Indicatii: Diabet non-insulinodependent (tip 2) la adulti, atunci cand masurile dietetice, exercitiul fizic si scaderea ponderala singure nu au fost suficiente pentru controlul glicemiei.
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Fiecare comprimat cu eliberare modificata contine gliclazida 30 mg. Excipient:
Fiecare comprimat cu eliberare modificata contine lactoza monohidrat 73,5 mg. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimat cu eliberare modificata
Comprimatele cu eliberare modificata sunt ovale, us. or biconvexe (lungime 11 mm x latime 5,5 mm), cu margini tesite, de culoare alba pana la aproape alba.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Diabet non-insulinodependent (tip 2) la adulti, atunci cand masurile dietetice, exercitiul fizic si scaderea ponderala singure nu au fost suficiente pentru controlul glicemiei.
4.2 Doze si mod de administrare
Administrare orala. Doar pentru utilizare la adulti.
Doza zilnica poate varia de la 1 pana la 4 comprimate pe zi, adica de la 30 mg pana la 120 mg administrate oral , in priza zilnica unica, la micul dejun.
Se recomanda sa se inghita comprimatele intregi, fara a fi mestecate sau sfaramate. Daca este uitata o doza , nu trebuie crescuta doza administrata in ziua urmatoare. Similar altor antidiabetice orale, doza trebuie ajustata corespunzator, in functie de raspunsul metabolic al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza initiala
Doza initiala recomandata este de 30 mg zilnic.
Daca glicemia este controlata in mod adecvat, aceasta doza poate fi utilizata in continuare, ca doza de intretinere.
Daca glicemia nu este controlata in mod adecvat, doza poate fi crescuta in etape succesive la 60, 90 sau 120 mg zilnic. Intervalul de timp intre fiecare crestere a dozei trebuie sa fie de cel putin o luna, cu
exceptia pacientilor a caror glicemie nu a scazut dupa doua saptamani de tratament . In astfel de cazuri, doza poate fi crescuta la sfarsitul celei de-a doua saptamani de tratament . Doza zilnica maxima recomandata este de 120 mg.
Trecerea de la administrarea de gliclazida 80 mg comprimate (comprimate cu eliberare rapida) la Gliclazida Generics 30 mg comprimate cu eliberare modificata
Un comprimat de gliclazida 80 mg este comparabil cu un comprimat cu eliberare modificata Gliclazida Generics 30 mg. In consecinta, schimbarea poate fi efectuata asigurandu-se o monitorizare atenta a glicemiei.
Schimbarea de la administrarea unui alt medicament antidiabetic oral la administrarea de Gliclazida Generics comprimate cu eliberare modiicata
Gliclazida Generics comprimate cu eliberare modificata poate fi utilizat pentru a inlocui alte medicamente antidiabetice orale.
Trebuie luate in considerare doza si timpul de injumatatire plasmatica ale medicamentelor antidiabetice orale administrate anterior trecerii la Gliclazida Generics comprimate cu eliberare modificata.
In general, nu este necesara o perioada de tranzitie. Trebuie administrata o doza initiala de 30 mg si aceasta doza trebuie ajustata in functie de efectul asupra glicemiei pacientului, dupa cum este descris mai sus.
La trecerea de la un medicament antidiabetic de tip sulfoniluree, cu timp de injumatatire plasmatica prelungit, poate fi necesara o perioada de cateva zile fara tratament , pentru a evita efectul aditiv al celor doua medicamente, care poate determina hipoglicemie. Trebuie urmat modul de initiere a tratamentului descris si in cazul trecerii la administrarea de Gliclazida Generics comprimate cu eliberare modificata, adica cu o doza initiala de 30 mg pe zi, urmata de cresterea treptata a dozei, in functie de raspunsul metabolic.
Tratamentul asociat cu alte medicamente antidiabetice orale
Gliclazida Generics comprimate cu eliberare modificata poate fi administrat in asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidaza sau insulina.
La pacientii a caror glicemie nu este controlata in mod adecvat cu Gliclazida Generics comprimate cu eliberare modificata, poate fi initiata concomitent insulinoterapia, sub supraveghere medicala stricta.
Varstnici (cu varsta peste 65 ani)
Gliclazida Generics comprimate cu eliberare modificata trebuie administrat utilizand aceeasi schema terapeutica recomandata la pacientii cu varsta sub 65 ani.
Pacienti cu insuficienta renala usoara sau moderata
La acesti pacienti, poate fi utilizata aceeasi schema terapeutica ca si la pacientii cu functie renala normala, dar cu monitorizarea atenta a pacientului. Aceste date au fost confirmate prin studii clinice.
Pacienti cu risc de hipoglicemie
Urmatoarele categorii de pacienti prezinta risc mai mare de hipoglicemie:
– pacienti subnutriti sau malnutriti
– pacienti cu tulburari endocrine severe sau slab controlate (hipopituitarism, hipotiroidism, insuficienta suprarenaliana)
– pacienti care intrerup terapia cu corticosterozi utilizata o perioada indelungata si/sau in doza mare
– pacienti cu boala vasculara severa (boala coronariana severa, insuficienta carotidiana severa, boala vasculara diseminata).
Se recomanda sa se utilizeze doza initiala zilnica minima de 30 mg.
Copii si adolescenti
Nu sunt disponibile informatii si nu s-au efectuat studii clinice la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani.
4.3 Contraindicatii
Hipersensibilitate la gliclazida, alte sulfoniluree, sulfonamide sau la oricare dintre excipienti Diabet zaharat tip 1
Pre-coma sau coma diabetica, cetoacidoza diabetica
Insuficienta renala sau hepatica severe (in aceste cazuri se recomanda utilizarea insulinei) Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5) Alaptare (vezi pct. 4.6)
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
La pacientii cu deficit de G6PD, tratamentul cu sulfoniluree poate determina anemie hemolitica. Deoarece gliclazida apartine clasei sulfonilureelor, la pacientii cu deficit de G6PD trebuie luate masuri de precautie si trebuie luata in considerare utilizarea unui medicament non-sulfonilureic.
Hipoglicemie
Acest tratament trebuie utilizat doar daca pacientul poate servi regulat mesele (incluzand micul dejun). Este important ca aportul de carbohidrati sa fie regulat, din cauza riscului crescut de aparitie a hipoglicemiei in cazul in care o masa este luata tarziu, daca este consumata o cantitate inadecvata de alimente sau daca masa are un continut mic de carbohidrati. Hipoglicemia apare mai frecvent in timpul dietelor hipocalorice, urmate de efort fizic intens sau prelungit, consum de alcool etilic sau daca se utilizeaza o asociere de medicamente hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate sa apara dupa administrarea de sulfoniluree (vezi pct. 4.8). Unele cazuri de hipoglicemie pot fi severe si prelungite. Poate fi necesara spitalizarea si administrare de glucoza timp de mai multe zile.
Pentru reducerea riscului aparitiei episoadelor de hipoglicemie sunt necesare: selectarea atenta a pacientilor, a dozelor utilizate si indicatiile precise date pacientilor. Factori care cresc riscul de hipoglicemie:
– pacientul refuza sau nu poate coopera (in special pacientii varstnici)
– malnutritie, mese neregulate, omiterea meselor, perioade de post sau modificari ale dietei
– dezechilibru intre efortul fizic si aportul de carbohidrati
– insuficienta renala
– insuficienta hepatica severa
– supradozaj cu Gliclazida Generics comprimate cu eliberare modificata
– anumite tulburari endocrine: afectiuni tiroidiene, hipopituitarism si insuficienta suprarenaliana
– administrarea concomitenta a anumitor medicamente (vezi pct. 4.5).
Insuficienta renala si hepatica
Farmacocinetica si/sau farmacodinamia gliclazidei pot fi modificate la pacientii cu insuficienta hepatica sau insuficienta renala severa. Un episod de hipoglicemie aparut la acesti pacienti poate fi prelungit si, de aceea, se va institui o abordare terapeutica adecvata.
Informatii pentru pacient
Riscul de hipoglicemie, impreuna cu simptomele acesteia, tratamentul si cauzele care duc la aparitia acesteia trebuie explicate pacientului si membrilor familiei acestuia. Pacientul trebuie sa fie informat despre importanta respectarii recomandarilor cu privire la dieta, efectuarea regulata de exercitii fizice si monitorizarea periodica a glicemiei.
Control slab al glicemiei
La un pacient la care se administreaza tratament antidiabetic, controlul glicemiei poate fi influentat de oricare dintre urmatoarele: febra , traumatism , infectii sau interventii chirurgicale. In unele cazuri, poate fi necesara administrarea de insulina.
Eficacitatea in scaderea glicemiei a oricarui medicament antidiabetic oral , incluzand gliclazida, este atenuata in timp la multi pacienti: aceasta se poate datora agravarii diabetului zaharat sau reducerii raspunsului la tratament . Acest fenomen este cunoscut ca esec secundar, care este diferit de esecul primar, produs atunci cand o substanta activa este ineficace ca tratament de prima linie. Inainte de a
incadra pacientul in grupul celor cu esec secundar, trebuie luate in considerare ajustarea corecta a dozelor si complianta la dieta.
Teste de laborator
Masurarea valorilor hemoglobinei glicozilate (sau glicemiei a jeun) este recomandata pentru evaluarea controlului glicemiei. De asemenea, poate fi utila auto-monitorizarea glicemiei.
Excipienti
Gliclazida Generics comprimate cu eliberare modificata contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza , deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament .
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Urmatoarele medicamente pot creste riscul de hipoglicemie
Asocieri contraindicate
– Miconazol (administrat sistemic sau topic la nivelul mucoasei bucale): creste efectul de scadere a glicemiei, cu aparitia posibila a simptomelor de hipoglicemie sau chiar coma.
Asocieri nerecomandate
– Fenilbutazona (administrata sistemic): creste efectul de scadere a glicemiei al sulfonilureelor (prin deplasarea de la nivelul situsurilor de legare de proteinele plasmatice si/sau prin reducerea eliminarii acestora).
Se recomanda utilizarea altor medicamente antiinflamatoare sau trebuie avertizat pacientul si trebuie accentuata importanta auto-monitorizarii glicemiei. Ori de cate ori este necesar, se vor ajusta dozele de gliclazida in timpul si dupa tratamentul cu medicamente antiinflamatoare.
– Alcool etilic: creste efectul de scadere a glicemiei (prin inhibarea reactiilor compensatorii), ceea ce poate duce la instalarea comei hipoglicemice.
Alcoolul etilic sau medicamentele care contin alcool trebuie evitate.
Asocieri care necesita precautie la utilizare
La asocierea cu oricare dintre urmatoarele medicamente poate sa apara potentarea efectului de scadere a glicemiei si astfel, in anumite situatii, apare hipoglicemie: alte medicamente antidiabetice (insuline, acarboza, biguanide), beta-blocante, fluconazol, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril ), antagonisti ai receptorilor H2 , inhibitori ai monoaminooxidazei, sulfonamide si antiinflamatoare nesteroidiene.
Urmatoarele medicamente pot determina cresterea glicemiei
Asocieri nerecomandate
– Danazol: are efect diabetogen.
Daca utilizarea acestei substante active nu poate fi evitata, pacientul trebuie avertizat si trebuie accentuata importanta monitorizarii glicemiei si glicozuriei. Poate fi necesara ajustarea dozelor medicamentelor antidiabetice orale in timpul si dupa tratamentul cu danazol .
Asocieri care necesita precautie la utilizare
– Clorpromazina (medicament neuroleptic): dozele mari (>100 mg pe zi de clorpromazina) cresc glicemia (reduc eliberarea de insulina)
Pacientul trebuie avertizat si trebuie accentuata importanta monitorizarii glicemiei. Poate fi necesara ajustarea dozei de medicament antidiabetic, in timpul si dupa tratamentul cu medicamentul neuroleptic.
– Corticosteroizi (administrare sistemica si topica: intraarticulara, cutanata si rectala) si tetracosactid: cresterea glicemiei cu posibila cetoza (toleranta scazuta la carbohidrati, determinata de corticosteroizi)
Pacientul trebuie avertizat si trebuie accentuata importanta monitorizarii glicemiei, mai ales la initierea tratamentului. Poate fi necesara ajustarea dozei de medicament antidiabetic, in timpul sau dupa tratamentul cu corticosteroizi.
– Ritodrina, salbutamol , terbutalina: administrare intravenoasa. Cresterea glicemiei datorita efectului p2 agonist.
Trebuie accentuata importanta monitorizarii glicemiei. Daca este necesar, se trece la insulinoterapie.
Asociere care trebuie luata in considerare
– Terapie anticoagulants (de exemplu warfarina ): Sulfonilureele pot determina potentarea efectului anticoagulant in timpul tratamentului concomitent.
Poate fi necesara ajustarea dozei de anticoagulant.
4.6 Sarcina si alaptarea
Sarcina
Nu exista experienta privind utilizarea gliclazidei in timpul sarcinii la om , chiar daca exista cateva date
despre utilizarea altor sulfoniluree.
In studiile la animale, gliclazida nu este teratogena .
Controlul diabetului zaharat trebuie realizat inainte de momentul conceptiei, pentru a reduce riscul anomaliilor congenitale datorate diabetului zaharat necontrolat.
Medicamentele antidiabetice orale nu sunt adecvate; insulina este medicamentul de prima intentie pentru tratamentul diabetului zaharat in timpul sarcinii. Se recomanda ca tratamentul cu antidiabetic oral sa fie inlocuit cu insulina, inainte de planificarea sarcinii sau imediat ce sarcina este diagnosticata.
Alaptarea
Nu se stie daca gliclazida sau metabolitii sai sunt excretati in lapte. Datorita riscului de hipoglicemie neonatala, acest medicament este contraindicat la femeile care alapteaza.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Pacientii trebuie avertizati cu privire la simptomele de hipoglicemie si trebuie sa fie prudenti atunci cand conduc vehicule sau folosesc utilaje, mai ales la inceputul tratamentului.
4.8 Reactii adverse
Pe baza experientei cu gliclazida si alte sulfoniluree, au fost mentionate urmatoarele reactii adverse. In functie de frecventa reactiile adverse sunt definite astfel:
– foarte frecvente (>1/10)
– frecvente (>1/100 si <1/10)
– mai putin frecvente (>1/1000 si <1/100)
– rare (>1/10000 si <1/1000)
– foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile)
Hipoglicemie
Similar altor sulfoniluree, tratamentul cu Gliclazida Generics comprimate cu eliberare modificata poate determina frecvent hipoglicemie, daca mesele sunt neregulate si, mai ales, daca sunt omise mese. Simptome posibile de hipoglicemie sunt : cefalee, foame intensa, greata , varsaturi, oboseala, tulburari ale somnului, agitatie, agresivitate, scaderea capacitatii de concentrare, scaderea vigilentei si reactii intarziate, depresie , confuzie, tulburari de vedere sau de vorbire, afazie, tremor, pareza, tulburari senzoriale, ameteli, senzatie de slabiciune, pierderea autocontrolului, delir, convulsii, respiratie superficiala, bradicardie, somnolenta si pierderea constientei, posibil coma cu evolutie letala. In plus, pot fi observate semne de contrareglare adrenergica: tanspiratii, tegumente reci, anxietate, tahicardie , hipertensiune arteriala, palpitatii, episoade de angina pectorala si aritmie cardiaca.
De obicei, simptomele dispar dupa aportul de carbohidrati (zahar ). Oricum, indulcitorii artificiali nu au efect. Experienta cu alte sulfoniluree a aratat ca hipoglicemia poate reapare, chiar daca masurile initiale pareau a fi eficiente.
Daca un episod hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar daca este controlat temporar prin aport de zahar , este necesar tratament medical imediat sau chiar spitalizare.
Alte reactii adverse
Tulburarile gastrointestinale, incluzand durerile abdominale, greata , varsaturile, dispepsia, diareea sau constipatia sunt mai putin frecvente: daca apar aceste reactii, pot fi evitate sau minimalizate daca gliclazida este administrata in timpul micului dejun.
Urmatoarele reactii adverse au fost raportate mai rar:
– Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat : eruptie cutanata tranzitorie, prurit, urticarie, eritem, eruptie cutanata maculopapulara, reactii buloase.
– Tulburari hematologice si limfatice: modificarile hematologice sunt rare si pot include anemie, leucopenie, trombocitopenie , granulocitopenie . In general, acestea sunt reversibile dupa intreruperea administrarii gliclazidei.
– Tulburari hepatobiliare: valori serice crescute ale enzimelor hepatice (AST, ALT , fosfataza alcalina), hepatita (raportari izolate). Se va intrerupe tratamentul daca apare icter colestatic.
– Tulburari oculare: tulburari de vedere tranzitorii pot sa apara mai ales la initierea tratamentului, datorita modificarilor glicemiei.
Reactii adverse atribuibile clasei farmacoterapeutice
Pentru alte sulfoniluree au fost descrise cazuri de eritrocitopenie, agranulocitoza, anemie hemolitica, pancitopenie si vasculita alergica.
De asemenea, in cazul administrarii altor sulfoniluree au fost observate cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice si chiar disfunctie hepatica (de exemplu cu colestaza si icter) si hepatita, care dispar dupa intreruperea tratamentului cu sulfoniluree sau, in cazuri izolate, pot determina insuficienta hepatica care poate pune viata in pericol.
4.9 Supradozaj
Un supradozaj cu sulfoniluree poate determina hipoglicemie.
Simptomele moderate de hipoglicemie, fara pierdere de constienta sau semne neurologice, trebuie corectate prin aport de carbohidrati, ajustarea dozelor si/sau modificarea dietei. Trebuie continuata monitorizarea stricta, pana cand medicul se asigura ca pacientul este in afara oricarui pericol. Reactiile hipoglicemice severe, cu coma, convulsii sau alte tulburari neurologice sunt posibile si trebuie tratate ca urgenta medicala, necesitand internare imediata.
Daca se diagnosticheaza sau se suspecteaza coma hipoglicemica, pacientului trebuie sa i se administreze 50 ml solutie concentrata de glucoza (20 – 30%) in perfuzie intravenoasa rapida. Aceasta trebuie urmata de perfuzie continua cu solutie de glucoza mai diluata (10%), cu o viteza de perfuzare care mentine glicemia peste 1 g/l. Pacientii trebuie monitorizati strict si, in functie de starea pacientului dupa aplicarea acestor masuri, medicul va decide daca este necesara monitorizarea in continuare.
Dializa nu are niciun beneficiu la pacienti, din cauza legarii in proportie mare a gliclazidei de proteinele plasmatice.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: sulfonamide , derivati de uree , codul ATC: A10BB09
Gliclazida este un medicament antidiabetic oral sulfonilureic cu efect de scadere a glicemiei, care
difera de alte substante inrudite printr-un inel heterociclic ce contine azot (N) si o legatura endociclica.
Gliclazida reduce glicemia prin stimularea secretiei de insulina de la nivelul celulelor B din insulele Langerhans. Cresterea secretiei postprandiale de insulina si de peptid C persista dupa doi ani de tratament .
In plus fata de aceste proprietati metabolice, gliclazida are proprietati hemovasculare. Efectul asupra eliberarii insulinei
In diabetul zaharat de tip 2, gliclazida reface primul varf al secretiei de insulina ca raspuns la glucoza si creste a doua faza a secretiei de insulina. O crestere semnificativa a raspunsului care consta in eliberarea de insulina este observata in timpul stimularii induse de o masa sau de administrarea de glucoza.
Proprietati hemovasculare
Gliclazida reduce microtromboza prin doua mecanisme, care pot fi implicate in complicatiile diabetului zaharat:
– o inhibare partiala a agregarii si adeziunii plachetare, cu scaderea markerilor de activare plachetara (beta tromboglobulina, tromboxan B2);
– o actiune asupra activitatii fibrinolitice a endoteliului vascular , cu cresterea activitatii tPA.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Concentratia plasmatica creste progresiv in decursul primelor 6 ore, atingand o valoare constanta, care este mentinuta timp de sase pana la doisprezece ore dupa administrare. Variabilitatea intra-individuala este mica.
Gliclazida este complet absorbita. Aportul alimentar nu influenteaza viteza sau gradul absorbtiei. Relatia intre doza administrata cuprinsa intr-un interval de pana la 120 mg si aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp este liniara. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%.
Gliclazida este metabolizata in principal in ficat si excretata in urina : mai putin de 1% din substanta activa nemodificata este regasita in urina . In plasma nu au fost gasiti metaboliti activi. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al gliclazidei variaza intre 12 si 20 ore. Volumul de distributie este de aproximativ 30 de litri.
La pacientii varstnici nu au fost observate modificari semnificative clinic ale parametrilor farmacocinetici.
O doza zilnica unica de Gliclazida Generics comprimate cu eliberare modificata mentine o concentratie plasmatica eficace a gliclazidei timp de peste 24 de ore.
5.3 Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale privind toxicitatea dupa doze repetate si genotoxicitatea. Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate pe termen lung. In studiile efectuate la animale nu au fost observate modificari teratogene, dar la animalele la care s-au administrat doze de 25 ori mai mari decat doza maxima recomandata la om a fost observata o greutate fetala mai mica.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Lactoza monohidrat
Hipromeloza (400 mPas, 100 mPas)
Carbonat de calciu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
Acest medicament nu necesita conditii speciale de pastrare. A se pastra in ambalajul original.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Gliclazida Generics este disponibil in blistere transparente din PVC/Al (10, 14 sau 15 comprimate/blister) in cutii a cate 10, 14, 20, 28, 30, 56, 60, 84, 90, 100, 120 sau 180 comprimate si in flacoane (PEID cu capac din PP, prevazut cu filet) a cate 90, 120 sau 180 comprimate.
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fara cerinte speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
Generics Ltd.
Station Close, Potters Bar, Hertfordshire, EN6 1TL, Marea Britanie
