Indicatii: Glimepirida este indicata in tratamentul diabetului zaharat de tip 2 atunci cand dieta, exercitiile fizice si scaderea greutatii corporale nu sunt suficiente.
Glimepirida Accord 1 mg, comprimate
Glimepirida Accord 2 mg, comprimate
Glimepirida Accord 3 mg, comprimate
Glimepirida Accord 4 mg, comprimate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Glimepirida Accord 1 mg, comprimate
Fiecare comprimat contine glimepirida 1 mg.
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat 78,37 mg.
Glimepirida Accord 2 mg, comprimate
Fiecare comprimat contine glimepirida 2 mg.
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat 156,60 mg.
Glimepirida Accord 3 mg, comprimate
Fiecare comprimat contine glimepirida 3 mg.
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat 155,70 mg.
Glimepirida Accord 4 mg, comprimate
Fiecare comprimat contine glimepirida 4 mg.
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat 154,75 mg.
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimat.
Glimepirida Accord 1 mg: Comprimate rotunde, de culoare roz, plate, cu margini tesite, cu o linie mediana pe una din fete si netede pe cealalta fata.
Glimepirida Accord 2 mg: Comprimate ovale, de culoare verde, cu o linie mediana pe una din fete si netede pe cealalta fata.
Glimepirida Accord 3 mg: Comprimate ovale, de culoare galben pal, cu o linie mediana pe una din fete si netede pe cealalta fata.
Glimepirida Accord 4 mg: Comprimate ovale, , de culoare albastra, cu o linie mediana pe una din fete si netede pe cealalta fata.
Linia mediana are numai rolul de a usura ruperea comprimatului pentru a fi inghitit usor si nu de divizare in doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Glimepirida este indicata in tratamentul diabetului zaharat de tip 2 atunci cand dieta, exercitiile fizice si scaderea greutatii corporale nu sunt suficiente.
4.2 Doze si mod de administrare
Administrare orala
Factorii care stau la baza unui tratament eficace al diabetului zaharat sunt o dieta corespunzatoare, exercitii fizice regulate, precum si analize uzuale ale sangelui si urinei. Nici antidiabeticele orale si nici insulina nu vor avea efectul scontat daca pacientul nu va urma regimul alimentar recomandat.
Dozajul se stabileste in functie de rezultatele analizelor de sange si urina . Doza initiala este de 1 mg glimepirida pe zi. Daca se obtine un bun control asupra glicemiei, se recomanda utilizarea acestui dozaj ca tratament de intretinere. Pentru scheme diferite de dozaj sunt disponibile comprimate in concentratii corespunzatoare.
Daca controlul nu este satisfacator, doza trebuie marita, in functie de controlul glicemiei, in etape, cu un interval de 1 pana la 2 saptamani intre fiecare etapa, pana la 2, 3 sau 4 mg pe zi. O doza mai mare de 4 mg glimepirida pe zi determina rezultate mai bune numai in cazuri exceptionale.
Doza maxima recomandata este de 6 mg glimepirida pe zi.
La pacientii la care nu se obtine controlul adecvat al glicemiei cu doza maxima de metformina, se poate initia tratamentul concomitent cu glimepirida. In paralel cu doza de metformina se poate incepe si terapia cu glimepirida in doze mici ce se vor mari treptat in functie de nivelul dorit al controlului metabolic, pana la doza maxima. Tratamentul asociat trebuie fi initiata numai sub supraveghere medicala atenta.
La pacientii la care nu se obtine controlul glicemiei in mod corespunzator cu doza zilnica maxima de glimepirida, se poate initia terapia concomitenta cu insulina, daca este necesar. In paralel cu doza de glimepirida, se poate incepe si tratamentul cu insulina in doze mici, ce se vor mari treptat in functie de nivelul dorit de control metabolic. Aceasta asociere terapeutica poate fi initiata numai sub supraveghere medicala atenta.
In mod normal este suficienta o singura doza de glimepirida pe zi. Se recomanda ca aceasta doza sa fie administrata cu putin timp inainte de un mic dejun substantial sau in cursul acestuia, iar -in lipsa acestuia – cu putin timp inainte de prima masa principala sau in cursul acesteia. Daca se omite o doza, aceasta nu trebuie compensata prin cresterea dozei urmatoarei. Comprimatele trebuie inghitite intregi cu lichide.
Daca un pacient manifesta reactii hipoglicemice in timpul tratamentului cu 1 mg glimepirida pe zi, aceasta indica faptul ca glicemia acestuia poate fi controlata doar prin dieta. In cursul tratamentului, este posibil ca necesarul de glimepirida sa scada, deoarece imbunatatirea controlului diabetului zaharat este asociata cu o sensibilitate crescuta la insulina. De aceea, pentru a evita hipoglicemia, trebuie avute in vedere reducerea dozajului sau incetarea tratamentului la momentul potrivit. Modificarea dozajului poate fi necesara si in cazul in care apar schimbari in
greutatea sau stilul de viata al pacientului, sau alti factori care maresc riscul hipo- sau hiperglicemiei.
Trecerea de la tratamentul cu alte antidiabetice orale la glimepirida
In general, poate fi facuta trecerea de la un antidiabetic oral la glimepirida. In cazul trecerii la tratamentul cu glimepirida, trebuie avute in vedere potenta si timpul de injumatatire plasmatica a medicatiei precedente. In anumite cazuri, mai ales dupa tratamentul cu antidiabetice orale cu timp de injumatatire plasmatica lung (de exemplu clorpropamida), se recomanda o perioada libera de tratament de cateva zile pentru a reduce riscul unor reactii hipoglicemice ca urmare a efectului aditiv.
Doza initiala recomandata este de 1 mg glimepirida pe zi. In functie de reactia la glimepirida dozajul se poate mari in etape, conform indicatiilor anterioare.
Trecerea de la tratamentul cu insulina la tratamentul cu glimepirida
In cazuri exceptionale, atunci cand la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 s-a obtinut controlul glicemiei cu insulina, poate fi indicata o trecere la tratamentul cu glimepirida. Aceasta trecere poate fi efectuata doar sub supraveghere medicala atenta.
Utilizarea in insuficienta renala sau hepatica
Vezi pct. 4.3.
4.3 Contraindicatii
Glimepirida este contraindicata pentru pacientii cu urmatoarele afectiuni:
hipersensibilitate la glimepirida, alte sulfonilureice sau sulfonamide sau la oricare dintre excipienti;
diabet zaharat de tip 1 (insulinodependent); coma diabetica; cetoacidoza; -tulburari severe ale functiei renale sau hepatice.
In caz de boala severa renala sau hepatica se impune trecerea la tratamentul cu insulina.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Glimepirida trebuie administrata cu putin timp inainte sau in timpul unei mese.
Cand mesele sunt servite la ore neregulate sau omise, tratamentul cu Glimepirida Accord poate determina hipoglicemie. Simptomele posibile ale hipoglicemiei includ: cefalee, senzatie intensa de foame, greata, varsaturi, stare de oboseala, stare de somnolenta, tulburari ale somnului, neliniste, agresivitate, incapacitate de concentrare, tulburari ale starii de alerta si tulburari de reactivitate, depresie, confuzie, tulburari de vorbire si vizuale, afazie, tremor, parestezii, tulburari senzoriale, ameteli, slabiciune, pierderea auto-controlului, delir, convulsii, somnolenta si pierderea constientei pana la coma, respiratie superficiala si bradicardie. In plus, pot fi prezente semne ale reactiei adrenergice de contrareglare cum ar fi transpiratii, piele umeda si rece, anxietate, tahicardie, hipertensiune arteriala, palpitatii, angina pectorala si aritmii cardiace.
Tabloul clinic al unei crize hipoglicemice severe poate fi similar cu cel al unui accident vascular cerebral.
Simptomele pot fi controlate prompt, aproape in fiecare caz, prin ingestia imediata de carbohidrati (zahar). Indulcitorii artificiali nu au nici un efect.
Se cunoaste de la alte sulfonilureice faptul ca hipoglicemia poate sa reapara, in ciuda masurilor terapeutice, initial eficace.
Hipoglicemia severa sau hipoglicemia prelungita, controlata doar temporar prin administrare de zahar, necesita tratament medical urgent si ocazional spitalizare.
Factorii care favorizeaza hipoglicemia includ:
– lipsa de cooperare sau incapacitate de cooperare a pacientului (mai frecvent la pacientii varstnici)
– subnutritia, mese la ore neregulate sau omise, sau perioade de post
– modificari in dieta
– dezechilibru intre efortul fizic si aportul de carbohidrati
– consumul de alcool etilic; mai ales in asociere cu omiterea meselor
– insuficienta renala
– disfunctie hepatica grava
– supradozaj cu Glimepirida Accord
-anumite tulburari necompensate ale sistemului endocrin care afecteaza metabolizarea carbohidratilor sau mecanismele compensatorii ale hipoglicemiei (ca de exemplu in anumite afectiuni ale tiroidei si in insuficienta hipofizei anterioare sau corticosuprarenalei)
– administrarea concomitenta a anumitor medicamente (vezi pct. 4.5)
Tratamentul cu comprimate de glimepirida necesita monitorizarea periodica a glicemiei si glicozuriei. In plus, se recomanda determinarea hemoglobinei glicozilate.
Este necesara monitorizarea periodica hepatica si hematologica (mai ales numarul leucocitelor si trombocitelor) pe perioada tratamentului cu comprimate de glimepirida
In situatii de stress (de exemplu, accidente, interventii chirurgicale neprogramate, infectii febrile, etc.) poate fi necesara trecerea temporara la tratamentul cu insulina.
Nu exista experienta privind utilizarea comprimatelor de glimepirida de catre pacientii cu insuficienta hepatica severa sau pacientii tratati prin dializa. La pacientii cu insuficienta renala sau hepatica severa se recomanda trecerea la tratamentul cu insulina.
Tratamentul cu sulfonilureice la pacientii cu deficit de-G6PD poate duce la anemie hemolitica. Deoarece glimepirida apartine medicamentelor sulfonilureice, se recomanda unele masuri de precautie la pacientii cu deficit de-G6PD si luarea in considerare a unei alternative fara sulfonilureice.
Glimepiride Accord contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Administrarea concomitenta a glimepiridei cu anumite alte medicamente poate sa duca la cresteri sau scaderi nedorite ale efectului de scadere a glicemiei. Din acest motiv, alte medicamente nu trebuie luate decat cu acordul (sau la recomandarea) medicului.
Glimepirida este metabolizata de catre izoenzima 2C9 a citocromului P450 (CYP2C9). Se cunoaste ca metabolizarea sa este influentata de administrarea concomitenta de inductori ai CYP2C9 (de exemplu rifampicina) sau inhibitori (de exemplu fluconazol). Datele din literatura cu privire la rezultatele testelor de interactiune in vivo, arata ca ASC a glimepiridei este aproximativ dublata, in cazul administrarii concomitente cu fluconazol, unul dintre cei mai puternici inhibitori ai CYP2C9.
Pe baza experientei cu glimepirida si alte sulfoniluree, este necesara mentionarea urmatoarelor interactiuni.
Efectul de scadere a glicemiei poate fi potentat in unele cazuri, putand surveni hipoglicemia cand se administreaza unul dintre aceste medicamente, de exemplu:
– fenilbutazona, azapropazona, oxifenbutazona
– insulina si medicamente antidiabetice orale, precum metformina,
– salicilati si acid p-amino-salicilic-
steroizi anabolizanti si hormoni sexuali masculini-
cloramfenicol, unele sulfonamide cu actiune prelungita, tetracicline, antibiotice chinolone si claritromicina anticoagulante cumarinice,
– fenfluramina-fibrati -inhibitori ECA-fluoxetina, inhibitori MAO
– alopurinol, probenicid, sulfinpirazona
– simpatolitice,
– ciclofosfamida, trofosfamida si ifosfamida
– miconazol, fluconazol
– pentoxifilina (doze mari administrate parenteral)
– tritoqualina
Scaderea efectului de reducere a glicemiei poate duce la cresterea concentratiei de glucoza in sange, cand se administreaza unul din urmatoarele medicamente, ca de exemplu: -estrogeni si progestageni -saluretice, diuretice tiazidice
– stimulante tiroidiene, glucocorticoizi -derivati de fenotiazina, cloropromazina -adrenalina si simpatomimetice
– acid nicotinic (in doze mari) si derivati ai acidului nicotinic
– laxative (utilizare pe termen lung)
– fenitoina , diazoxid
– glucagon, barbiturice si rifampicina
– acetazolamida
Antagonistii de receptori H2, beta-blocantele, clonidina si rezerpina pot fie sa creasca fie sa scada efectul glimepiridei de reducere a glicemiei. Sub influenta medicamentelor simpatolitice cum sunt beta-blocantele, clonidina, guanetidina si rezerpina, semnele de contra-reglare adrenergica a hipoglicemiei pot fi reduse sau absente.
Alcoolul etilic poate potenta sau scadea actiunea glimepiridei, in mod imprevizibil.
Glimepirida poate fie sa amplifice, fie sa reduca efectele derivatilor cumarinici.
4.6 Sarcina si alaptarea
Sarcina
Riscuri legate de diabetul zaharat
Concentratiile anormale ale glicemiei in timpul sarcinii sunt asociate cu o incidenta mai mare a anomaliilor congenitale si mortalitatii perinatale. De aceea, in perioada sarcinii este necesara monitorizarea atenta a glicemiei pentru evitarea riscului teratogen. In aceste conditii se recomanda utilizarea insulinei. Pacientele care intentioneaza sa ramana gravide trebuie sa informeze medicul.
Riscuri legate de glimepirida
Nu exista date adecvate privind utilizarea glimepiridei la femeile gravide. Studiile la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere care, probabil legate de actiunea farmacologica a glimepiridei (hipoglicemie (vezi pct. 5.3).
Prin urmare, glimepirida nu trebuie utilizata pe toata perioada sarcinii. In cursul tratamentului cu glimepirida, daca pacienta intentioneaza sa ramana gravida sau daca se depisteaza o sarcina, tratamentul trebuie schimbat cat mai curand cu terapia pe baza de insulina.
Alaptarea
Nu se cunoaste daca glimepirida se excreta in lapte la om . La sobolani, glimepirida se excreta in lapte.
Alaptarea este contraindicata in timpul tratamentului cu glimepirida, intrucat alte medicamente din aceeasi clasa (sulfoniluree) se excreta in laptele uman si exista risc de hipoglicemie la sugar.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Capacitatea pacientului de concentrare si reactie poate fi afectata ca rezultat al hipoglicemiei sau hiperglicemiei sau, de exemplu, ca urmare a tulburarilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc in situatiile in care aceste abilitati au o importanta speciala (de exemplu conducerea unui vehicul sau folosirea unui utilaj).
Pacientii trebuie preveniti pentru a-si lua masuri de precautie, in scopul evitarii hipoglicemiei in timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor. Acest lucru este important, in special, la pacientii cu simptome reduse sau absente de avertizare a hipoglicemiei sau la cei care au episoade frecvente de hipoglicemie. In aceste situatii, se va avea in vedere oportunitatea recomandarii de a conduce vehicule sau a folosi utilaje.
4.8 Reactii adverse
Urmatoarele reactii adverse se bazeaza pe experienta cu glimepirida si alte sulfoniluree. Foarte frecvente (>1/10), Frecvente (>1/100 si <1/10), Mai putin frecvente(>1/1000 si <1/100) Rare (>1/10000 si <1/1000), Foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile)
4.9 Supradozaj
Dupa ingestia unei doze mai mari decat cea recomandata poate aparea hipoglicemia, cu o durata de la 12 pana la 72 de ore, si episodul se poate repeta dupa o recuperare initiala. Simptomele pot sa fie absente pana la 24 de ore dupa ingestie. Se recomanda tinerea sub observatie generala in spital. Pot aparea stari de greata, varsaturi si dureri epigastrice. Hipoglicemia poate fi, in general, insotita de simptome neurologice, cum ar fi agitatie, tremuraturi, tulburari de vedere, probleme de coordonare, stari de somnolenta, coma si convulsii.
Tratamentul consta, in principal, in prevenirea absorbtiei prin administrarea de carbune activat (adsorbant) si sulfat de sodiu (laxativ). Daca a fost ingerata o cantitate mare, atunci se indica efectuarea de spalaturi gastrice, urmate de carbune activat si sulfat de sodiu. In cazul unui supradozaj (sever) se recomanda spitalizarea intr-o sectie de terapie intensiva. Se incepe administrarea glucozei cat mai curand posibil; daca este necesar printr-o injectie intravenoasa in bolus de 50 ml solutie cu concentrate de 50%, urmata de perfuzie cu solutie in concentrate de 10% si monitorizarea stricta a glicemiei. Continuarea tratamentului va fi in functie de simptome.
In mod particular, atunci cand se trateaza hipoglicemia determinata de consumul accidental de glimepirida la sugari si copii mici, doza de glucoza administrata trebuie controlata cu mare atentie pentru a evita riscul de producere a unei hiperglicemii periculoase. Glicemia trebuie atent monitorizata.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Antidiabetice orale: Sulfonamide, derivati de uree, codul ATC: A10BB12
Glimepirida este o substanta hipoglicemianta activa pe cale orala care face parte din grupul derivatilor de sulfoniluree. Poate fi utilizata pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2.
Glimepirida actioneaza in principal prin stimularea eliberarii de insulina din celulele beta pancreatice. Similar celorlalte sulfoniluree, acest efect se bazeaza pe cresterea raspunsului celulelor beta pancreatice la stimulul fiziologic-glucoza. Similar altor sulfoniluree, glimepirida are, in plus, efect pronuntat extra-pancreatic.
Eliberarea insulinei:
Sulfonilureele regleaza secretia de insulina prin inchiderea canalelor de potasiu ATP -dependente, din membrana celulei beta. Inchiderea canalelor de potasiu determina depolarizarea celulelor beta si rezulta -prin deschiderea canalelor de calciu – cresterea influxului de calciu in celula. Aceasta duce la eliberarea insulinei prin exocitoza.
Glimepirida se leaga cu o rata inalta de legare de o proteina asociata canalului de potasiu ATP -dependent din membrana celulei beta, dar care difera de situsul de legare pentru alte sulfoniluree.
Efectul extra-pancreatic
Efectele extra-pancreatice sunt, de exemplu, o imbunatatire a sensibilitatii celulelor periferice pentru insulina si reducerea ratei de captare hepatica a insulinei.
Captarea glucozei din sange in muschii periferici si tesutul adipos are loc intermediul proteinelor specializate, de transport, localizate in membrana celulara.
Transportul glucozei in aceste tesuturi controleaza viteza de utilizare a glucozei. Glimepirida creste foarte rapid numarul moleculelor de transport activ al glucozei din membranele plasmatice ale celulelor musculare si adipoase rezultatul fiind stimularea captarii de glucoza.
Glimepirida cre;te activitatea fosfolipazei C glucozil-fosfatidilinozitol specifica, ceea ce se poate corela cu lipogeneza si glicogenogeneza indusa de medicament in celulele musculare si adipocite.
Glimepirida inhiba productia de glucoza in ficat prin cresterea concentratiei intracelulare a 2,6 bi-fosfat fructozei, ceea ce la randul ei inhiba gluconeogeneza.
Informatii generale
La persoanele sanatoase, doza orala minima eficace este de aproximativ 0,6 mg. Efectul glimepiridei depinde de doza si este reproductibil. Raspunsul fiziologic la efortul fizic acut, scaderea secretiei de insulina, este prezent si sub tratament cu glimepirida Nu s-a observat nici o diferenta semnificativa de efect, indiferent daca medicamentul a fost administrat cu 30 de minute sau imediat inaintea unei mese. La pacientii cu diabet zaharat, se poate mentine un control metabolic bun pentru 24 de ore, prin administrarea unei doze pe zi.
Desi hidroxi-metabolitul glimepiridei a determinat o scadere mica, dar semnificativa, a glicemiei la persoanele sanatoase, acesta este responsabil doar de o parte minora din efectul total al medicamentului.
Tratament asociat cu metformina
Intr-un studiu clinic, la pacientii la care nu s-a obtinut raspuns optim prin administrarea dozei zilnice maxime recomandate de metformina, s-a demonstrat obtinerea unui control metabolic imbunatatit, in cazul tratamentului concomitent cu glimepirida, comparativ cu tratamentul cu metformina in monoterapie.
Tratament asociat cu insulina
Datele privind tratamentul asociat cu insulina sunt limitate. La pacientii la care nu s-a obtinut raspuns optim prin administrarea dozei maxime recomandate de glimepirida, se poate initia tratamentul concomitent cu insulina. In doua studii clinice, combinatia a realizat aceeasi imbunatatire a controlului metabolic ca si monoterapia cu insulina; totusi, in terapia asociata, a fost necesara, in medie, o doza de insulina mai mica.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Absorbtia
Biodisponibilitatea glimepiridei dupa administrare orala este totala. Aportul alimentar nu are o influenta semnificativa asupra absorbtiei, doar viteza absorbtiei este usor scazuta. Se ajunge la concentratia plasmatica maxima (Cmax) in aproximativ 2,5 ore de la administrarea orala (medie de 0,3 ug/ml pentru doze multiple de 4 mg/zi) si se observa o relatie liniara intre doza si atat Cmax cat si ASC (aria de sub curba concentratie plasmatica functie de timp).
Distributie
Glimepirida are un volum de distributie foarte mic (aproximativ 8,8 litri), ceea ce este aproximativ egal cu volumul de distributie al albuminei, procent mare de legare de proteinele plasmatice (>99%) si clearance mic (aproximativ 48 ml /min).
La animale, glimepirida este excretata in lapte. Glimepirida traverseaza bariera placentara. Traverseaza si bariera hemato-encefalica – in proportie mica.
Bio-transformarea si eliminarea
Timpul mediu de injumatatire plasmatica, semnificativ pentru concentratiile plasmatice in conditiile administrarii de doze multiple, este de aproximativ 5 pana la 8 ore. Dupa doze mari, s-au observat timpi de injumatatire plasmatica usor mariti.
Dupa o singura doza de glimepirida marcata radioactiv, 58% din radioactivitate a fost identificata in urina , iar 35% in fecale. Nu s-a identificat in urina substanta netransformata. Au fost identificati, atat in urina cat si in fecale, doi metaboliti, rezultati probabil, din metabolizarea hepatica (enzima majora este CYP2C9): derivati hidroxilati si carboxilati. Dupa administrarea orala a glimepiridei, timpii de injumatatire plasmatica prin eliminare ai acestor metaboliti au fost de 3 pana la 6 ore si respectiv de 5 pana la 6 ore.
Comparatia intre administrarea unei doze unice si administrarea repetata de doze zilnice unice, nu a aratat diferente semnificative in farmacocinetica, iar variabilitatea intraindividuala a fost foarte mica. Nu a existat acumulare relevanta.
Proprietatile farmacocinetice au fost similare la barbati si femei, ca si la pacientii tineri si cei varstnici (peste 65 de ani).
La pacientii cu clearance de creatinina scazut, s-a inregistrat o tendinta de crestere a clearance -ului glimepiridei si de scadere a concentratiilor plasmatice medii, cel mai probabil ca urmare a unei eliminari mai rapide pe seama scaderii legarii de proteinele plasmatice.
Eliminarea renala a celor doi metaboliti a fost redusa. In general, acesti pacienti nu au un risc suplimentar de acumulare.
Farmacocinetica la cinci pacienti non-diabetici, la care s-au efectuat interventii chirurgicale pe tractul biliar, a fost similara cu cea la persoanele sanatoase.
5.3 Date preclinice de siguranta
In studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri semnificativ mai mari fata de expunerea maxima la om, fapt ce indica o relevanta mica pentru utilizarea clinica, sau acestea s-au datorat actiunii farmacodinamice a substantei (hipoglicemie). Aceste rezultate au fost obtinute pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra functiei de reproducere. La aceasta din urma (cuprinzand embriotoxicitatea, teratogenitatea si toxicitatea pe parcursul dezvoltarii), reactiile adverse observate au fost considerate secundare actiunii hipoglicemiante a substantei la mama si la pui.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Lactoza monohidrat Amidonglicolat de sodiu (tip A) Povidona K-30 Stearat de magneziu
Glimepirida Accord 1 mg, comprimate: Oxid rosu de fer
Glimepirida Accord 2 mg, comprimate: Oxid galben de fer galben si indigotina (lac de aluminiu)
Glimepirida Accord 3 mg, comprimate: Oxid galben de fer Glimepirida Accord 4 mg, comprimate: indigotina (lac de aluminiu)
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
Nu sunt necesare conditii de temperatura speciale de pastrare A se pastra in ambalajul original. A se pastra blisterul in cutie.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Blisterele, din PVC/PVdC, sunt termosudate cu folie de aluminiu si ambalate intr-o cutie. Blisterele din PVC/PVdC-Aluminiu sunt transparente.
Marimile de ambalaj: 10, 30, 60 & 120 comprimate in blistere a cate 10 comprimate. Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare
Fara cerinte speciale.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
Accord Healthcare Limited Sage House, 319 Pinner Road North Harrow, Middlesex, HA1 4HF Marea Britanie
