Indicatii: Gemcitabina Sindan 200 mg este indicat in tratamentul pacientilor cu: – cancer bronho-pulmonar fara celule mici.

Gemcitabina in asociere cu cisplatina este indicata ca tratament de prima linie la pacientii cu cancer bronho-pulmonar fara celule mici avansat local (stadiile inoperabile IIIA sau IIIB) sau metastatic (stadiul IV). Gemcitabina in monoterapie este indicata pentru tratamentul paliativ al adultilor cu cancer bronho-pulmonar fara celute mici avansat local sau metastatic.
– adenocarcinom pancreatic avansat local sau metastatic. Gemcitabina este indicata si pentru tratamentul pacientilor cu cancer pancreatic refractar la 5-fluorouracil
– cancer al vezicii urinare, in stadiul invaziv (stadiul IV cu invazie musculara – tumora cu sau fara metastaze) in asociere cu cisplatina.
– cancer de san. Gemcitabina in asociere cu paclitaxel este indicata in tratamentul cancerului de san inoperabil, recurent sau metastatic la pacientii cu recidiva dupa terapia adjuvanta/neoadjuvanta. Tratamentul anterior trebuie sa includa antraciclina daca nu exista contraindicatii.
– cancer ovarian. Gemcitabina in asociere cu carboplatina este indicata in tratamentul carcinomului ovarian epitelial recurent la pacientii cu recidiva la cel putin 6 luni dupa tratamentele pe baza de derivati de platina.

 Substanta activa: Gemcitabinum

Producator: Actavis – Romania

Compozitie:
Un flacon cu pulbere pentru solutie perfuzabila contine gemcitabina 200 mg sub forma de clorhidrat de gemcitabina 228 mg si excipienti: manitol, acetat de sodiu, acid clorhidric 10%, hidroxid de sodiu 10%.

Contraindicatii:
– hipersensibilitate la gemcitabina sau la oricare dintre excipientii produsului
– asocierea concomitenta a gemcitabinei cu radioterapia, datorita riscului de radio-sensibilizare, de aparitie a fibrozelor pulmonare si esofagiene severe
– asocierea gemcitabinei cu cisplatina in insuficienta renala severa.

 Reactii adverse:
Hematologice.Deoarece gemcitabina poate induce aplazie medulara, poate sa apara anemie, leucopenie si trombocitopenie ca urmare a administrarii Gemcitabina Sindan 200 mg.Supresia medulara este, in general, moderata, fiind mai pronuntata pe linia granulocitara. O alta reactie frecvent raportata este trombocitopenia.

Hepatice. S-au observat cresteri ale transaminazelor hepatice. De obicei, acestea sunt usoare, tranzitorii si nu necesita decat rareori intreruperea tratamentului. Totusi, se impune prudenta la bolnavii a caror functie hepatica este alterata.

Digestive. S-a raportat greata, insotita uneori de varsaturi. Aceste reactii adverse necesita masuri terapeutice in aproximativ 20% din cazuri, dar nu impun decat rareori scaderea dozelor si sunt usor de tratat cu ajutorul antiemeticelor clasice. S-au mai raportat diaree si efecte toxice bucale.

Respiratorii. In primele ore dupa perfuzia cu gemcitabina, bolnavii pot sa prezinte dispnee, care este, in general, de intensitate mica si de scurta durata. Dispneea necesita rareori reducerea dozelor si dispare, de obicei, fara tratament specific. Mecanismul ei de aparitie este necunoscut, iar relatia sa cu gemcitabina nu este clara.
In timpul tratamentului cu gemcitabina s-au raportat cazuri de edem pulmonar, de pneumonie interstitiala si de sindrom de detresa respiratorie a adultului (SDRA), de etiologie necunoscuta. Inca de la debutul acestora, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentutui cu gemcitabina.

Renale. La aproximativ jumatate din pacienti apar proteinurie si hematurie moderate, dar care sunt rareori semnificative clinic; de regula, ele nu se asociaza cu modificari ale creatininemiei sau uremiei. Totusi, s-au raportat unele cazuri de insuficienta renala, de etiologie necunoscuta. Nu s-a observat toxicitate renala cumulativa.
La pacientii tratati cu gemcitabina s-au raportat manifestari clinice care sugereaza un sindrom hemolitic – uremic. Tratamentul cu gemcitabina trebuie intrerupt inca de la primele semne de anemie hemolitica microangiopatica, cum sunt scaderea brusca a hemoglobinei cu trombocitopenie concomitenta, cresterea bilirubinemiei, a creatininemiei, a uremiei sau a lactatdehidrogenazei (LDH). Insuficienta renala poate sa nu fie reversibila chiar si dupa intreruperea tratamentului, putand fi necesara instituirea dializei.
Alergice. Pot sa apara eruptii insotite de prurit. De regula, eruptiile sunt usoare, nu necesita reduceri ale dozelor si raspund la tratamentul local. Ocazional, au fost raportate descuamari, veziculatii si ulceratii.

Uneori s-a raportat bronhospasm. Acesta este, de regula, de intensitate moderata si tranzitoriu, dar poate necesita tratament parenteral. Gemcitabina nu trebuie administrata la bolnavii cu sensibilitate cunoscuta la acest produs. Au fost raportate cazuri rare de reactii anafilactice.

Cardiace. S-au observat cazuri de infarct miocardic, insuficienta cardiaca congestiva si aritmii. S-au raportat cateva cazuri de hipotensiune arteriala.

Cutanate. Dupa administrarea succesiva a radioterapiei si gemcitabinei s-au raportat manifestari cutaneo-musculare severe, de tipul dermato-polimiozitei la nivelul locurilor iradiate anterior.
Alte reactii adverse. Poate sa apara sindrom pseudo-gripal, rareori sever. Acesta este, in general, de scurta durata si necesita rareori reducerea dozelor. Simptomele sale cele mai frecvent raportate sunt febra, cefalee, lombalgii, frisoane, mialgii,astenie si anorexie. De asemenea, s-au raportat frecvent tuse, rinita, stare de rau general, transpiratii si insomnie. De asemenea, febra si astenia sunt raportate frecvent ca simptome izolate. Mecanismul care sta la baza acestei toxicitati nu este cunoscut. Paracetamolul poate sa atenueze simptomele.S-au raportat edem periferic si foarte rar edem facial. Edemele periferice sunt, de regula, moderate si nu impun decat rareori reducerea dozelor, dar pot fi dureroase; in general, sunt reversibile dupa intreruperea gemcitabinei. Mecanismul care sta la baza acestei toxicitati nu este cunoscut. Nu exista nici o asociere cu semne de insuficienta cardiaca, hepatica sau renala. Urmatoarele reactii adverse sunt, de asemenea, raportate frecvent: alopecie (in general – minima) si somnolenta.

 Mod de administrare:
Cancer bronho-pulmonar fara celule mici. Doza de gemcitabina recomandata in monochimioterapie este de 1000 mg/m2, administrata in perfuzie intravenoasa cu durata de 30 minute.
Administrarea trebuie repetata o data pe saptamana timp de 3 saptamani, dupa care urmeaza o saptamana de pauza. Ulterior, se repeta acest ciclu de patru saptamani. In functie de toleranta individuala, se poate lua in considerare reducerea sau prelungirea intervalului dintre doze.
S-a studiat asocierea gemcitabinei cu cisplatina, folosind doua regimuri de dozaj. Unul dintre acestea a folosit o schema de trei saptamani, iar celalalt de patru saptamani.
In schema de trei saptamani s-a administrat gemcitabina 1250 mg/m3 in perfuzie intravenoasa cu durata de 30 minute, in zilele 1 si 8 ale fiecarui ciclu de 21 zile. In functie de toleranta individuala, se pot face reduceri ale dozelor de la un ciclu la altul sau in cadrul aceluiasi ciclu.
In schema de patru saptamani s-a administrat gemcitabina 1000 mg/m2 in perfuzie intravenoasa cu durata de 30 minute, in zilele 1,8 si 15 ale fiecarui ciclu de 28 zile. In functie de toleranta individuala, se pot face reduceri ale dozelor de la un ciclu la altul sau in cadrul aceluiasi ciclu.
Adenocarcinom pancreatic. Doza recomandata este de 1000 mg gemcitabina/m3 administrata in perfuzie intravenoasa cu durata de 30 minute. Administrarea se repeta o data pe saptamana timp de 7 saptamani consecutiv, dupa care urmeaza o saptamana de pauza. Ulterior, incepand de la ciclul urmator, administrarea trebuie repetata o data pe saptamana timp de 3 saptamani consecutiv, dupa care urmeaza o saptamana de pauza. Dozele pot fi reduse, in functie de toleranta individuala.
Cancer al vezicii urinare, in stadiu invaziv. Doza de gemcitabina recomandata in asociere cu cisplatina este de 1000 mg/m2 in perfuzie intravenoasa cu durata de 30 minute, in zilele 1,8 si 15 ale fiecarui ciclu de 28 zile, dupa care urmeaza o saptamana de pauza. Cisplatina se administreaza in doza recomandata de 70 mg/m2, in ziua 2 (dupa gemcitabina) a unui ciclu de 28 zile. Ulterior, intregul ciclu de 4 saptamani se repeta. In functie de toleranta individuala a pacientului, se poate lua in considerare reducerea sau prelungirea intervalului dintre doze.
Un studiu clinic a demonstrat un efect mielosupresiv mai intens atunci cand cisplatina a fost administrata in doze de 100 mg/m2.
Cancer de san. Se recomanda urmatoarea asociere de gemcitabina si paclitaxel: doza recomandata de paclitaxel este de 175 mg/m2 administrat intravenos timp de aproximativ 3 ore in ziua 1 urmata de gemcitabina (1250 mg/m2) administrata intravenos timp de 30 minute in zilele 1 si 8 ale fiecarui ciclu de 21 zile.
Orice reducere a dozelor intre cicluri sau pe parcursul unui ciclu se va baza pe observarea toxicitatii individuale. Inaintea initierii tratamentului gemcitabina/paclitaxel pacientul trebuie sa aiba o valoare absoluta a numarului de neutrofile de minimum 1500.
Cancer ovarian. Se recomanda urmatoarea asociere de gemcitabina si carboplatina: gemcitabina 1000 mg/m; se administreaza in perfuzie intravenoasa timp de 30 minute in zilele 1 si 8 ale fiecarui ciclu de 21 zile. Carboplatina este administrata dupa gemcitabina in ziua 1 cu o doza calculata infunctie de aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) de 4 mg/ml si minut. Orice reducere a dozelor intre cicluri sau pe parcursul unui ciclu se va face in functie de cuantificarea toxicitatii individuale.

In orice indicatie terapeutica .Inaintea fiecarei administrari, bolnavii tratati cu gemcitabina trebuie supravegheati hematologic prin efectuarea formulei leucocitare si determinarea numarului de trombocite.
La bolnavii tratati cu gemcitabina se recomanda controlul periodic al functiilor hepatice si renale, incluzand transaminazele si creatininemia.

Varstnici
Gemcitabina a fost bine tolerata de pacientii cu varsta peste 65 ani. Nu sunt disponibile date care sa indice necesitatea reducerii dozelor la varstnici, desi clearance -ul si timpul de injumatatire plasmatica ale gemcitabinei sunt influentate de varsta.

Copii
Utilizarea gemcitabinei nu a fost studiata la copii.
Insuficienta hepatica si renala
Gemcitabina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu insuficienta hepatica sau renala.
Gemcitabina se administreaza strict intravenos.
Gemcitabina este bine tolerata in timpul perfuzarii si este, in general, usor de administrat. Cazurile de reactie la locul punctiei venoase sunt rare; nu s-a raportat nici un caz de necroza la locul injectarii.
Prepararea solutiilor injectabile de citostatice trebuie efectuata numai de un personal specializat si instruit in acest scop, in conditii care sa asigure protectia mediului si, indeosebi, a personalului care manipuleaza solutiile. Ea necesita un loc special destinat acestui scop, in acest loc sunt interzise fumatul si consumul de alimente si lichide. Personalul trebuie sa dispuna de un ansamblu de materiale adecvate manipularii, indeosebi halate cu maneci lungi, masti de protectie, bonete, ochelari de protectie, manusi sterile de unica folosinta, campuri de protectie, containere si saci de colectare a deseurilor. Materiile fecale si varsaturile trebuie manipulate cu atentie. Femeile insarcinate trebuie avertizate sa evite manipularea citotoxicelor. Toate ambalajele sparte trebuie tratate cu aceleasi masuri de precautie si considerate ca obiecte contaminate, indepartarea deseurilor contaminate se realizeaza prin incinerare in containere rigide, destinate acestui scop.

Singurul diluant aprobat pentru reconstituirea pulberii sterile de gemcitabina este solutia injectabila de clorura de sodiu 0,9%, fara conservanti. Din considerente de solubilitate, concentratia maxima a gemcitabinei la reconstituire este de 40 mg/ml. Reconstituirea la concentratii mai mari de 40 mg/ml poate produce dizolvare incompleta si trebuie evitata. Pentru reconstituire se adauga cel putin 5 ml solutie injectabila de clorura de sodiu 0,9%. Se agita flaconul pentru ca substanta sa se dizolve. Cantitatea necesara de medicament se poate administra asa cum a fost preparata anterior sau se poate dilua in continuare cu solutie injectabila de clorura de sodiu 0,9%.
Ori de cate ori solutia si ambalajul permit, medicamentele parenterale trebuie inspectate vizual inaintea administrarii, pentru depistarea particulelor si a modificarilor de culoare.

 Precautii:
In cazul utilizarii succesive cu radioterapia, riscul de radiosensibilizare grava justifica separarea printr-un interval de cel putin 4 saptamani a chimioterapiei cu gemcitabina de radioterapie. Intervalul poate fi scurtat daca starea clinica a pacientului necesita aceasta. In cazul prelungirii timpului de administrare al perfuziei si cresterii frecventei de administrare s-a demonstrat cresterea toxicitatii. Ca si alte citotoxice, gemcitabina poate sa induca aplazie medulara, manifestata prin anemie, leucopenie si trombocitopenie. Trombocitopenia este adesea severa si necesita, uneori, transfuzii cu masa trombocitara. Totusi, supresia medulara este de scurta durata si nu necesita, in general, reducerea dozei; foarte rar, este necesara intreruperea tratamentului. Hipersensibilitate: s-au raportat cazuri rare de reactii anafilactice.
Pacientii tratati cu gemcitabina trebuie supravegheati atent. Parametrii biologici trebuie controlati de catre un laborator de analize medicale. Poate fi necesar tratamentul eventualei toxicitati a medicamentului. Tratamentul trebuie instituit cu prudenta la bolnavii cu afectarea functiei medulare. Ca si in cazul altor citotoxice, trebuie luata in considerare posibilitatea aplaziei medulare cumulate, in cazul chimioterapiilor in asociere sau secventiale.
Pacientii tratati cu gemcitabina trebuie monitorizati hematologic inaintea fiecarei administrari a gemcitabinei, efectuandu-se hemoleucograma si numaratoarea trombocitelor. Daca se evidentiaza toxicitate medulara indusa de medicament trebuie luata in considerare intreruperea sau modificarea tratamentului. Numarul de elemente figurate sanguine poate sa continue sa scada si dupa intreruperea tratamentului. Administrarea gemcitabinei trebuie evitata la femeile insarcinate sau care alapteaza.

 Sarcina si alaptarea:
Siguranta administrarii gemcitabinei la femeile insarcinate nu a fost determinata. Deoarece medicamentul s-a dovedit embriotoxic, fetotoxic si teratogen in studiile la animale, utilizarea gemcitabinei in timpul sarcinii si alaptarii trebuie evitata datorita riscului potential pentru fat si sugar.

 Forma de prezentare:
Cutie cu un flacon continand pulbere pentru solutie perfuzabila.