Indicatii: Tratamentul simptomatic al formelor usoare pana la moderat-severe de dementa Alzheimer.
Evertas 1,5 mg, capsule
Evertas 3 mg, capsule
Evertas 4,5 mg, capsule
Evertas 6 mg, capsule
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Fiecare capsula Evertas 1,5 mg contine hidrogenotartrat de rivastigmina 2,40 mg, echivalent cu rivastigmina 1,5 mg.
Fiecare capsula Evertas 3 mg contine hidrogenotartrat de rivastigmina 4,80 mg, echivalent cu rivastigmina 3,0 mg.
Fiecare capsula Evertas 4,5 mg contine hidrogenotartrat de rivastigmina 7,20 mg, echivalent cu rivastigmina 4,5 mg.
Fiecare capsula Evertas 6 mg contine hidrogenotartrat de rivastigmina 9,60 mg, echivalent cu rivastigmina 6,0 mg.
Excipienti:
Fiecare capsula Evertas 1,5 mg contine azorubina (E122) 0,122 mg si galben amurg (E110) 0,002 mg. Fiecare capsula Evertas 3 mg contine galben amurg (E 110) 0,003 mg. Fiecare capsula Evertas 4,5 mg contine azorubina (E122) 0,30005 mg. Fiecare capsula Evertas 6 mg contine galben amurg (E 110) 0,002 mg.
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Capsula
Evertas 1,5 mg: capsule opace marimea 2, cu capac de culoare rosie, cu corp de culoare galbena, inscriptionate pe corp cu „1,5″ cu cerneala neagra, continand o pulbere aproape alba,.
Evertas 3 mg: capsule opace marimea 2, cu capac si corp de culoare galbena, inscriptionate cu „3,0″ cu cerneala neagra pe corpul capsulei, continand o pulbere aproape alba.
Evertas 4,5 mg: capsule opace marimea 2, cu capac si corp de culoare rosie, inscriptionate cu „4,5″ cu cerneala neagra pe corpul capsulei, continand o pulbere aproape alba.
Evertas 6 mg: capsule opace marimea 2, cu capac de culoare albastra, cu corp de culoare galbena, inscriptionate cu „6,0″ cu cerneala neagra, continand o pulbere aproape alba.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Tratamentul simptomatic al formelor usoare pana la moderat-severe de dementa Alzheimer. Tratamentul simptomatic al formelor usoare pana la moderat severe de dementa, la pacientii cu boala Parkinson idiopatica.
4.2 Doze si mod de administrare
Administrare: tratamentul trebuie initiat si supravegheat de catre un medic cu experienta in diagnosticul si tratamentul dementei Alzheimer sau al dementei asociate bolii Parkinson . Diagnosticul trebuie stabilit conform recomandarilor actuale. Tratamentul cu rivastigmina trebuie initiat numai daca pacientul este ingrijit de o persoana care poate monitoriza in mod regulat ingestia medicamentului de catre pacient.
Rivastigmina trebuie administrata de doua ori pe zi, in timpul meselor de dimineata si de seara. Capsulele trebuie inghitite intregi.
Doza initiala: 1,5 mg de doua ori pe zi.
Stabilirea treptata a dozei: doza initiala este de 1,5 mg de doua ori pe zi. Daca aceasta doza este bine tolerata, dupa minim doua saptamani de tratament poate fi crescuta la 3 mg de doua ori pe zi. Cresterile ulterioare ale dozei la 4,5 mg si apoi la 6 mg de doua ori pe zi se vor baza, de asemenea, pe tolerabilitatea buna a dozei curente si pot fi luate in considerare dupa minim doua saptamani de tratament cu doza respectiva.
Daca la pacientii cu dementa asociata bolii Parkinson sunt observate in cursul tratamentului reactii adverse (de exemplu greata, varsaturi, dureri abdominale sau inapetenta), scadere ponderala sau agravarea simptomelor extrapiramidale (de exemplu tremor), acestea pot raspunde la omiterea uneia sau mai multor doze. Daca reactiile adverse persista, doza zilnica trebuie redusa temporar la doza anterioara care a fost bine tolerata sau tratamentul poate fi intrerupt.
Doza de intretinere: doza eficace este de 3 pana la 6 mg de doua ori pe zi; pentru obtinerea beneficiului terapeutic maxim, pacientii trebuie sa utilizeze cea mai mare doza bine tolerata. Doza zilnica maxima recomandata este de 6 mg de doua ori pe zi.
Tratamentul de intretinere poate fi continuat atat timp cat exista un beneficiu terapeutic pentru pacient. Ca urmare, beneficiul clinic al rivastigminei trebuie reevaluat in mod regulat, in special la pacientii tratati cu doze mai mici de 3 mg de doua ori pe zi. Daca dupa 3 luni de administrare a dozei de intretinere, rata de reducere a simptomelor de dementa nu este influentata in mod favorabil, tratamentul trebuie oprit. De asemenea, oprirea tratamentului trebuie luata in considerare si atunci cand nu mai exista un efect terapeutic.
Raspunsul individual la rivastigmina nu poate fi anticipat. Totusi, la pacientii cu boala Parkinson si dementa moderata a fost observat un efect mai mare al tratamentului. In mod similar, un efect mai important a fost observat la pacientii cu boala Parkinson si halucinatii vizuale (vezi pct. 5.1).
Efectul tratamentului nu a fost evaluat in studii controlate placebo cu o durata mai mare de 6 luni.
Reinitierea tratamentului: daca tratamentul este intrerupt pentru mai mult de cateva zile, reinitierea terapiei trebuie efectuata cu doza de 1,5 mg de 2 ori pe zi. Stabilirea treptata a dozei trebuie efectuata in modul descris mai sus.
Insuficienta renala si hepatica
Datorita expunerii crescute, in insuficienta renala moderata si in insuficienta hepatica usoara pana la moderata, trebuie respectate cu strictete recomandarile de dozaj referitoare la stabilirea treptata a dozei, in functie de tolerabilitatea individuala (vezi pct. 5.2).
Nu au fost efectuate studii la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.3).
Copii si adolescenti
Rivastigmina nu este recomandata pentru utilizare la copii si adolescenti.
4.3 Contraindicatii
Utilizarea acestui medicament este contraindicata la pacientii cu:
– hipersensibilitate la substanta activa sau la alti derivati carbamati
– hipersensibilitate la excipientii azorubina (E 122) si galben amurg (E 110) sau la oricare dintre excipientii utilizati in compozitia acestui medicament
– insuficienta hepatica severa, deoarece medicamentul nu a fost studiat la aceasta grupa speciala de pacienti.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Incidenta si severitatea reactiilor adverse creste, in general, la administrarea de doze mai mari. Daca tratamentul este intrerupt pentru mai mult de cateva zile, acesta trebuie reinitiat cu doza de 1,5 mg de doua ori pe zi, pentru a reduce posibilitatea de aparitie a reactiilor adverse (de exemplu varsaturi).
Stabilirea treptata a dozei: reactiile adverse (de exemplu hipertensiunea arteriala si halucinatiile la pacientii cu dementa Alzheimer sau agravarea simptomelor extrapiramidale, in particular a tremorului, la pacientii cu dementa asociata bolii Parkinson ) au fost observate la scurt timp dupa cresterea dozei. Aceste reactii adverse se pot remite la reducerea dozei. In alte cazuri, tratamentul cu rivastigmina a fost oprit (vezi pct. 4.8).
Tulburarile gastro-intestinale, cum sunt greturile si varsaturile, pot sa apara in special la initierea tratamentului si/sau la cresterea dozei. Aceste evenimente adverse apar mai frecvent la femei. Pacientii cu boala Alzheimer pot prezenta scadere in greutate. La acesti pacienti, administrarea de inhibitori de colinesteraza, incluzand rivastigmina, a fost asociata cu scadere ponderala. In timpul tratamentului, este necesara monitorizarea greutatii pacientilor.
In cazul aparitiei varsaturilor severe asociate tratamentului cu rivastigmina este necesara ajustarea adecvata a dozei, conform recomandarilor de la pct. 4.2. Unele cazuri de varsaturi severe au fost asociate cu ruptura esofagiana (vezi pct. 4.8). Se pare ca aceste evenimente au survenit in special dupa cresterea dozei sau in cazul administrarii unor doze mari de rivastigmina.
Este necesara prudenta in cazul utilizarii rivastigminei la pacienti cu boala de nod sinusal sau tulburari de conducere (bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular) (vezi pct. 4.8).
Rivastigmina poate determina cresterea secretiei acide gastrice. Este necesara prudenta in cazul administrarii la pacienti cu ulcer gastric sau duodenal activ sau la pacienti cu predispozitie pentru aceste afectiuni.
Inhibitorii de colinesteraza trebuie recomandati cu prudenta pacientilor cu antecedente de astm bronsic sau boli pulmonare obstructive.
Colinomimeticele pot induce sau exacerba obstructia urinara si convulsiile. Se recomanda prudenta in tratamentul pacientilor cu predispozitie pentru aceste afectiuni.
Utilizarea rivastigminei nu a fost investigata la pacienti cu dementa Alzheimer severa sau cu dementa severa asociata bolii Parkinson , cu alte tipuri de dementa sau cu alte tipuri de afectare a memoriei (de exemplu declin cognitiv asociat varstei) si, ca urmare, nu se recomanda utilizarea la aceste grupe speciale de pacienti.
Similar altor colinomimetice, rivastigmina poate exacerba sau induce simptomele extrapiramidale. La pacienti cu dementa asociata bolii Parkinson a fost observata agravarea simptomelor (incluzand bradikinezia, diskinezia, tulburarile de mers) si o crestere a incidentei sau a severitatii tremorului (vezi pct. 4.8). In unele cazuri, aceste evenimente au dus la oprirea tratamentului cu rivastigmina (de exemplu, oprirea tratamentului datorita tremorului la 1,7% dintre pacientii tratati cu rivastigmina comparativ cu 0% la cei la care s-a administrat placebo). Se recomanda monitorizarea clinica a acestor evenimente adverse.
Capsulele contin coloranti alimentari – azorubina (E 122) si galben amurg (E 110), care pot provoca reactii alergice.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Fiind un inhibitor de colinesteraza, rivastigmina poate amplifica efectele relaxantelor musculare de tip succinilcolina in timpul anesteziei. Se recomanda precautie in alegerea medicamentelor anestezice. Daca este necesar, pot fi luate in considerare ajustarile posibile ale dozei sau oprirea temporara a tratamentului.
Avand in vedere efectele sale farmacodinamice, rivastigmina nu trebuie administrata concomitent cu alte medicamente colinomimetice si poate interfera cu actiunea medicamentelor anticolinergice.
In studiile efectuate la voluntari sanatosi nu au fost observate interactiuni farmacocinetice intre rivastigmina si digoxina , warfarina , diazepam sau fluoxetina. Cresterea timpului de protrombina indusa de warfarina nu este influentata de administrarea rivastigminei. Nu au fost observate efecte nefavorabile asupra conducerii intracardiace dupa administrarea concomitenta de digoxina si rivastigmina.
Avand in vedere calea de metabolizare, interactiunile metabolice ale medicamentului sunt improbabile, desi rivastigmina poate inhiba metabolizarea altor medicamente prin intermediul butiril-colinesterazei.
4.6 Sarcina si alaptarea
Sarcina: pentru rivastigmina nu sunt disponibile date clinice cu privire la expunerea in timpul sarcinii. Studiile efectuate la sobolani si iepuri nu au evidentiat efecte asupra fertilitatii sau a dezvoltarii embrio-fetale, exceptand dozele la care apare toxicitate materna. In studiile peri-/postnatale efectuate la sobolani a fost observata cresterea timpului de gestatie. Rivastigmina nu trebuie utilizata in timpul sarcinii, cu exceptia cazurilor in care este absolut necesar.
Alaptarea: rivastigmina este excretata in lapte la animale. Nu se cunoaste daca rivastigmina este excretata in laptele uman. Ca urmare, femeile tratate cu rivastigmina nu trebuie sa alapteze.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a folosi utilaje
Boala Alzheimer poate determina alterarea progresiva a capacitatii de a conduce vehicule sau poate compromite capacitatea de a folosi utilaje. In plus, rivastigmina poate induce ameteli si somolenta, in special la initierea tratamentului sau la cresterea dozei. In consecinta, rivastigmina are o influenta minora sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Ca urmare, capacitatea pacientilor cu dementa tratati cu rivastigmina de a continua sa conduca vehicule sau sa foloseasa utilaje complexe trebuie evaluata de rutina de catre medicul curant.
4.8 Reactii adverse
Reactiile adverse cel mai frecvent raportate sunt cele gastro-intestinale, incluzand greata (38%) si varsaturi (23%), survenite in special in timpul stabilirii treptate a dozei. In studiile clinice s-a obsevat faptul ca femeile au o predispozitie mai mare pentru aparitia reactiilor adverse gastro-intestinale si pentru scadere ponderala comparativ cu barbatii.
Urmatoarele reactii adverse, prezentate mai jos in Tabelul 1, au fost raportate la pacientii cu dementa Alzheimer tratati cu rivastigmina.
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, cele mai frecvente fiind mentionate primele, utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai putin frecvente (>1/1000, <1/100), rare (>1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000) si cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Colorantii alimentari continuti – azorubina (E 122) si galben amurg (E 110) pot provoca reactii alergice.
4.9 Supradozaj
Simptome: cea mai mare parte a cazurilor de supradozaj accidental nu a fost asociata cu niciun semn sau simptom clinic si aproape toti pacientii in cauza au continuat tratamentul cu rivastigmina. In cazurile in care au aparut simptome, acestea au inclus greata , varsaturi si diaree, hipertensiune arteriala sau halucinatii. Datorita efectului vagotonic cunoscut al inhibitorilor de colinesteraza asupra frecventei cardiace, pot sa apara, de asemenea, bradicardie si/sau sincopa. In unul din cazuri a fost ingerata o doza de 46 mg; pacientul si-a revenit complet in decurs de 24 ore cu tratament conservator..
Tratament: deoarece rivastigmina are un timp de injumatatire plasmatica de aproximativ 1 ora si o durata de inhibare a acetil-colinesterazei de aproximativ 9 ore, se recomanda ca in cazurile de supradozaj asimptomatic sa nu se mai administreze o alta doza de rivastigmina in urmatoarele 24 ore. In supradozajul insotit de greata si varsaturi severe trebuie luata in considerare utilizarea antiemeticelor.
In functie de necesar, trebuie administrat tratamentul simptomatic al altor reactii adverse.
In supradozajul cu doze foarte mari poate fi utilizata atropina. Se recomanda administrarea intravenoasa a unei doze initiale de 0,03 mg/kg atropina sulfat iar administrarea dozelor urmatoare se va face in functie de raspunsul clinic. Nu se recomanda utilizarea scopolaminei ca antidot.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Prorpietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: anticolinesterazice, codul ATC: N06DA03
Rivastigmina este un inhibitor al acetil- colinesterazei si butiril-colinesterazei de tip carbamat, considerat ca faciliteaza neurotransmisia colinergica prin reducerea degradarii acetilcolinei eliberate de catre neuronii colinergici intacti din punct de vedre functional. Astfel, rivastigmina poate avea un efect de ameliorare a deficitelor cognitive mediate colinergic in dementa asociata bolii Alzheimer si bolii Parkinson.
Rivastigmina interactioneaza cu enzimele sale tinta, formand un complex cu legare covalenta care inactiveaza temporar aceste enzime. La barbati tineri sanatosi, administrarea orala a unei doze de 3 mg reduce actiunea acetil-colinesterazei (AChE) la nivelul lichidului cefalorahidian (LCR) cu aproximativ 40% in decursul primelor 1,5 ore dupa administrare. Actiunea enzimei revine la valorile initiale dupa aproximativ 9 ore de la obtinerea efectului inhibitor maxim. La pacientii cu boala Alzheimer, inhibarea AchE la nivelul LCR determinata de catre rivastigmina a fost dependenta de doza pana la doza de 6 mg administrata de doua ori pe zi, aceasta fiind doza maxima testata. La 14 pacienti cu boala Alzheimer tratati cu rivastigmina, inhibarea activitatii butiril-colinesterazei la nivelul LCR a fost similara cu cea a AchE.
Studii clinice in dementa Alzheimer
Eficacitatea rivastigminei a fost stabilita prin utilizarea a trei instrumente de evaluare independente, specifice domeniului, care au fost evaluate la intervale periodice in timpul perioadelor de tratament de 6 luni. Acestea au inclus ADAS-Cog (o evaluare a functiei cognitive bazata pe performante), CIBIC-Plus (o evaluare globala comprehensiva a pacientului de catre medic , care incorporeaza informatiile furnizate de persoana care se ocupa de ingrijirea pacientului) si PDS (o evaluare facuta de catre persoana care se ocupa de ingrijirea pacientului a activitatilor zilnice, incluzand igiena personala, alimentatia, imbracatul, activitatile casnice, cum sunt cumparaturile, pastrarea capacitatii de orientare in spatiu precum si implicarea in activitati legate de finante etc.).
Pacientii studiati au avut un scor MMSE (Mini-Mental State Examination) cuprins intre 10 si 24.
Rezultatele pentru pacientii care au avut un raspuns clinic semnificativ, cumulate din doua studii cu doza flexibila din cele trei studii pivot multicentrice, cu durata de 26 saptamani, care au inclus pacienti cu forme usoare pana la moderat-severe de dementa Alzheimer, sunt prezentate mai jos in Tabelul 4. In aceste studii, ameliorarea clinic relevanta a fost definita a priori ca o ameliorare cu cel putin 4 puncte pe scala ADAS-Cog, o ameliorare pe scala CIBIS-Plus sau o ameliorare de cel putin 10% pe scala PDS.
In plus, in acelasi tabel este furnizata o definitie post-hoc a raspunsului. Definirea secundara a raspunsului a necesitat o ameliorare de 4 sau mai multe puncte pe scala ADAS-Cog, absenta agravarii pe scalele CIBIS-Plus si PDS. Conform acestei definitii, doza zilnica medie reala la pacientii din grupul de tratament cu 6-12 mg, care au avut un raspuns terapeutic, a fost de 9,3 mg. Este important de notat faptul ca scalele utilizate pentru aceasta indicatie variaza iar compararea directa a rezultatelor pentru medicamente diferite nu este valida.
Studii clinice in dementa asociata bolii Parkinson
Eficacitatea rivastigminei in dementa asociata bolii Parkinson a fost demonstrata intr-un studiu principal cu durata de 24 saptamani, multicentric, dublu orb, controlat placebo si in faza de extensie a acestuia, ca tratament deschis cu durata de 24 saptamani. Pacientii implicati in acest studiu au avut un scor MMSE (Mini-Mental State Examination) cuprins intre 10 si 24. Eficacitatea a fost stabilita prin utilizarea a doua scale independente, care au fost evaluate la intervale regulate in timpul perioadei de tratament de 6 luni, dupa cum este indicat mai jos in Tabelul 5: ADAS-Cog, o masura de evaluare a functiei cognitive si masura de evaluare globala ADCS-CGIC (Alzheimer`s Disease Cooperative Study-Clinician`s Global Impression of Change).
Desi in populatia globala a studiului a fost demonstrat un efect al tratamentului, datele sugereaza faptul ca in subgrupul pacientilor cu dementa moderata asociata bolii Parkinson a fost observat un efect mai mare al tratamentului, comparativ cu placebo. In mod similar, la pacientii cu halucinatii vizuale a fost observat un efect mai mare al tratamentului.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Absorbtie: rivastigmina este rapid si complet absorbita. Concentratiile plasmatice maxime sunt atinse in aproximativ 1 ora. Ca o consecinta a interactiunii medicamentului cu enzima tinta, cresterea biodisponibilitatii este de aproximativ 1,5 ori mai mare decat cea anticipata prin cresterea dozei. Biodisponibilitatea absoluta dupa administrarea unei doze de 3 mg este de 36% ± 13%.
Administrarea rivastigminei cu alimente intarzie absorbtia (tmax) cu 90 minute, reduce Cmax si creste ASC cu aproximativ 30%.
Distributie: legarea rivastigminei de proteinele plasmatice este de aproximativ 40%. Traverseaza usor bariera hemato-encefalica si are un volum aparent de distributie cuprins in inervalul 1,8 – 2,7 l/kg.
Metabolizare: rivastigmina este metabolizata rapid si in proportie mare (timp de injumatatire plasmatica de aproximativ 1 ora), in principal prin hidroliza mediata de colinesteraza la metabolitul decarbamilat. In vitro, acest metabolit demonstreaza o inhibare minima a acetil-colinesterazei (<10%). Pe baza dovezilor provenite din studiile in vitro si din studiile la animale, principalele izoenzime ale citocromului P450 au o implicare minima in metabolizarea rivastigminei. Clearance-ul plasmatic total al rivastigminei a fost de aproximativ 130 l/ora dupa administrarea intravenoasa a unei doze de 0,2 mg si a scazut la 70 l/ora dupa administrarea intravenoasa a unei doze de 2,7 mg.
Excretie: rivastigmina sub forma nemodificata nu a fost identificata in urina ; excretia renala a metabolitilor este principala cale de eliminare . Dupa administrarea de rivastigmina marcata cu 14C, eliminarea renala a fost rapida si aproape completa (>90%), in decurs de 24 ore. Mai putin de 1% din doza administrata este excretata in materiile fecale. La pacientii cu boala Alzheimer nu se produce acumularea rivastigminei sau a metabolitului decarbamilat.
Subiecti varstnici: chiar daca biodisponibilitatea rivastigminei este mai mare la varstnici comparativ cu voluntarii sanatosi tineri, studiile la pacienti cu boala Alzheimer, cu varsta cuprinsa intre 50 si 92 ani nu au indicat o modificare a biodisponibilitatii in functie de varsta.
Subiecti cu insuficienta hepatica: Cmax a rivastigminei a fost cu aproximativ 60% mai mare iar ASC pentru rivastigmina de peste doua ori mai mare la subiectii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, comparativ cu subiectii sanatosi.
Subiecti cu insuficienta renala: Cmax si ASC ale rivastigminei au fost de peste doua ori mai mari la subiectii cu insuficienta renala moderata comparativ cu subiectii sanatosi; totusi, la subiectii cu insuficienta renala severa nu s-au inregistrat modificari ale Cmax si ASC ale rivastigminei.
5.3 Date preclinice de siguranta
Studiile de toxicitate dupa administrarea de doze repetate efectuate la sobolani, soareci si caini au evidentiat numai efecte asociate cu o actiune farmacologica exagerata. Nu a fost observata toxicitate asupra nici unui organ tinta. Datorita sensibilitatii modelelor animale utilizate, in studiile la animale nu au fost atinse limitele de siguranta pentru expunerea la om.
Rivastigmina nu a fost mutagena intr-o baterie standard de teste in vitro si in vivo, exceptand un test de aberatii cromozomiale in limfocitele periferice umane, la o doza de 104 ori mai mare decat expunerea clinica maxima. Testul in vivo al micronucleilor a fost negativ.
Studiile la soareci si sobolani cu doza maxima tolerata nu au decelat nici o dovada de carcinogenitate, desi expunerea la rivastigmina si metabolitii sai a fost mai mica decat expunerea la om . Cand doza a fost corelata cu suprafata corporala, expunerea la rivastigmina si metabolitii sai a fost aproximativ echivalenta cu cea pentru doza maxima recomandata la om, de 12 mg/zi; totusi, cand a fost comparata cu doza maxima la om, la animale a fost obtinuta o expunere de aproximativ 6 ori mai mare. La animale, rivastigmina traverseaza placenta si este excretata in lapte. Studiile cu administrare orala la femelele gestante de sobolani si iepuri nu au furnizat niciun indiciu asupra potentialului teratogen al rivastigminei.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Continutul capsulei: Celuloza microcristalina;
Amidon de porumb pregelatinizat; Dioxid de siliciu coloidal anhidru; Stearat de magneziu.
Capsula: Evertas 1,5 mg Capac
Azorubina (E 122) Dioxid de titan (E 171) Gelatina
Corp
Galben de chinolina (E 104) Galben amurg (E 110) Dioxid de titan (E 171) Gelatina
Evertas 3 mg
Capac
Galben de chinolina (E 104) Galben amurg (E 110) Dioxid de titan (E 171) Gelatina
Corp
Galben de chinolina (E 104) Galben amurg (E 110) Dioxid de titan (E 171) Gelatina
Evertas 4,5 mg Capac
Azorubina (E 122) Dioxid de titan (E 171) Gelatina
Corp
Azorubina (E 122) Dioxid de titan (E 171) Gelatina
Evertas 6 mg
Capac
Indigotina (E 132) Dioxid de titan (E 171) Gelatina
Corp
Galben de chinolina (E 104) Galben amurg (E 110) Dioxid de titan (E 171) Gelatina
S-1-27794 OPACODE BLACK (Shellac glaze, oxid negru de fer (E 172), propilenglicol)
sau TEKPRINTTMSW-9008 BLACK INK [Shellac, propilenglicol, hidroxid de potasiu, oxid negru de
fer (E 172)]
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A nu se pastra la temperaturi peste 25°C.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Capsulele sunt ambalate in blistere din PVC-PVDC/Al, a cate 10 capsule. Fiecare cutie contine 3 blistere.
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare
Fara cerinte speciale.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
Zentiva a.s.,
U kabelovny 130, Dolni Mecholupy, 102 37 Praha 10, Republica Ceha
