Indicatii: Glepark este indicat pentru tratamentul semnelor si simptomelor formei idiopatice a bolii Parkinson
Glepark 0,088 mg, comprimate
Glepark 0,18 mg, comprimate
Glepark 0,35 mg, comprimate
Glepark 0,7 mg, comprimate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Glepark 0,088 mg comprimate contine pramipexol baza 0,088 mg (sub forma de diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,125 mg).
Glepark 0,18 mg comprimate contine pramipexol baza 0,18 mg (sub forma de diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,25 mg).
Glepark 0,35 mg comprimate contine pramipexol baza 0,35 mg (sub forma de diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,5 mg).
Glepark 0,7 mg comprimate contine pramipexol baza 0,7 mg (sub forma de diclorhidrat de pramipexol monohidrat 1,0 mg).
Nota:
Dozele de pramipexol publicate in literatura de specialitate se refera la sarea de pramipexol.
De aceea, dozele vor fi exprimate atat sub forma de pramipexol baza cat si de sare de pramipexol (intre paranteze).
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimat
0,088 mg: comprimate albe, rotunde, plate, cu margini tesjte, marcate cu „PX” pe o fata si netede pe cealalta fata.
0,18 mg: comprimate albe, ovale, plate, cu margini tesite, marcate pe o fata cu „PX” si „1″ de o parte si de alta a liniei mediane si avand o linie mediana pe cealalta fata. Comprimatul poate fi divizat in doua parti egale.
0,35 mg: comprimate albe,ovale, plate, cu margini tesite, marcate pe o fata cu „PX” si „2″ de o parte si de alta a liniei mediane si avand o linie mediana pe cealalta fata. Comprimatul poate fi divizat in doua parti egale.
0,7 mg: comprimate albe, ovale, plate, cu margini tesite, marcate pe o fata cu „PX” si „3″ de o parte si de alta a liniei mediane si avand o linie mediana pe cealalta fata. Comprimatul poate fi divizat in doua parti egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Glepark este indicat pentru tratamentul semnelor si simptomelor formei idiopatice a bolii Parkinson , singur (fara levodopa) sau in asociere cu levodopa, de exemplu pe tot parcursul bolii, pana in stadiile avansate, cand levodopa isi pierde eficacitatea sau cand eficacitatea sa nu persista si devine fluctuanta (fluctuatii de tip „on-off”).
4.2 Doze si mod de administrare
Boala Parkinson
Comprimatele se administreaza pe cale orala, inghitite cu apa, si pot fi luate cu sau fara alimente. Doza zilnica se administreaza divizata in prize egale, de 3 ori pe zi.
Initierea tratamentului:
Dozele trebuie crescute treptat, incepand de la o doza initiala de 0,264 mg baza (0,375 mg sare) pe zi, care se mareste apoi la intervale de 5 -7 zile. Daca nu apar reactii de intoleranta, doza se creste treptat pana se ajunge la efectul terapeutic maxim.
Daca doza trebuie marita in continuare, doza zilnica trebuie crescuta cu cate 0,54 mg baza (0,75 mg sare) pe saptamana, pana la doza maxima de 3,3 mg baza (4,5 mg sare) pe zi.
Totusi, trebuie mentionat ca incidenta somnolentei creste la doze mai mari de 1,5 mg pe zi (vezi pct. 4.8). Tratamentul de intretinere:
Doza zilnica trebuie sa fie cuprinsa intre 0,264 mg baza (0,375 mg sare) si un maximum de 3,3 mg baza (4,5 mg sare). In cadrul a trei studii-pivot care au urmarit cresterea dozelor, eficacitatea tratamentului a fost observata incepand cu doza zilnica de 1,1 mg baza (1,5 mg sare). Ajustari ulterioare ale dozajului trebuie sa se faca in functie de raspunsul clinic si de aparitia reactiilor adverse. In cadrul studiilor clinice, aproximativ 5% din pacienti au fost tratati cu doze mai mici de 1,1 mg baza (1,5 mg sare). In stadiile avansate ale bolii Parkinson, dozele mai mari de 1,1 mg baza (1,5 mg sare) pe zi pot fi utile pacientilor la care se intentioneaza reducerea dozei de levodopa. Se recomanda ca dozele de levodopa sa fie reduse, atat pe durata cresterii dozei, cat si a tratamentului de intretinere cu pramipexol, in functie de raspunsul clinic al fiecarui pacient.
Intreruperea tratamentului:
Intreruperea brusca a tratamentului cu medicamente dopaminergice poate duce la aparitia sindromului neuroleptic malign . De aceea, tratamentul cu pramipexol trebuie redus in mod treptat, cu cate 0,54 mg baza (0,75 mg sare) pe zi, pana cand doza zilnica ajunge la 0,54 mg baza (0,75 mg sare). Apoi, doza trebuie redusa cu cate 0,264 mg baza (0,375 mg sare) pe zi (vezi pct. 4.4).
Administrarea la pacientii cu insuficienta renala:
Eliminarea pramipexolului este dependenta de functia renala. Pentru initierea tratamentului se recomanda urmatoarea schema terapeutica:
Pacientii cu un clearance al creatininei peste 50 ml /min nu necesita reducerea dozei zilnice.
La pacientii cu clearance al creatininei intre 20 si 50 ml /min, doza zilnica initiala de pramipexol trebuie divizata in doua prize, incepand cu 0,088 mg baza (0,125 mg sare) de doua ori pe zi (0,176 mg baza /0,25 mg sare pe zi).
La pacientii cu clearance al creatininei sub 20 ml /min, doza zilnica de pramipexol se administreaza in priza unica, incepand cu 0,088 mg baza (0,125 mg sare) pe zi.
Daca functia renala se altereaza pe parcursul tratamentului de intretinere, doza zilnica de pramipexol trebuie redusa cu acelasi procentaj cu cel cu care scade functia renala, de exemplu, daca clearance -ul creatininei scade cu 30% , atunci doza zilnica de pramipexol trebuie redusa cu 30%. Daca clearance -ul creatininei este cuprins intre 20 si 50 ml /min, doza zilnica poate fi divizata in doua prize, iar daca clearance-ul creatininei este sub 20 ml /min, sub forma de doza zilnica unica.
Administrarea la pacientii cu insuficienta hepatica:
La pacientii cu insuficienta hepatica ajustarea dozei probabil nu este necesara, deoarece aproximativ 90% din substanta activa absorbita este excretata pe cale renala. Totusi, influenta insuficientei hepatice asupra farmacocineticii pramipexolului nu a fost practic investigata.
Administrarea la copii si adolescenti:
Pramipexolul nu este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani datorita lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.
4.3 Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii medicamentului.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utili/are
In cazul prescrierii de pramipexol la pacientii cu boala Parkinson si cu insuficienta renala se recomanda reducerea dozei de pramipexol, asa cum este prezentat la pct. 4.2.
Halucinatiile sunt cunoscute ca reactie adversa la tratamentul cu agonisti dopaminergici si levodopa. Pacientii trebuie avertizati asupra posibilitatii aparitiei halucinatiilor (mai ales vizuale) (vezi pct. 4.8).
In stadiile avansate ale bolii Parkinson, in timpul cresterii initiale a dozei de pramipexol administrat in asociere cu levodopa, poate aparea diskinezie. In aceasta situatie, doza de levodopa trebuie redusa.
Pramipexolul a fost asociat cu somnolenta si episoade de somn cu instalare brusca, mai ales la pacientii cu boala Parkinson. Instalarea brusca a somnului, in timpul activitatilor zilnice, in unele cazuri fara a fi constient sau fara semne de avertizare, a fost raportata mai putin frecvent. Pacientii trebuie informati asupra acestui fapt si avertizati sa manifeste prudenta atunci cand conduc vehicule sau folosesc utilaje in timpul tratamentului cu pramipexol. Pacientii care au prezentat somnolenta si/sau episoade de somn cu instalare brusca trebuie sa evite conducerea vehiculelor sau folosirea de utilaje. In plus, trebuie avuta in vedere micsorarea dozei sau intreruperea tratamentului. Datorita posibilelor efecte aditive, se recomanda prudenta in cazul in care pacientii sunt tratati concomitent cu alte medicamente sedative sau consuma bauturi alcoolice in timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.7 si pct. 4.8).
Dependenta patologica de jocurile de noroc, cresterea libidoului si hipersexualitatea au fost raportate la pacientii tratati cu agonisti dopaminergici pentru boala Parkinson, inclusiv pramipexol. In plus, pacientii si personalul medical trebuie sa fie constienti de faptul ca pot sa apara modificari de comportament. Trebuie luata in considerare micsorarea dozei/intreruperea tratamentului prin reducerea progresiva a dozei.
Pacientii cu tulburari psihotice trebuie tratati cu agonisti dopaminergici numai daca beneficiile anticipate sunt mai mari decat riscurile potentiale.
Trebuie evitata administrarea concomitenta de medicamente antipsihotice si pramipexol (vezi pct. 4.5).
Se recomanda consult oftalmologic la intervale regulate sau daca apar tulburari de vedere.
In cazul existentei unei boli cardiovasculare severe, se recomanda prudenta. Se recomanda monitorizarea tensiunii arteriale, mai ales la debutul tratamentului, datorita riscului general de hipotensiune arteriala ortostatica asociat tratamentului dopaminergic.
Simptome caracteristice sindromului neuroleptic malign au fost raportate in asociere cu intreruperea brusca a tratamentului cu medicamente dopaminergice (vezi pct. 4.2).
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
La om , pramipexolul se leaga pe proteinele plasmatice intr-o proportie foarte mica (< 20%), biotransformarea fiind redusa. De aceea, sunt improbabile interactiuni cu alte medicamente care afecteaza legarea de proteinele plasmatice sau eliminarea prin biotransformare. Deoarece anticolinergicele sunt eliminate mai ales prin biotransformare, posibilitatea interactiunilor este redusa, desi interactiunile cu anticolinergice nu au fost practic investigate. Nu exista interactiuni farmacocinetice cu selegilina sau cu levodopa.
Cimetidina reduce clearance -ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34%, probabil datorita inhibarii sistemului de transport al cationilor secretati la nivelul tubilor renali. De aceea, medicamentele care inhiba calea activa de eliminare renala sau sunt eliminate pe aceasta cale, cum sunt cimetidina si amantadina, pot interactiona cu pramipexolul, cu reducerea clearance -ului unuia sau al ambelor medicamente. In cazul administrarii acestor medicamente concomitent cu pramipexolul trebuie avuta in vedere reducerea dozei de pramipexol.
Cand pramipexolul este administrat in asociere cu levodopa, se recomanda reducerea dozei de levodopa si mentinerea constanta a dozei celorlalte medicamente antiparkinsoniene in perioada in care doza de pramipexol este crescuta.
Datorita posibilelor efecte aditive, se recomanda prudenta in cazul in care pacientii sunt tratati cu alte medicamente sedative sau consuma bauturi alcoolice in timpul tratamentului cu pramipexol.
Trebuie evitata administrarea concomitenta de medicamente antipsihotice si pramipexol (vezi pct. 4.4).
4.6 Sarcina si alaptarea
Efectul asupra sarcinii si alaptarii nu a fost investigat la om . Pramipexolul nu a demonstrat potential teratogen la sobolan si iepure, dar s-a dovedit embriotoxic la sobolan in doze materno- toxice (vezi pct. 5.3). In timpul sarcinii, pramipexolul trebuie administrat numai daca este absolut necesar, si anume daca se considera ca beneficiile potentiale justifica riscurile potentiale pentru fat.
Deoarece pramipexolul inhiba secretia de prolactina la om, este de asteptat o inhibare a lactatiei. Excretia pramipexolului in laptele matern nu a fost studiata la femeie. La sobolan, concentratia substantei active marcata radioactiv a fost mai mare in lapte decat in plasma.
In absenta datelor la om, pramipexolul nu trebuie administrat in perioada alaptarii. Totusi, daca tratamentul este absolut necesar, se recomanda intreruperea alaptarii.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Pramipexolul poate avea o influenta majora asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Pot sa apara halucinatii si somnolenta.
Pacientii aflati in tratament cu pramipexol si care prezinta somnolenta si/sau episoade de somn cu instalare brusca trebuie sfatuiti sa nu conduca vehicule si sa nu se angajeze in activitati (de exemplu, folosirea utilajelor) in care afectarea atentiei ar putea sa-i puna pe ei sau pe persoanele din jur in pericol de accidente grave sau letale, pana cand aceste episoade recurente sau somnolenta nu dispar (vezi si pct. 4.4, 4.5 si 4.8).
4.8 Reactii adverse
In timpul tratamentului cu pramipexol sunt de asteptat urmatoarele reactii adverse: vise neobisnuite, stare de confuzie, constipatie, delir, ameteli, diskinezie, oboseala, halucinatii, cefalee, hiperkinezie, hipotensiune arteriala, cresterea apetitului alimentar (impulsul de a manca, hiperfagie), insomnie, tulburari de libidou, greata, edem periferic, paranoia; dependenta patologica de jocurile de noroc, hipersexualitate si comportament anormal; somnolenta, crestere in greutate, instalarea brusca a somnului; prurit, eruptii cutanate si alte manifestari de hipersensibilitate.
Din analizarea datelor obtinute din studiile clinice controlate cu placebo, care au inclus 1923 pacienti tratati cu pramipexol si 1354 pacienti carora li s-a administrat placebo, s-a constatat ca s-au raportat frecvent reactii adverse la ambele grupuri. 63% dintre pacientii carora li s-a administrat pramipexol si 52% dintre pacientii carora li s-a administrat placebo au prezentat cel putin o reactie adversa.
Tabelul 1 prezinta frecventa reactiilor adverse din studiile clinice controlate cu placebo in boala Parkinson. Reactiile adverse la medicament raportate in acest tabel sunt acele evenimente care s-au manifestat la 0,1% sau la mai multi pacienti tratati cu pramipexol si acestea au fost raportate semnificativ mai des la pacientii care au luat pramipexol fata de placebo, sau cand evenimentul a fost considerat relevant clinic. Totusi, majoritatea reactiilor adverse la medicament frecvente au fost usoare pana la moderate, au aparut de obicei la inceputul tratamentului si multe au avut tendinta de a disparea chiar in cazul continuarii terapiei.
In cadrul clasificarii pe aparate, sisteme si organe, reactiile adverse sunt prezentate in functie de frecventa (numarul de pacienti care pot manifesta reactia), utilizand urmatoarele categorii: foarte frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100, < 1/10); mai putin frecvente (> 1/1000, < 1/100); rare (> 1/10000, < 1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Cele mai frecvente (> 5%) reactii adverse raportate la pacientii cu boala Parkinson, mai frecvente la pacientii tratati cu pramipexol decat la cei carora li s-a administrat placebo, au fost greata, diskinezie , hipotensiune arteriala, ameteli, somnolenta, insomnie, constipatie, halucinatii, cefalee si oboseala. Incidenta somnolentei este crescuta la doze mai mari de 1,5 mg pe zi (vezi pct. 4.2). Reactii adverse mai frecvente in cazul asocierii cu levodopa au fost diskineziile. La inceputul tratamentului poate sa apara hipotensiune arteriala, mai ales daca doza este crescuta prea repede.
Tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu somnolenta (8,6%) si, mai putin frecvent, cu somnolenta diurna excesiva si episoade de somn cu instalare brusca (0,1%). Vezi si pct. 4.4.
Pramipexolul se poate asocia cu tulburari de libidou (crestere (0,1%) sau scadere (0,4%)).
In cazul pacientilor tratati pentru boala Parkinson cu agonisti dopaminergici, inclusiv pramipexol, mai ales la doze mari, s-au raportat manifestari de dependenta patologica de jocuri de noroc, cresterea libidoului si hipersexualitate, in general reversibila la reducerea dozei sau intreruperea tratamentului. Vezi si pct. 4.4.
4.9 Supradozaj
Nu exista experienta clinica referitoare la supradozajul masiv. Evenimentele adverse anticipate sunt cele legate de proprietatile farmacodinamice ale agonistilor dopaminergici, incluzand greata, varsaturi, hiperkinezie, halucinatii, agitatie si hipotensiune arteriala. Nu este stabilit un antidot pentru supradozajul cu agonisti dopaminergici. Daca sunt prezente semne de stimulare a sistemului nervos central, se poate recomanda administrarea unui neuroleptic. Tratarea supradozajului poate necesita masuri generale de sustinere a functiilor vitale, lavaj gastric, administrare intravenoasa de lichide, administrare de carbune activat si monitorizare electrocardiografica.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: agonisti dopaminergici, codul ATC: N04BC05
Pramipexolul este un agonist dopaminergic care se leaga cu selectivitate si specificitate mare de subfamilia D2 a receptorilor pentru dopamina, avand o afinitate preponderenta pentru receptorii D3 si o activitate intrinseca totala.
Pramipexolul amelioreaza deficitele motorii din boala Parkinson prin stimularea receptorilor dopaminergici din nucleul striat. Studiile la animale de laborator demonstreaza ca pramipexolul inhiba sinteza, eliberarea si metabolizarea dopaminei.
In studiile la voluntari, a fost observata diminuarea secretiei de prolactina dependent de doza. Studiile clinice in boala Parkinson
La pacienti, pramipexolul amelioreaza semnele si simptomele formei idiopatice de boala Parkinson.
Studiile clinice controlate au inclus aproximativ 2100 pacienti aflati in stadiile Hoehn si Yahr I-IV de boala. In afara de acestia, aproximativ 900 s-au aflat in stadii mai avansate de boala, primind tratament concomitent cu levodopa si suferind de complicatii motorii.
In stadiile incipiente si avansate ale bolii Parkinson, eficacitatea pramipexolului in studiile clinice controlate a fost mentinuta timp de aproximativ sase luni. In studiile clinice deschise care au continuat timp de peste trei ani, nu au fost inregistrate semne de diminuare a eficacitatii terapeutice. Intr-un studiu controlat, dublu-orb, cu durata de 2 ani, tratamentul initial cu pramipexol a intarziat in mod semnificativ aparitia complicatiilor motorii si a redus incidenta acestora, comparativ cu tratamentul initial cu levodopa. Aceasta intarziere in aparitia complicatiilor motorii in cazul pramipexolului trebuie pusa in balanta cu ameliorarea mai accentuata a functiilor motorii data de levodopa (masurata prin modificarea medie pe scala UPDRS). Incidenta generala a halucinatiilor si somnolentei a fost, in general, mai mare in faza de crestere a dozelor, in grupul tratat cu pramipexol. Totusi, nu a existat o diferenta semnificativa in cursul fazei de intretinere. Aceste date trebuie avute in vedere atunci cand se initiaza tratamentul cu pramipexol la pacientii cu boala Parkinson.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Dupa administrarea orala, pramipexolul este absorbit rapid si complet. Biodisponibilitatea absoluta este mai mare de 90%, iar concentratia plasmatica maxima se atinge in intervalul de 1-3 ore de la administrare. Administrarea in timpul meselor nu reduce gradul de absorbtie a pramipexolului, ci numai viteza acesteia. Pramipexolul are o cinetica liniara, iar concentratia plasmatica variaza putin interindividual.
La om, legarea pramipexolului de proteinele plasmatice este foarte mica (< 20%) iar volumul de distributie este mare (400 l). La sobolan au fost observate concentratii mari in tesutul cerebral (de aproximativ 8 ori mai mari decat cele plasmatice).
La om, pramipexolul este metabolizat numai in mica masura.
Excretia renala de pramipexol nemodificat reprezinta calea principala de eliminare. Aproximativ 90% din doza marcata cu 14C este eliminata pe cale renala, in timp ce mai putin de 2% se regaseste in materiile fecale. Clearance-ul total al pramipexolului este de aproximativ 500 ml /min, iar clearance -ul renal este de aproximativ 400 ml /min. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare (t!4) variaza intre 8 ore la persoanele tinere si 12 ore la persoanele varstnice.
5.3 Date preclinice de siguranta
Studii de toxicitate dupa doze repetate arata ca pramipexolul are efecte functionale, afectand mai ales SNC si functia de reproducere la femele, datorate probabil exagerarii efectelor farmacodinamice.
La porcii de talie mica au fost observate scaderi ale tensiunii arteriale sistolice si diastolice si ale frecventei cardiace, iar la maimute a fost detectata tendinta la efecte hipotensive.
Efectele pramipexolului asupra functiei de reproducere au fost investigate la sobolani si iepuri. Pramipexolul nu a demonstrat efecte teratogene la sobolani si iepure, insa a manifestat efecte embriotoxice la sobolan, la dozele toxice pentru mama. Datorita speciilor de animale selectate si a parametrilor limitati investigati, reactiile adverse ale pramipexolului asupra sarcinii si fertilitatii la sexul masculin nu au fost pe deplin elucidate.
Pramipexolul nu s-a dovedit a fi genotoxic. In cadrul unui studiu de carcinogenitate, la sobolanii de sex masculin au aparut hiperplazie a celulelor Leydig si adenoame, explicate prin efectul de inhibare a prolactinei de catre pramipexol. Aceasta observatie nu prezinta relevanta clinica la om. Acelasi studiu a aratat ca, la doze de 2 mg/kg (sare) sau mai mari, tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu degenerescenta retiniana la sobolanii albinosi. Aceste din urma efecte nu au fost observate si la sobolanii cu pigmentatie normala si nici in cadrul unui studiu de carcinogenitate cu durata de 2 ani la soarecii albinosi sau la orice alta specie investigata.
6. PARTICULARITATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Manitol (E 421)
Amidon de porumb
Povidona K 30 (E 1201)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu (E 470b)
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se pastra in ambalajul original, pentru a fi protejat de lumina.
Acest medicament nu necesita conditii de temperatura speciale de pastrare.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Blistere din Al/Al
Marimi de ambalaj: 30, 100
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare
Fara cerinte speciale
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE DE PUNERE PE PIATA
Medicamenta a.s.,
Belohorska 39/260, 169 00 Praga 6, Republica Ceha
