Indicatii: Ca agent neuroleptic in: Deliruri si halucinatii din: schizofrenia acuta si cronica, paranoia, confuzia acuta, alcoolism (sindromul Korsakoff). Deliruri ipohondriace.
Tulburari de personalitate: paranoida, schizoida, schizotipa, antisociala, “de granita” si alte tipuri de personalitate. Ca agent antiagitatie psihomotorie in: dereglari de personalitate: personalitate paranoida, histrionica, compulsiva. Manie, dementa, retardare mentala, alcoolism. Tulburari de personalitate: compulsiva, paranoida, histrionica si alte tulburari de personalitate. Agitatie, agresivitate, impulsul de a hoinari la varstnici. Tulburari comportamentale si de caracter la copii. Miscari coreice. Singultus (sughit). Ticuri, balbaiala. Ca adjuvant in tratamentul durerii cronice severe: pe baza activitatii sale limbice, Haldol permite adesea reducerea dozei de analgezice (de obicei morfinomimetice). Ca antiemetic in: Greata, varsaturi de origine variata. Haldol este medicamentul de electie in cazul in care antiemeticele clasice sunt insuficient de active.
Prezentare farmaceutica: Haldol contine haloperidol, neuroleptic din grupa butirofenonelor. Din punct de vedere chimic, haloperidol nu apartine altor grupe, cum ar fi fenotiazinele.
Compozitie: 2 mg de haloperidol pe tableta. Alti ingredienti: lactoza, sucroza, amidon de porumb, talc, ulei vegetal hidrogenat (tip 1), galben de chinolina (formulare F41); 5 mg de haloperidol pe tableta. Alti ingredienti: lactoza, amidon de porumb, talc, ulei vegetal hidrogenat (tip 1), indigotinsulfonat de sodiu (formulare F44); 2 mg de haloperidol pe ml de solutie (1 ml = 20 de picaturi). Alti ingredienti: acid lactic, parahidroxibenzoat de metil, apa purificata (formulare F9).
Farmacodinamica: Haloperidolul este un neuroleptic apartinand grupei butirofenonelor. Haloperidol este un antagonist central potent al receptorilor dopaminergici si este deci clasat intre neurolepticele cele mai incisive. Haloperidol nu exercita nici o activitate antihistaminica sau anticolinergica. Ca o consecinta directa a blocajului central al dopaminei, haloperidol exercita o activitate incisiva asupra delirurilor si halucinatiilor (probabil datorita interactiunii in tesuturile mezocortical si limbic) si o activitate asupra ganglionilor bazali (fasciculele nigrostriate). Haloperidol induce o sedare psihomotorie eficienta, ceea ce explica efectul sau favorabil asupra maniilor si a altor sindroame de agitatie (vezi “Indicatii”). Datorita activitatii sale limbice, Haloperidol exercita o activitate sedativa neuroleptica si s-a dovedit a fi util ca adjuvant in tratamentul durerii cronice. Activitatea asupra ganglionilor bazali este probabil la originea efectelor secundare extrapiramidale motorii (distonie, acatisie si parkinsonism). Efectele antidopaminergice periferice explica activitatea sa impotriva greturilor si a varsaturilor (via zona trigger chemoreceptoare), relaxarea sfincterelor gastrointestinale si eliberarea crescuta de prolactina (printr-o inhibare a activitatii factorului de inhibare a prolactinei la nivelul adenohipofizei).
Farmacocinetica: Nivelele plasmatice de varf ale haloperidolului sunt atinse in 2 – 6 ore de la administrarea orala. Dupa administrarea orala, biodisponibilitatea sa este de 60-70%. Timpul de injumatatire plasmatic mediu (eliminare terminala) este de 24 (intre 12 – 38) ore dupa administrarea orala. S-a sugerat ca, pentru a obtine raspuns terapeutic, concentratia plasmatica a haloperidolului variaza intre 4 mcg/l si 20 – 25 mcg/l. Haloperidol traverseaza usor bariera hematoencefalica. Legarea de proteinele plasmatice este in proportie de 92%. Excretia se face prin fecale (60%) si urina (40%). Aproximativ 1% din haloperidolul ingerat este excretat in forma nemodificata in urina. La nivele plasmatice de echilibru volumul de distributie (VDss) este larg (7,9+2,5l/kg corp). S-a observat o mare variabilitate interindividuala, dar putin intraindividuala a concentratiilor plasmatice de haloperidol si a majoritatii parametrilor farmacocinetici. Ca si in cazul altor medicamente care sunt metabolizate in ficat, aceasta variabilitate poate fi explicata partial prin activitatea caii metabolice de oxidare/reducere reversibile din ficat; Alte cai metabolice includ N-dezalchilarea oxidativa si glucuroconjugarea.
Contraindicatii: Stare comatoasa; depresia SNC datorata alcoolului sau altor medicamente depresive; boala Parkinson, hipersensibilitate cunoscuta la Haldol; leziuni ale ganglionilor bazali.
Precautii: Au fost raportate cazuri rare de moarte subita la pacientii psihiatrici tratati cu medicamente antipsihotice, incluzand Haldol. De vreme ce s-a observat o prelungire a intervalului QT in timpul tratamentului cu Haldol, se recomanda precautie la pacientii cu conditii predispozante de prelungire a intervalului QT (sindrom QT, hipopotasemie, medicamente care prelungesc QT-ul), in special daca Haldol-ul este administrat parenteral. Deoarece Haldol este metabolizat in ficat, se recomanda precautie la pacientii cu afectiuni hepatice. La pacientii epileptici si avand conditii predispozante la convulsii (sevraj alcoolic si leziuni cerebrale) s-au raportat cazuri de convulsii declansate de Haldol. Tiroxina poate creste toxicitatea Haldol-ului. De aceea, trebuie folosit cu deosebita precautie la pacientii cu hipertiroidie.Terapia antipsihotica la acesti pacienti trebuie intotdeauna sa fie insotita de un tratament tireostatic adecvat. In schizofrenie, raspunsul la tratamentul antipsihotic poate fi intarziat. De asemenea, daca tratamentul este intrerupt, reaparitia simptomelor poate sa nu fie observata timp de mai multe saptamani sau luni. Simptome acute de sevraj incluzand greata, varsaturi si insomnie, au fost rareori raportate dupa incetarea brusca a dozelor mari de medicamente antipsihotice. Poate aparea de asemenea recurenta, de aceea este preferabil ca intreruperea sa se faca treptat. Ca in cazul tuturor agentilor antipsihotici, Haldol nu trebuie sa fie singurul medicament administrat cand este predominanta depresia. El poate fi combinat cu antidepresive pentru a trata acele conditii in care coexista depresia si psihoza. Daca este necesara administrarea concomitenta a medicatiei antiparkinsoniene, aceasta trebuie continuata dupa intreruperea tratamentului cu Haldol daca excretia medicamentului antiparkinsonian este mai rapida decat cea a Haldol-ului pentru a evita dezvoltarea sau agravarea simptomelor extrapiramidale. Medicul trebuie sa aiba in vedere posibilitatea cresterii tensiunii intraoculare atunci cand se administreaza concomitent cu Haldol medicamente anticolinergice, incluzand agentii antiparkinsonieni.
Interactiuni: Ca si celelalte neuroleptice, Haldol poate accentua depresia sistemului nervos central, produsa de alte depresive SNC, inclusiv alcool, hipnotice, sedative sau analgezice puternice. A fost de asemenea raportat un efect SNC crescut la combinarea cu metildopa. Haldol poate afecta efectele antiparkinsoniene ale levodopei. Haldol inhiba metabolizarea antidepresivelor triciclice, crescand astfel nivelele plasmatice ale acestora. In studiile farmacocinetice s-a raportat o crestere usoara sau moderata a nivelelor de haloperidol, la administrarea concomitenta cu urmatoarele medicamente: chinidina, buspirone, fluoxetina. Este indicata reducerea dozei de haloperidol. Cand la tratamentul cu Haldol este adaugata administrarea prelungita de inductori enzimatici precum: carbamazepina, fenobarbital, rifampicina, nivelele plasmatice ale haloperidolului sunt semnificativ scazute. De aceea, in timpul tratamentului combinat, doza de Haldol trebuie ajustata, daca este necesar. Dupa intreruperea administrarii inductorilor enzimatici, este indicat sa se reduca doza de Haldol. In cazuri rare, in timpul administrarii concomitente de litiu si haloperidol, au fost raportate urmatoarele simptome: encefalopatie, simptome extrapiramidale, diskinezie tardiva, sindrom neuroleptic malign , afectiuni ale trunchiului cerebral, sindrom cerebral acut si coma. Majoritatea acestor simptome au fost reversibile. Ramane o controversa daca aceasta reprezinta o entitate clinica distincta. De aceea, daca asemenea simptome apar in cadrul terapiei concomitente cu litiu si Haldol, tratamentul trebuie intrerupt imediat. Haldol poate antagoniza actiunea adrenalinei si a altor agenti simpatomimetici si poate inversa efectele hipotensoare ale agentilor blocanti adrenergici, precum guanetidina.
Sarcina si alaptare: In studiile efectuate pe un numar mare de persoane, Haldol nu a demonstrat o crestere semnificativa a anomaliilor fetale. Au fost raportate cazuri izolate de malformatii congenitale ca urmare a expunerii fetale la Haldol, majoritatea in combinatie cu alte medicamente. Haldol trebuie folosit in timpul sarcinii doar daca beneficiile anticipate justifica potentialele riscuri asupra fatului. Haldol este excretat in laptele matern. Daca administrarea Haldol-ului este considerata esentiala, beneficiile alaptarii trebuie cantarite fata de riscurile potentiale. Au fost observate simptome extrapiramidale la sugarii alaptati de mame tratate cu Haldol.
Efecte asupra capacitatii de a conduce sau de a lucra cu masini: Poate aparea un anumit grad de sedare sau afectare a starii de alerta, mai ales la doze mari si la initierea tratamentului, care pot fi potentate de alcool. Pacientilor li se recomanda sa nu conduca sau sa lucreze cu masini in timpul tratamentului.
Dozaj si mod de administrare: Dozele sugerate mai jos sunt doar valori medii, medicul trebuie sa ajusteze doza in functie de raspunsul pacientului. Aceasta implica adesea o crestere a dozei in faza acuta si o reducere gradata in faza de mentinere, pentru a determina doza minima eficienta. Doze mari trebuie administrate doar pacientilor care raspund slab la doze scazute. Adulti: Ca agent neuroleptic. Faza acuta: episoade acute de schizofrenie, delirium tremens, paranoia, confuzie acuta, sindrom Korsakoff, paranoia acuta 5 – 10 mg. i.v. sau i.m., repetate din ora in ora pana la controlul suficient al simptomelor, pana la o doza maxima de 60 mg/zi. In cazul administrarii orale, este necesara o dozare aproape dubla. Faza cronica: schizofrenie cronica, alcoolism cronic, tulburari cronice de personalitate 1 – 3 mg administrate oral de 3 ori/zi, doza poate fi crescuta pana la 10 – 20 mg de 3 ori/zi in functie de raspunsul pacientului. Ca agent antiagitatie psihomotorie. Faza acuta: manie, dementa, alcoolism, tulburari de personalitate, tulburari comportamentale si de caracter, singultus, miscari coreice, ticuri, balbaiala 5 – 10 mg i.v. sau i.m. Faza cronica: 0,5 – 1 mg administrat oral de 3 ori/zi, doza poate fi crescuta pana la 2 – 3 mg de 3 ori/zi daca este necesar, pentru a obtine raspunsul terapeutic. Ca adjuvant in tratamentul durerii cronice. 0,5 – 1 mg administrate oral de 3 ori/zi, doza poate fi ajustata, daca este necesar. Ca antiemetic. Varsaturi induse central: 5 mg i.v. sau i.m. Profilaxia varsaturilor postoperatorii: 2,5 – 5 mg i.v. sau i.m. la sfarsitul operatiei. La pacientii varstnici: Tratamentul trebuie initiat cu jumatate din doza stabilita pentru adulti si ajustata in functie de rezultate, daca este necesar. La copii: 0,1 mg/3 kg corp administrate oral de 3 ori/zi; doza poate fi ajustata, daca este necesar.
Reactii adverse: La variatii scazute ale dozei (1 – 2 mg./zi), efectele adverse ale Haldolului au fost rare, slabe si tranzitorii. La pacientii care primesc doze mai mari, anumite reactii adverse apar mai frecvent. Efectele neurologice sunt cele mai comune. Simptome extrapiramidale: Ca si la alte neuroleptice, pot aparea simptome extrapiramidale, de ex. tremor, rigiditate, hipersalivatie, bradikinezie, acatisie, distonie acuta. Medicamentele antiparkinsoniene de tip anticolinergic nu trebuie prescrise decat daca este necesar. Diskinezie tardiva: Ca la toti agentii antipsihotici, poate aparea dischinezie tardiva la unii pacienti tratati pe termen lung sau la intreruperea tratamentului. Sindromul este caracterizat in principal prin miscari ritmice involuntare ale limbii, fetei, gurii sau maxilarului. La unii pacienti manifestarile pot fi permanente. Sindromul poate fi mascat la reinstituirea tratamentului, la cresterea dozei sau la inlocuirea cu un alt agent antipsihotic. In acest caz tratamentul trebuie intrerupt imediat. Sindrom neuroleptic malign: Ca si celelalte medicamente antipsihotice, Haldol poate fi asociat cu cazuri de sindrom neuroleptic malign: un raspuns idiosincrazic rar, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculara, instabilitate autonoma, alterarea starii de constienta. Hipertermia este adeseori un semn precoce al acestui sindrom. Tratamentul antipsihotic va fi intrerupt imediat si se vor lua masuri de sustinere si monitorizare atenta. Alte efecte SNC: Acestea sunt ocazionale si includ: depresie, sedare, agitatie, somnolenta, insomnie, cefalee, confuzie, vertij, crize de grand mal si exacerbarea aparenta a simptomelor psihotice. Simptome gastrointestinale: Au fost raportate greturi, varsaturi, pierderea apetitului si dispepsie. Pot aparea modificari in greutatea corporala. Efecte endocrine: Efectele hormonale ale neurolepticelor antipsihotice includ hiperprolactinemie, care poate cauza galactoree, ginecomastie si oligo-sau amenoree. Au fost raportate foarte rare cazuri de hipoglicemie si sindrom de secretie inadecvata de ADH. Efecte cardiovasculare: S-au raportat ocazional, tahicardie si hipotensiune. Foarte rar au fost raportate prelungirea intervalului QT si/sau aritmii ventriculare, in special in timpul administrarii parenterale. Acestea pot sa apara mai frecvent la doze mari sau la pacientii cu predispozitie. Alte efecte: Au existat raportari ocazionale de scadere a numarului celulelor sanguine. Foarte rar au fost raportate agranulocitoza si trombocitopenie, de obicei la combinarea cu alte medicamente. De asemenea s-au observat cazuri izolate de disfunctii hepatice sau hepatita, cel mai frecvent colestatica. Reactiile de hipersensibilitate cum ar fi rash, urticarie si anafilaxie sunt exceptionale. Alte efecte secundare raportate ocazional sunt: constipatie, tulburarea vederii, uscaciunea gurii, retentie urinara, priapism, disfunctie erectila, edem periferic, transpiratie sau salivatie excesive, pirozis, variatii ale temperaturii corporale.
Supradozare: Simptome: Manifestarile reprezinta o exagerare a efectelor farmacologice cunoscute si a efectelor secundare. Cele mai predominante simptome sunt : reactii extrapiramidale severe, hipotensiune, sedare. O reactie extrapiramidala se manifesta prin rigiditate musculara si tremor localizat sau generalizat. Este, de asemenea, posibila aparitia hipertensiunii in loc de hipotensiune. In cazuri extreme, pacientul devine comatos cu depresie respiratorie si hipotensiune suficient de severa incat sa produca o stare aparenta de soc. Trebuie avut in vedere riscul aritmiilor ventriculare, posibil asociate cu prelungirea intervalului QT.
Tratament: Nu exista un antidot specific. Tratamentul este in general unul de sustinere, dar se recomanda lavajul gastric si inducerea varsaturilor (exceptand pacientii obnubilati, comatosi si convulsivi) urmate de administrarea de carbune activ. La pacientii comatosi, degajarea cailor respiratorii trebuie asigurata prin intubatie orofaringeana sau endotraheala. Depresia respiratorie poate necesita respiratie artificiala. Trebuie monitorizate semnele vitale si ECG, iar monitorizarea trebuie continuata pana cand ECG se normalizeaza. Pentru aritmiile severe se indica masuri antiaritmice adecvate. Hipotensiunea si colapsul circulator pot fi contracarate prin administrarea de lichide intravenos, plasma, sau albumina concentrata si agenti vasopresori precum dopamina si noradrenalina. Administrarea adrenalinei nu este indicata de vreme ce poate cauza hipotensiune severa in prezenta Haldol-ului. In caz de reactii extrapiramidale severe, medicatia antiparkinsoniana ( ex. mesilat de benztorpina 1 – 2 mg i.m. sau i.v.) trebuie administrata parenteral.
Mod de prezentare: Tablete de 2 mg.si 5 mg. Flacon de 15 ml cu picurator (300 picaturi) a 0,1 mg/picatura.
Conditii de pastrare: A se pastra la temperaturi intre15 – 30 grade Celsius.
Producator: Janssen Pharmaceutica
