcool etilic si cu aparitia unor hemoragii, ca in cazul altor cefalosporine.
Administrarea concomitenta cu ciclofosfamida si dexametazona creste efectul imunosupresor al acestora.
La administrarea concomitenta de doze mari de ceftriaxona si diuretice de ansa (furosemid ) nu au fost observate disfunctii renale. Asocierea cu diazepam sau cu furosemid determina scaderea eficacitatii acestora.
Administrarea concomitenta de cefalosporine si ciclosporine poate creste concentratiile plasmatice si toxicitatea ciclosporinelor.
Administrarea concomitenta cu anticoagulante orale determina cresterea riscului hemoragic. De aceea trebuie controlat frecvent INR-ul si adaptata doza de anticoagulant oral in timpul tratamentului cu ceftriaxona.
Cefalosporinele tind sa fie absorbite la suprafata membranelor eritrocitelor. Ele reactioneaza cu anticorpii indreptati impotriva medicamentului, ducand la pozitivarea testului Coombs si, ocazional, la anemie hemolitica minora. Avand in vedere aceasta, poate exista reactivitate incrucisata cu penicilinele.
Similar altor antibiotice, testul pentru galactozemie poate fi, de asemenea, fals pozitiv in timpul administrarii de ceftriaxona. Fapt observat si in cazul determinarii non-enzimatice a glucozei in urina . O reactie fals pozitiva a glicozuriei poate fi prevenita prin folosirea de metode enzimatice specifice.
4.6 Sarcina si alaptarea
Nu sunt date elocvente despre utilizarea ceftriaxonei la femeile gravide. Ceftriaxona traverseaza placenta. Studiile la animale nu evidentiaza toxicitate asupra functiei de reproducere. Totusi, siguranta privind administrarea ceftriaxonei in timpul sarcinii nu a fost stabilita. De aceea, nu trebuie utilizata in timpul sarcinii, decat daca este absolut necesar.
Ceftriaxona se excreta in laptele matern in cantitati mici, prin urmare se recomanda prudenta in cazul administrarii sale la femeile care alapteaza.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Desi nu au fost raportate efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, ar trebui luata in considerare posibilitatea aparitiei de ameteli.
4.8 Reactii adverse
In functie de frecventa, este utilizata urmatoarea conventie: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 si <1/10), mai putin frecvente (>1/1000 si <1/100), rare (>1/10000 si <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Infectii si infestari
Rare: micoze ale tractului genital.
Tulburari hematologice si limfatice
Rare: anemie (inclusiv anemie hemolitica), leucocitopenie, granulocitopenie , trombocitopenie , eozinofilie.
Foarte rare: tulburari de coagulare, agranulocitoza (<500/mm), de obicei dupa 10 zile de tratament sau dupa o doza cumulata de 20 g sau mai mult.
Tulburari ale sistemului imunitar
Rare: reactii anafilactice sau anafilactoide (vezi pct. 4.4).
Tulburari ale sistemului nervos Rare: cefalee, ameteli.
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: diaree, greata , stomatita , glosita.
Foarte rare: enterocolita pseudomembranoasa (vezi pct. 4.4), pancreatita, hemoragie gastro-intestinala. Tulburari hepatobiliare
Rare: precipitare simptomatica a sarii de calciu din ceftriaxona in vezicula biliara, cresterea valorilor serice a enzimelor hepatice. Riscul aparitiei acestor precipitate creste la o durata a tratamentului mai mare de 14 zile, insuficienta renala, deshidratare sau nutritie parenterala. De asemenea, acest lucru este mai probabil la copii mici carora li se administreaza o cantitate mai mare pe kilogram . La copii, doze mai mari de 80 mg/kg trebuie evitate datorita riscului crescut de precipitare biliara. Se recomanda tratament simptomatic. Fenomenul este reversibil la intreruperea tratamentului. Exista raportari izolate de pancreatita, desi nu s-a stabilit o relatie cauzala cu administrarea ceftriaxonei.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: exantem , dermatita alergica, eruptie cutanata tranzitorie, prurit, edem, eritem polimorf, urticarie.
Foarte rare: sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica.
Tulburari renale si ale cailor urinare
Rare: oligurie , cresterea creatininei serice, glicozurie.
Foarte rare: precipitate renale, mai ales la copii cu varsta peste 3 ani carora li s-au administrat fie doze zilnice mari (de exemplu > 80 mg ceftriaxona/kg si zi), fie doze totale care au depasit 10 g ceftriaxona si care prezentau si alti factori de risc (aport lichidian insuficient, imobilizare la pat). Aceasta reactie poate fi simptomatica sau asimptomatica, poate determina insuficienta renala si este reversibila atunci cand se intrerupe tratamentul cu ceftriaxona. Poate apare hematurie.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Rare: febra , frison, flebita dupa administrarea intravenoasa. Riscul de aparitie al flebitei poate fi redus la minimum prin injectarea lenta (2-4 minute). Pot sa apara dureri in cazul administrarii intramusculare, daca injectia se administreaza fara lidocaina.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu cefalosporine administrate parenteral poate determina convulsii. Pot apare tulburari gastro-intestinale.
Tratament
Nu sunt informatii specifice privind tratamentul in supradozajul cu ceftriaxona. In general, trebuie instituit tratament de sustinere, iar in cazul convulsiilor trebuie urmata terapia cu anticonvulsivante. Ceftriaxona nu se poate elimina prin hemodializa sau dializa peritoneala.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generatia a Ill-a, codul ATC: J01DD04.
Mod de actiune
Ceftriaxona este o cefalosporina de semisinteza de generatia a Ill-a, cu spectru larg de actiune, rezistenta la actiunea P-lactamazelor. Este activa numai in administrare parenterala. Are actiune bactericida. Ca si penicilinele, se leaga de unele proteine specifice, impiedicand formarea peretelui bacterian.
Sensibilitate:
Prevalenta rezistentei poate varia geografic si in timp pentru specii selectionate si informatiile locale sunt vitale, mai ales cand se trateaza infectii severe.
Specii sensibile
Bacterii aerobe Gram-pozitiv Staphylococcus spp. coagulazo-negativ
Staphylococcus aureus* Streptococcus spp. Streptococcus pyogenes*
Grup B Streptococi (incluzand Streptococcus agalactiae) Streptococcus pneumoniae * Streptococcus viridans*
Bacterii aerobe Gram-negativ Citrobacter spp. Citrobacter diversus Citrobacter freundii Escherichia coli* Haemophilus influenzae* Haemophilus parainfluenzae* Klebsiella spp. Klebsiella pneumoniae* Klebsiella oxytoca* Moraxella catarrhalis* Morganella morganii Neisseria gonorhoeae* Neisseria meningitides Proteus mirabilis* Proteus vulgaris* Providencia spp. Salmonella spp. Serratia spp. Serratia marcescens Shigella spp.
Specii intermediar sensibile
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus epidermidis*
Bacterii aerobe Gram-negativ Enterobacter spp. Enterobacter aerogenes* Enterobacter cloacae*
Specii rezistente
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus spp. Enterococcus faecalis Enterococcus faecium Listeria monocytogenes Staphylococcus spp. meticilin-rezistente Staphylococcus aureus meticilin-rezistente
Bacterii aerobe Gram-negativ Acinetobacter spp. Pseudomonas spp. Pseudomonas aeruginosa Burkholderia cepacia Stenotrophomonas maltophilia
Bacterii anaerobe Gram-pozitiv
Clostridium difficile
Anaerobi
Bacteroides fragilis Bacteroides spp.
Alte microorganisme
Chlamydia
Mycobacteria
Mycoplasma
* Eficacitatea clinica a fost demonstrata pentru tulpini izolate in indicatii clinice aprobate. Alte informatii: stafilicocii meticilin-rezistenti si oxacilin-rezistenti sunt rezistenti la toate antibioticele beta-lactamice disponibile, inclusiv ceftriaxona.
Streptococcus pneumoniae penicilin-rezistent prezinta rezistenta incrucisata la cefalosporine, precum ceftriaxona.
Tulpini de Klebsiella spp. si Escherichia coli care produc SEBL (spectru extins de P-lactamaze) pot fi clinic rezistente la terapia cu cefalosporine in ciuda sensibilitatii in vitro si astfel pot fi considerate rezistente.
Tulpini de Enterobacter spp., Citrobacter freundii, Morganella spp., Serratia spp., Providencia spp., produc cefalosporinaze induse cromozomial.
Inductia sau derepresia acestor beta-lactamaze cromozomiale in timpul expunerii la cefalosporine determina rezistenta la toate cefalosporinele disponibile. Utilizarea ceftriaxonei in infectiile determinate de acesti patogeni nu este recomandata, mai ales cand exista si alte variante disponibile.
Rezistenta
Ceftriaxona poate fi activa impotriva unor tipuri de micro-organisme producatoare de beta-lactamaze, de exemplu TEM-1. Totusi, este inactivata de beta-lactamaza care hidrolizeaza eficient cefalosporinele, precum si de beta-lactamazele cu spectru larg si cefalosporinazele cromozomiale, cum sunt enzimele tip AmpC.
Ceftriaxona nu este activa impotriva majoritatii bacteriilor cu proteine de legare a penicilinei care reduc afinitatea pentru medicamentele beta-lactamice. Rezistenta poate fi, de asemenea, mediata de impermeabilitatea bacteriana sau de pompele de eflux bacterian. In acelasi microorganism pot fi prezente toate aceste tipuri de rezistenta.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Absorbtia dupa administrarea intramusculara
Biodisponibilitatea ceftriaxonei dupa administrarea intramusculara este 100%. Distributie
Ceftriaxona difuzeaza rapid in tesuturi in urma administrarii intravenoase, cand sunt utilizate dozele recomandate. Concentratiile bactericide sunt atinse in mai putin de 24 de ore.
Penetrarea in lichidul cefalorahidian
La nou-nascuti si copii, ceftriaxona traverseaza meningele inflamat atingand in lichidul cefalorahidian 17% din concentratia plasmatica. Aceasta este de aproximativ 4 ori mai mare decat difuzia realizata prin meningele neinflamat. In lichidul cefalorahidian, concentratia de ceftriaxona este > 1,4 ug/ml , masurata la 24 de ore dupa administrarea intravenoasa a unor doze de 50-100 mg/kg. La pacientii adulti cu meningita , administrarea a 50 mg/kg duce la 2-24 de ore de la administrare la concentratii in lichidul cefalorahidian de cateva ori mai mari decat cele minime necesare inhibarii cresterii majoritatii germenilor responsabili de meningita . Dupa 24 de ore, concentratia din lichidul cefalorahidian scade la 1 ug/ml .
Ceftriaxona se excreta rapid in laptele matern, eliminandu-se dupa un timp de injumatatire plasmatica prin eliminare de 12-17 ore. Concentratia in laptele matern este de aproximativ 3-4% din concentratia plasmatica materna (0,5-0,7 ug/ml dupa o doza de 1 g). Trecerea ceftriaxonei in laptele matern nu are importanta clinica majora, mai ales datorita absorbtiei reduse a ceftriaxonei la administrare orala.
Ceftriaxona se distribuie rapid in sangele din cordonul ombilical si in lichidul amniotic. Concentratiile atinse (aproximativ 20 ug/ml , respectiv 15 ug/ml in urma unei doze intravenoase de 2 g) sunt probabil suficient de mari pentru tratamentul infectiilor materno-fetale.
Legarea de proteine
In plasma, ceftriaxona se leaga reversibil de proteinele plasmatice, in special de albumine; procentul de legare scade cu cresterea concentratiei de ceftriaxona, de exemplu, 95% se leaga la concentratii sub 100 ug/ml si 85% in cazul concentratiei de 300 ug/ml .
Metabolizare
Ceftriaxona este transformata de catre flora intestinala in metaboliti inactivi.
Eliminare
Ceftriaxona este excretata nemetabolizata 60% prin rinichi si 40% prin ficat.
La 1-3 ore de la administrarea intravenoasa a unui gram de ceftriaxona concentratia in bila este de
600-900 ug/ml . Concentratia in tesuturile vezicii biliare este de 80 ug/ml .
Grupuri speciale de pacienti
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare la adultii sanatosi este de 6-9 ore. La nou-nascutii de 3 zile este de 16 ore si la nou-nascutii de 9-28 de zile este de 9 ore.
La persoanele varstnice cu varsta peste 75 ani, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de 2-3 ori mai mare ca la un adult tanar.
Studiile in vitro au aratat ca ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albumina serica. De aceea este necesara atentie si reconsiderat tratamentul in cazul nou-nascutilor cu icter neonatal, in special in cazul prematurilor, deoarece exista riscul encefalopatiei determinate de hiperbilirubinemie (vezi pct. 4.4).
Daca doar functia renala este afectata, eliminarea ceftriaxonei pe cale biliara este mai crescuta; daca doar functia hepatica este alterata, atunci excretia renala este crescuta. In ambele cazuri, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este putin prelungit. In cazul pacientilor cu insuficienta renala si hepatica, acesta poate fi prelungit.
5.3 Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra functiei de reproducere.
Pentru administrarea intramusculara
Lidocaina (vezi informatiile de specialitate despre solutiile de lidocaina).
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Nu contine excipienti.
6.2 Incompatibilitati
Solutia de ceftriaxona nu trebuie amestecata cu alte solutii decat cele enumerate la pct. 6.6. Ceftriaxona nu este compatibila cu solutii de calciu, cum sunt solutia Hartmann sau Ringer. Conform datelor din literatura de specialitate, ceftriaxona nu este compatibila cu amsacrina, vancomicina, fluconazol, aminoglicozide si labetalol.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se pastra in ambalajul original.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Ceftriaxone Sandoz 500 mg, pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila
Cutie cu un flacon din sticla incolora cu capacitatea de 10 ml continand pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila
Cutie cu 50 flacoane din sticla incolora cu capacitatea de 10 ml continand pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila
Cutie cu un flacon din sticla incolora cu capacitatea de 15 ml continand pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila
Cutie cu 50 flacoane din sticla incolora cu capacitatea de 15 ml continand pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila
solutie solutie
Ceftriaxone Sandoz 1 g, pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila
Cutie cu un flacon din sticla incolora cu capacitatea de 15 ml continand pulbere pentru injectabila/perfuzabila
Cutie cu 50 flacoane din sticla incolora cu capacitatea de 15 ml continand pulbere pentru injectabila/perfuzabila
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare
Ceftriaxona nu trebuie amestecata in aceeasi seringa cu orice alt medicament in afara de solutie de clorhidrat de lidocaina 1% (doar pentru injectii intramusculare).
Injectii intramusculare
Ceftriaxone Sandoz 500 mg trebuie dizolvat in 1,8 ml si Ceftriaxone Sandoz 1 g in 3,5 ml solutie de clorhidrat de lidocaina 1%. Solutia trebuie administrata prin injectie intramusculara profunda. Dozele mai mari de 1 g trebuie divizate si injectate in mai multe locuri. Solutia obtinuta dupa reconstituirea cu lidocaina nu se administreaza intravenos.
Injectii intravenoase
Ceftriaxone Sandoz 500 mg este dizolvat in 5 ml si Ceftriaxone Sandoz 1 g in 10 ml apa pentru preparate injectabile. Injectarea trebuie efectuata pe o perioada de 2-4 minute direct in vena sau se va introduce in flaconul pentru perfuzie.
Perfuzii intravenoase
Dupa prepararea solutiei dupa indicatiile de mai sus, 1 ml solutie contine intre 50 – 100 mg ceftriaxona. Aceasta solutie trebuie diluata in continuare pentru a realiza concentratii cuprinse intre 10 mg ceftriaxona/ml si 40 mg ceftriaxona/ml . Pentru diluare, pot fi utilizate urmatoarele solutii:
– apa pentru preparate injectabile;
– solutie de clorura de sodiu 0,9%;
– solutie de glucoza 5%;
– solutie de glucoza 10%;
– solutie de glucoza 5% + solutie de clorura de sodiu 0,9%;
– solutie de glucoza 5% + solutie de clorura de sodiu 0,45%. Perfuzia trebuie administrata in cel putin 30 minute.
Dupa reconstituire, solutia are o culoare galben pal.
Solutiile reconstituite trebuie inspectate vizual. Trebuie utilizate doar solutiile clare fara particule vizibile.
Medicamentul reconstituit este destinat unei singure utilizari si solutia ramasa nefolosita trebuie aruncata.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
SANDOZ GmbH, Biochemiestrasse nr. 10, A 6250 Kundl, Austria
