Indicatii: Hipertensiune arteriala esentiala.
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Un comprimat filmat cu eliberare prelungita contine indapamida 1,5 mg.
Excipient: lactoza monohidrat 118,5 mg. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimat filmat cu eliberare prelungita.
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare alba, cu diametrul de aproximativ 8 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Hipertensiune arteriala esentiala.
4.2 Doze si mod de administrare
Impamid SR 1,5 mg se administreaza oral.
Doza zilnica recomandata este de 1,5 mg indapamida (1 comprimat filmat cu eliberare prelungita), de preferat dimineata. Comprimatele se inghit intregi, cu o cantitate suficienta de lichid (de exemplu, un pahar de apa).
Dozele mai mari nu cresc eficacitatea antihipertensiva a indapamidei, dar pot creste efectul saluretic.
Insuficienta renala (vezi pct. 4.3 si pct. 4.4)
In insuficienta renala severa (clearance -ul creatininei < 30 ml /min), tratamentul este contraindicat. Tiazidele si diureticele inrudite sunt pe deplin eficace numai cand functia renala este normala sau doar usor alterata.
Pacienti cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.3 si pct. 4.4) In insuficienta hepatica severa, tratamentul este contraindicat.
Varstnici (vezi pct. 4.4)
Nu exista modificari semnificative in farmacocinetica indapamidei la varstnici. La varstnici, valorile creatininemiei trebuie corectate in funtie de varsta, greutate si sex. Pacientii varstnici pot fi tratati cu Impamid SR 1,5 mg cand functia renala este normala sau doar usor alterata.
Copii si adolescenti
Impamid SR 1,5 mg nu este recomandat la copii si adolescenti, datorita lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea medicamentului.
4.3 Contraindicatii
– Hipersensibilitate la indapamida, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienti.
– Insuficienta renala severa.
– Encefalopatie hepatica sau insuficienta hepatica severa.
– Hipokaliemie.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Atentionari speciale
La pacientii cu insuficienta hepatica, diureticele tiazidice si substantele inrudite cu acestea, pot determina aparitia encefalopatiei hepatice, in special in caz de dezechilibru electrolitic. In acest caz, administrarea diureticului trebuie intrerupta imediat.
Fotosensibilizare
Au fost raportate cazuri de reactii de fotosensibilizare la tiazide si diuretice inrudite (vezi pct. 4.8). Daca reactiile de fotosensibilizare apar in timpul tratamentului, se recomanda intreruperea tratamentului. Daca este necesara readministrarea de indapamida, se recomanda sa se protejeze zonele expuse la soare sau la radiatii ultraviolete artificiale.
Precautii speciale
Echilibrul hidro-electrolitic
Natremia
Natremia trebuie masurata inaintea inceperii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie , uneori cu consecinte grave. Scaderea concentratiei plasmatice de natriu poate fi initial asimptomatica, de aceea monitorizarea periodica, chiar mai frecventa in cazul pacientilor varstnici sau cu ciroza hepatica este esentiala (vezi pct. 4.8 si pct.4.9).
Kaliemia
Depletia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice si inrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (< 3,4 mmol/1) trebuie prevenit la anumite grupuri cu risc crescut, cum sunt varstnicii si/sau malnutritii si/sau tratati polimedicamentos, pacientii cu ciroza hepatica cu edeme si ascita, pacientii coronarieni si cei cu insuficienta cardiaca. In aceasta situatie, hipokaliemia creste toxicitatea cardiaca a digitalicelor si riscul de aparitie a aritmiilor.
Pacientii care prezinta pe electrocardiograma (ECG) un interval QT prelungit congenital sau iatrogen, prezinta, de asemenea, risc de aparitie a aritmiilor. Hipokaliemia, ca si bradicardia, sunt factori predispozanti pentru aritmii severe, in special de tipul torsadei varfurilor potential letala. In toate cazurile de mai sus este necesara o monitorizare mai frecventa a kaliemiei. Primul control al concentratiei plasmatice a potasiului trebuie efectuat in prima saptamana dupa inceperea tratamentului. In caz de hipokaliemie, se recomanda corectarea acesteia.
Calcemia
Diureticele tiazidice si inrudite pot scadea excretia urinara de calciu si pot determina o crestere usoara si tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia persistenta si marcata se poate datora unui hiperparatiroidism anterior nediagnosticat. Tratamentul trebuie intrerupt inainte de investigarea functiei paratiroidiene.
Glicemia
La diabetici, este importanta monitorizarea glicemiei, in special in prezenta hipokaliemiei.
Acidul uric
La pacientii cu hiperuricemie, poate creste frecventa crizelor de guta.
Functia renala si diureticele
Diureticele tiazidice si inrudite au eficacitate maxima doar cand functia renala este normala sau usor alterata (valoarea creatininemiei < 25 mg/l, respectiv 220 umol/l pentru un adult). La varstnici, valorile creatininemiei trebuie corectate in functie de varsta, greutate si sex. Hipovolemia, secundara pierderii de apa si sodiu indusa de initierea tratamentului cu un diuretic, determina scaderea filtrarii glomerulare. Aceasta poate conduce la cresteri ale concentratiilor plasmatice de uree si creatinina. Aceasta insuficienta renala functionala tranzitorie nu are nicio consecinta la pacientii cu functie renala normala, dar poate agrava o insuficienta renala preexistenta.
Sportivi
Este necesara prudenta la sportivi, deoarece acest medicament contine o substanta activa care poate pozitiva testele anti-doping.
Excipient
Impamid SR 1,5 mg contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Asocieri nerecomandate Litiu
Asocierea indapamidei cu litiu determina cresterea concentratiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj, similar unui regim desodat (scade excretia urinara de litiu). Daca totusi trebuie administrat un tratament diuretic, se recomanda monitorizarea atenta a litemiei si ajustarea dozelor.
Asocieri care necesita precautie
Medicamente care pot determina torsada varfurilor:
– antiaritmice din clasa Ia (chinidina, hidrochinidina, disopiramida);
– antiaritmice din clasa III (amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida);
– unele antipsihotice: fenotiazine (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina, trifluoperazina);
– benzamide (amisulprida, sulpirida, sultoprida, tiaprida);
– butirofenone (droperidol, haloperidol);
– altele: bepridil, cisaprida, difemanil, eritromicina i.v, halofantrina, mizolastina, pentamidina, sparfloxacina, moxifloxacina, vincamina i.v.
Hipokalemia este un factor de risc pentru aritmiile ventriculare, in special torsada varfurilor. Se monitorizeaza hipokalemia si se corecteaza daca este necesar, inainte de a indroduce aceste asocieri. Se recomanda monitorizarea clinica, plasmatica a electrolitilor si ECG. In caz de hipokaliemie, se recomanda administrarea de medicamente care nu prezinta risc de aparitie a torsadei varfurilor.
Antiinflamatoare nesteroidiene AINS (sistemice), inclusiv inhibitori selectivi COX-2, doze mari de acid salicilic(>3 g pe zi): pot scadea eficacitatea antihipertensiva a indapamidei. La pacientii deshidratati, asocierea de indapamida si AINS poate determina insuficienta renala acuta (scade filtrarea glomerulara). Se recomanda hidratarea pacientului si monitorizarea functiei renale inaintea initierii tratamentului.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA): risc de hipotensiune arteriala brusc instalata si/sau insuficienta renala acuta, daca tratamentul cu un inhibitor al ECA este initiat in prezenta hiponatremiei (in special la pacientii cu stenoza de artera renala).
In hipertensiunea arteriala, daca tratamentul diuretic anterior este posibil sa fi determinat hiponatremie, este necesara:
– fie oprirea diureticului cu 3 zile inaintea initierii tratamentului cu inhibitor al ECA si apoi, reintroducerea unui diuretic hipokaliemiant daca este necesar;
– fie administrarea initiala de doze mici de inhibitor al ECA si apoi, cresterea treptata a dozei.
In caz de insuficienta cardiaca congestiva, se incepe cu doze foarte mici de inhibitor al ECA, eventual dupa reducerea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat.
In toate cazurile, se recomanda monitorizarea functiei renale (creatinina plasmatica) in cursul primei saptamani de tratament cu un inhibitor al ECA.
Alte substante care pot determina hipokalemie cum sunt: amfotericina B (IV), glucocorticoizi si mineralocorticoizi (in administrare sistemica), tetracosactida, laxative stimulante: cresc riscul de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomanda monitorizarea kaliemiei si corectarea acesteia, daca este necesar. Aceste masuri se iau in considerare mai ales in cazul tratamentului digitalic concomitent. Se recomanda administrarea altor tipuri de laxative.
Baclofen: creste efectul antihipertensiv. La initierea tratamentului se recomanda hidratarea pacientului si monitorizarea functiei renale.
Digitalice: hipokaliemia favorizeaza efectele toxice ale digitalicelor. Se recomanda monitorizarea potasemiei si ECG si daca este necesar, ajustarea tratamentului.
Asocieri care trebuie luate in considerare:
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren): Asocierea rationala, atata timp cat este utila la anumiti pacienti, poate duce la aparitia hipokaliemiei sau hiperkaliemiei (in special, la pacientii cu insuficienta renala sau diabet zaharat). Trebuie monitorizata kaliemia si ECG -ul si, daca este necesar, reevaluarea tratamentului.
Metformin: poate creste riscul metforminului de a induce acidoza lactica datorita prezentei unei insuficiente renale functionale asociata cu administrarea de diuretice si in mod special a diureticelor de ansa. Nu se recomanda administrarea de metformin cand creatininemia depaseste
1.5 mg/l (135 micromol/l) la barbati si 1,2 mg/l (110 micromol/l) la femei.
Medii de contrast cu iod: creste riscul de insuficienta renala acuta in prezenta deshidratarii determinata de diuretice, in special cand sunt administrate doze mari de substanta de contrast iodata. Inaintea administrarii substantei de contrast iodate, se recomanda rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemanatoare imipraminei, neuroleptice: potenteaza efectul antihipertensiv si cresc riscul de hipotensiune arteriala ortostatica (efect aditiv).
Calciu (saruri de calciu): risc de hipercalcemie determinat de scaderea eliminarii urinare de calciu.
Ciclosporina, tacrolimus: risc de crestere a creatininemiei fara modificari ale concentratiei plasmatice a ciclosporinei, chiar in absenta depletiei de apa sau sodiu.
Corticosteroizi. tetracosactida (administrare sistemica): scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retentie hidrosalina determinata de corticosteroizi).
4.6 Sarcina si alaptarea
Sarcina
Ca o regula generala, se recomanda evitarea administrarii diureticelor la femeile gravide si nu trebuie niciodata utilizate pentru a trata edemele fiziologice aparute in timpul sarcinii. Diureticele pot determina ischemie feto-placentara cu risc de hipotrofie fetala.
Alaptare
Idapamida se excreta in laptele matern, de aceea alaptarea trebuie intrerupta in timpul tratamentului cu indapamida.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Acest medicament are o influenta minora asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje; in special la inceputul tratamentului sau daca este asociat cu un alt medicament antihipertensiv pot aparea reactii individuale legate de scaderea tensiunii arteriale. In acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectata.
4.8 Reactii adverse
Majoritatea reactiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doza. Diureticele tiazidice si inrudite, inclusiv indapamida, pot determina urmatoarele reactii adverse clasificate conform urmatoarei conventii: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai putin frecvente (>1/1000, <1/100), rare (>1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari hematologice si limfatice
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoza, anemie aplastica, anemie hemolitica.
Tulburari ale sistemului nervos
Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezii.
Tulburari cardiace
Foarte rare: aritmie, hipotensiune arteriala.
Tulburari gastro-intestinale Mai putin frecvente: varsaturi. Rare: greata , constipatie, xerostomie. Foarte rare: pancreatita.
Tulburari renale si ale cailor urinare Foarte rare: insuficienta renala.
Tulburari hepatobiliare
Foarte rare: afectarea functiei hepatice.
Cu frecventa necunoscuta: posibilitatea instalarii encefalopatiei hepatice in caz de insuficienta hepatica (vezi pct. 4.3 si pct. 4.4).
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
– Reactii de hipersensibilitate, in special cutanate, la pacientii predispusi la reactii alergice si astmatiforme.
Frecvente: eruptii cutanate tranzitorii maculo-papuloase. Mai putin frecvente: purpura.
Foarte rare: edem angioneurotic si/sau urticarie, necroliza epidermica toxica, sindrom Steven Johnson.
– Cu frecventa necunoscuta: posibilitatea agravarii lupusului eritematos sistemic acut preexistent, reactii de fotosensibilizare (vezi pct. 4.4).
Investigatii diagnostice
In timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentratia plasmatica a potasiului < 3,4 mmol/1) a fost observata la 10% dintre pacienti si o concentratie plasmatica a potasiului < 3,2 mmol/1 a fost observata la 4% dintre pacienti, dupa 4-6 saptamani de tratament. Dupa 12 saptamani de tratament, scaderea medie a concentratiei plasmatice de potasiu a fost de 0,23 mmol/1. Foarte rare: hipercalcemie.
Cu frecventa necunoscuta:
– depletia de potasiu cu hipokaliemie , grava, in special, la anumite grupe de pacienti (vezi pct. 4.4).
– hiponatremie cu hipovolemie responsabile de deshidratare si hipotensiune arteriala ortostatica. Pierderea concomitenta de ioni de clor poate determina alcaloza metabolica compensatorie secundara: incidenta si intensitatea acestui efect sunt mici.
– cresteri ale concentratiei plasmatice a acidului uric si a glicemiei: indicatiile acestor diuretice trebuie evaluate atent la pacientii cu guta sau diabet zaharat.
4.9 Supradozaj
Simptome
Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de pana la 40 mg, adica de 27 ori doza terapeutica. Semnele supradozajului se datoreaza afectarii metabolismului apei si electrolitilor (hiponatremie, hipokaliemie). Clinic, pot sa apara greta, varsaturi, hipotensiune arteriala, crampe musculare, vertij, somnolenta, stare confuzionala, poliurie sau oligurie pana la anurie (datorita hipovolemiei).
Tratament
Masurile terapeutice imediate constau in eliminarea rapida a medicamentului prin lavaj gastric si/sau administrarea de carbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitica intr-o unitate specializata.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: diuretice cu efect moderat (exclusiv tiazide), sulfonamide, codul ATC: C03BA11.
Indapamida este un derivat sulfonamidic avand un inel indolic si este inrudita farmacologic cu diureticele tiazidice care actioneaza prin inhibarea reabsorbtiei de sodiu in segmentul de dilutie cortical. Indapamida creste excretia urinara de sodiu si clor si, in mai mica masura, excretia de potasiu si magneziu, crescand in acest fel diureza si exercitand o actiune antihipertensiva.
In studii de faza II si III, indapamida administrata in monoterapie a demonstrat un efect antihipertensiv cu durata de 24 ore. Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate usoara.
Activitatea antihipertensiva este datorata imbunatatirii compliantei arteriale si reducerii rezistentei arteriolare si periferice totale.
Indapamida reduce hipertrofia ventriculara stanga.
Tiazidele si diureticele inrudite, dupa o anumita doza, au un efect terapeutic in platou, in timp ce reactiile adverse continua sa creasca. De aceea, daca tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescuta.
De asemenea, s-a aratat ca la pacientii hipertensivi, tratamentul cu indapamida pe termen scurt, mediu si lung:
– nu interfera cu metabolismul lipidic: trigliceride, LDL -colesterol si HDL-cloesterol;
– nu interfera cu metabolismul glucidic, nici macar la pacientii diabetici hipertensivi.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Impamid SR 1,5 mg este o forma farmaceutica cu eliberare prelungita bazata pe o matrice in care este inglobata substanta activa, astfel incat sa permita eliberarea prelungita a indapamidei.
Absorbtie
Cantitatea de indapamida eliberata este absorbita rapid si in totalitate la nivelul tractului gastro-intestinal.
Alimentele cresc usor viteza de absorbtie, dar nu influenteaza cantitatea de medicament absorbita. Concentratia plasmatica maxima dupa o doza unica se atinge la aproximativ 12 ore de la ingestie, administrarea repetata permitand limitarea variatiilor concentratiilor serice intre 2 prize. Exista variabilitate individuala.
Distributie
Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%. Administrarea repetata nu conduce la acumulare.
Metabolizare si eliminare
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de 14 pana la 24 ore (in medie de 18 ore). Concentratia plasmatica la starea de echilibru este atinsa dupa 7 zile.
Eliminarea se face in principal pe cale urinara (70% din doza) si prin fecale (22%) sub forma de metaboliti inactivi.
Farmacocinetica la categorii speciale de pacienti
Parametrii farmacocinetici nu sunt modificati la pacientii cu insuficienta renala.
5.3 Date preclinice de siguranta
Cele mai mari doze de indapamida administrate pe cale orala la diferite specii de animale (de 40 -8000 ori mai mari decat doza terapeutica) au aratat o exacerbare a proprietatilor diuretice ale indapamidei. Simptomele majore de intoxicatie, aparute in studiile de toxicitate acuta dupa administrarea intravenoasa sau intraperitoneala a indapamidei, au fost legate de actiunea farmacologica a indapamidei, manifestandu-se prin bradipnee si vasodilatatie periferica. In aceste studii nu au fost observate efecte mutagene sau carcinogene.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Nucleu
Lactoza monohidrat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Celuloza microcristalina
Hipromeloza
Stearat de magneziu
Film
Alcool polivinilic partial hidrolizat Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350 Talc
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se pastra la temperaturi sub 30°C, in ambalajul original.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a cate 15 comprimate filmate cu eliberare prelungita
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fara cerinte speciale.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
Gedeon Richter Romania S.A. Str. Cuza Voda nr. 99-105, Tg. Mures, Romania
