Indicatii: Tratamentul insuficientei cardiace cronice stabile cu functie sistolica a ventriculului stang redusa, in asociere cu inhibitori ai ECA, diuretice si optional cu glicozide digitalice
2. COMPOZITIE CALITATIVA SI CANTITATIVA
Fiecare comprimat contine fumarat de bisoprolol 1,25 mg. Excipienti:
Fiecare comprimat contine lactoza (sub forma de lactoza monohidrat 1,26 mg). Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimat filmat.
Comprimat filmat rotund, de culoare alba, marcat pe o fata cu “BIS 1,25”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Tratamentul insuficientei cardiace cronice stabile cu functie sistolica a ventriculului stang redusa, in asociere cu inhibitori ai ECA, diuretice si optional cu glicozide digitalice (pentru informatii suplimentare vezi pct. 5.1).
4.2 Doze si mod de administrare
Mod de administrare
Comprimatele de bisoprolol trebuie luate dimineata si pot fi luate cu alimente. Acestea trebuie inghitite cu lichid si nu trebuie mestecate.
Tratamentul insuficientei cardiace cronice stabile
Tratamentul standard al ICC consta intr-un inhibitor al ECA (sau un blocant al receptorilor de angiotensina, in caz de intoleranta la inhibitori ai ECA), un medicament beta-blocant, diuretice si atunci cand este nevoie, glicozide digitalice. Atunci cand se initiaza tratamentul cu bisoprolol pacientii trebuie sa fie stabili (fara insuficienta acuta).
Se recomanda ca medicul curant sa aiba experienta in managementul insuficientei cardiace cronice.
In timpul fazei de ajustare a dozelor si dupa, pot apare agravarea tranzitorie a insuficientei cardiace, hipotensiune arteriala sau bradicardie.
Faza de stabilire treptata a dozei
Tratamentul cu bisoprolol al insuficientei cardiace cronice, stabile, necesita o faza de stabilire treptata a dozei.
Tratamentul cu bisoprolol trebuie inceput cu o crestere progresiva a dozei, respectand urmatoarele etape:
• 1,25 mg o data pe zi timp de o saptamana, daca este bine tolerata se creste la
• 2,5 mg o data pe zi, timp de o saptamana, daca este bine tolerata se creste la
• 3,75 mg o data pe zi, timp de o saptamana, daca este bine tolerata se creste la
• 5 mg o data pe zi, timp de 4 saptamani, daca este bine tolerata se creste la
• 7,5 mg o data pe zi, timp de 4 saptamani, daca este bine tolerata se creste la
• 10 mg o data pe zi, ca tratament de intretinere.
Doza maxima recomandata este de 10 mg o data pe zi.
In timpul fazei de stabilire a dozei se recomanda monitorizarea atenta a semnelor vitale (frecventa cardiaca, tensiune arteriala) si a simptomelor agravarii insuficientei cardiace. Simptomele pot apare inca din prima zi a initierii tratamentului.
Modificarea tratamentului
Daca doza maxima recomandata nu este bine tolerata, se poate lua in considerare reducerea progresiva a dozei.
In cazul agravarii tranzitorii a insuficientei cardiace, aparitiei hipotensiunii arteriale sau bradicardiei se recomanda reconsiderarea dozei medicamentelor care se administreaza concomitent. Poate fi, de asemenea, necesar sa se reduca temporar doza de bisoprolol sau sa se ia in considerare intreruperea tratamentului.
Reintroducerea si/sau cresterea dozei de bisoprolol trebuie luata in considerare atunci cand pacientul devine din nou stabil.
Daca se ia in considerare intreruperea tratamentului, este necesara reducerea progresiva a dozei,
deoarece intreruperea brusca poate determina deteriorarea acuta a starii pacientului.
In general, tratamentul cu bisoprolol al insuficientei cardiace cronice este unul de lunga durata.
Insuficienta renala sau hepatica
Nu exista date referitor la farmacocinetica bisoprololului la pacientii cu insuficienta cardiaca cronica si insuficienta hepatica sau renala. Prin urmare, cresterea dozei la aceste categorii de populatie trebuie realizata cu precautie.
Varstnici
Nu este necesara ajustarea dozei.
Copii
Bisoprolol fumarat Sandoz nu este recomandat copiilor, datorita lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea medicamentului.
4.3 Contraindicatii
Bisoprolol este contraindicat in:
– hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienti
– insuficienta cardiaca acuta sau in timpul episoadelor de decompensare a insuficientei cardiace, care necesita tratament inotrop intravenos
– soc cardiogen
– bloc AV de grad II sau III (fara pacemaker)
– sindrom de nod sinusal
– bloc sinoatrial
– bradicardie cu mai putin de 60 batai/minut, inainte de inceperea tratamentului
– hipotensiune arteriala (tensiunea arteriala sistolica mai mica de 100 mm Hg)
– astm bronsic sever sau boala pulmonara obstructiva cronica severa
– stadiile tardive ale bolii arteriale oclusive periferice si sindrom Raynaud
– feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4)
– acidoza metabolica
– asocieri cu floctafenin si sultoprida
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Bisoprololul trebuie utilizat cu precautie in:
– bronhospasm (astm bronsic, boala obstructiva respiratorie)
– diabet zaharat cu variatii foarte mari ale glicemiei; simptomele hipoglicemiei pot fi mascate
– post strict
– terapie de desensibilizare in desfasurare
– bloc AV de grad I
– angina Printzmetal
– boala arteriala obstructiva periferica (intensificarea simptomelor pot avea loc, in special la inceputul tratamentului)
– anestezie generala
La pacientii supusi anesteziei generale, in timpul inducerii anesteziei si a intubarii si in perioada post-operatorie, beta-blocantele reduc incidenta aritmiilor si a ischemiei miocardice. Se recomanda in mod obisnuit ca tratamentul cu beta-blocante sa fie mentinut peri-operator. Medicul anestezist trebuie sa acorde atentie beta-blocantelor, deoarece acestea prezinta interactiuni potentiale cu alte medicamente, conducand la bradiaritmii, reducerea tahicardiei reflexe si scaderea reflexului de compensare a depletiei volemice. Daca este necesar intreruperea tratamentului cu beta-blocante inainte de interventia chirurgicala; acesta trebuie realizat treptat si complet cu 48 de ore inainte de anestezie.
Nu exista experienta terapeutica privind tratamentul cu bisoprolol in insuficienta cardica la pacientii cu urmatoarele afectiuni si situatii:
– diabet zaharat insulino-dependent (tip I)
– insuficienta renala severa
– insuficienta hepatica severa
– cardiomiopatie restrictiva
– afectiuni cardiace congenitale
– valvulopatie organica, semnificativa hemodinamic
– infarct miocardic in ultimele 3 luni
Nu se recomanda asocierea bisoprololului cu antagonisti ai canalelor de calciu de tipul verapamil si diltiazem, cu medicamente antiaritmice de clasa I si medicamente antihipertensive cu actiune centrala (vezi pct. 4.5 pentru detalii).
In astmul bronsic sau in alte boli pulmonare obstructive cronice, manifeste clinic, tratamentul bronhodilatator trebuie administrat concomitent. Ocazional, la pacientii cu astm bronsic rezistenta cailor aeriene poate creste, prin urmare tratamentul cu stimulatori beta2 trebuie crescut.
Bisoprololul poate creste deopotriva sensibilitatea la alergeni si severitatea reactiilor anafilactice. Tratamentul cu adrenalina nu are intotdeauna efectul terapeutic asteptat.
Pacientilor cu psoriazis sau antecedente de psoriazis trebuie sa li se administreze medicamente beta-blocante (de exemplu bisoprolol) numai dupa aprecierea atenta a raportului dintre beneficii si riscuri.
La pacientii cu feocromocitom, bisoprololul nu trebuie administrat pana nu se realizeaza blocajul receptorilor alfa.
Simptomele tireotoxicozei pot fi mascate in timpul tratamentului cu bisoprolol.
Initierea tratanmentului cu bisoprolol necesita monitorizare regulata. Pentru doze si mod de administrare, vezi pct. 4.2.
Intreruperea tratamentului cu bisoprolol nu trebuie realizata brusc, doar daca este cert indicata (vezi
pct. 4.2).
Lactoza
Pacientii cu probleme ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Asocieri contraindicate
Floctafenina: medicamentele beta-blocante pot afecta reactiile cardiovasculare compensatorii asociate cu hipotensiune arteriala sau soc, induse de floctafenina.
Sultoprida: bisoprololul nu trebuie administrat concomitent cu sultoprida, deoarece exista risc crescut de aritmie ventriculara.
Asocieri nerecomandate
Antagonistii canalelor de calciu de tipul verapamilului si intr-o masura mai mica diltiazemul: influenta negativa asupra contractilitatii si a conducerii atrio-ventriculare.
Administrarea intravenoasa a verapamilului la pacientii aflati in tratament cu beta-blocante poate determina hipotensiune arteriala severa si bloc atrio-ventricular.
Medicamentele antiaritmice din clasa I (de exemplu quinidina, disopiramida, lidocaina, fenitoina, flecainida, propafenona): efectul asupra conducerii atrio-ventriculare poate fi potentat si efectul inotrop negativ poate fi crescut.
Medicamentele antihipertensive cu actiune centrala, cum sunt clonidina si altele (de exemplu metildopa, moxonodina, rilmenidina): administrarea concomitenta a medicamentelor antihipertensive cu actiune centrala poate agrava insuficienta cardiaca prin scaderea tonusului simpatic central (reducerea ritmului cardiac, reducerea fluxului cardiac, vasodilatatie). Intreruperea brusca poate creste riscul de “hipertensiune arteriala de rebound”, in special daca se realizeaza inainte de intreruperea beta-blocantelor.
Asocieri care trebuie utilizate cu precautie
Antagonistii canalelor de calciu de tipul dihidropiridinelor, cum sunt felodipina si amlodipina: la pacientii cu insuficienta cardiaca nu poate fi exclus riscul pentru hipotensiune arteriala si pentru deteriorarea functiei pompei ventriculare.
Medicamente antiaritmice de clasa III (de exemplu amiodarona): poate fi potentat efectul asupra conducerii atrio-ventriculare.
Medicamente beta-blocante topice (de exemplu picaturile oculare pentru tratamentul glaucomului) pot accentua efectele sistemice ale bisoprololului.
Medicamente parasimpatomimetice: administrarea concomitenta poate creste timpul de conducere atrio-ventriculara si riscul pentru bradicardie.
Insulina si medicamentele antidiabetice orale: intensificarea efectului hipoglicemiant. Blocajul beta-adrenoreceptorilor poate masca simptomele hipoglicemiei.
Anestezice: atenuarea tahicardiei reflexe si cresterea riscului de hipotensiune arteriala (pentru informatii suplimentare despre anestezie, vezi si pct. 4.4).
Glicozidele digitalice: reducerea frecventei cardiace, cresterea timpului de conducere atrio-ventriculara.
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS): AINS pot reduce efectul hipotensiv al bisoprololului.
Medicamente P-simpatomimetice (de exemplu isoprenalina, dobutamina): asocierea cu bisoprolol poate reduce efectul ambelor medicamente.
Simpatomimeticele care activeaza deopotriva pe adrenoreceptorii P si a (de exemplu noradrenalina, adrenalina): asocierea cu bisoprolol poate demasca efectele vasoconstrictoare mediate prin receptorii a, conducand la cresterea tensiunii arteriale si exacerbarea claudicatiei intermitente. Aceste interactiuni sunt mai probabile in cazul beta-blocantelor neselective.
Utilizarea concomitenta cu medicamente antihipertensive sau alte medicamente cu potential de reducere a tensiunii arteriale (de exemplu antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine) poate creste riscul pentru hipotensiune arteriala.
Asocieri care trebuie luate in considerare Mefloquina: risc crescut de bradicardie
Inhibitorii de monoaminooxidaza (exceptand inhibitorii MAO-B): cresterea efectului hipotensiv al medicamentelor beta-blocante, dar cu risc, de asemenea, pentru crize hipertensive.
4.6 Sarcina si alaptarea
Sarcina
Bisoprololul are efecte farmacologice care pot avea efecte daunatoare asupra sarcinii si/sau fatului/nou-nascutului. In general, medicamentele beta-blocante reduc perfuzia placentara, care a fost asociata cu retard al cresterii, deces intrauterin, avort si nastere prematura. Reactiile adverse (de exemplu hipoglicemia si bradicardia) pot apare la fat si nou-nascut. Daca tratamentul cu medicamente beta-blocante este necesar, sunt de preferat cele P1 selective.
Bisoprolol nu trebuie utilizat in timpul sarcinii decat daca este strict necesar. Daca tratamentul cu bisoprolol este necesar, fluxul sanguin utero-placentar si cresterea fatului trebuie monitorizate. In cazul unor efecte daunatoare asupra sarcinii sau fatului trebuie avut in vedere un tratament alternativ. Nou-nascutul trebuie monitorizat cu atentie. In general, in decursul primelor 3 zile de viata, sunt de asteptat simptome ca hipoglicemia si bradicardia.
Alaptare
Nu se cunoaste daca substanta activa este excretata in laptele matern.
Prin urmare, nu se recomanda alaptarea in timpul tratamentului cu bisoprolol.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Intr-un studiu cu pacienti cu boala cardiaca coronariana bisoprololul nu a afectat performanta de a conduce vehicule. Cu toate acestea, datorita variatiilor individuale ale reactiilor la medicament, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectata. Acest fapt trebuie luat in considerare, in special la initierea tratamentului, schimbarea medicatiei si in asociere cu alcool etilic.
4.8 Reactii adverse
5
Urmatoarele definitii se aplica pentru clasificarea frecventei
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100, <1/10)
Mai putin frecvente (>1/1000, <1/100)
Rare (>1/10000, <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Tulburari cardiace
Foarte frecvente: bradicardie.
Frecvente: agravarea insuficientei cardiace.
Mai putin frecvente: tulburari ale conducerii AV.
Foarte rare: durere toracica.
Investigatii diagnostice
Rare: cresterea valorilor plasmatice ale trigliceridelor, cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (ALAT, ASAT).
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: ameteli, cefalee.
Tulburari oculare
Rare: reducerea fluxului lacrimal (a se lua in considerare la pacientii care utilizeaza lentile de contact) Foarte rare: conjuctivita.
Tulburari acustice si vestibulare Rare: afectarea auzului.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Mai putin frecvente: bronhospasm la pacientii cu astm bronsic sau antecedente de boala obstructiva a cailor respiratorii. Rare: rinita alergica.
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: tulburari gastro-intestinale, cum sunt greata, varsaturi, diaree, constipatie. Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Rare: reactii de hipersensibilitate (prurit, hiperemie faciala, eruptie cutanata tranzitorie).
Foarte rare: medicamentele beta-blocante pot determina sau agrava psoriazisul sau pot induce eruptie
psoriazica, alopecie.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv Mai putin frecvente: slabiciune si crampe musculare.
Tulburari vasculare
Frecvente: senzatie de rece sau amorteli la nivelul extremitatilor, hipotensiune arteriala. Mai putin frecvente: hipotensiune arteriala ortostatica.
Tulburari generale
Frecvente: astenie, fatigabilitate.
Tulburari hepatobiliare Rare: hepatita.
Tulburari ale aparatului genital si ale sanului Rare: tulburari ale potentei.
Tulburari psihice
Mai putin frecvente: tulburari ale somnului, depresie. Rare: cosmaruri, halucinatii.
4.9 Supradozaj
In caz de supradozaj (de exemplu o doza zilnica de 15 mg in loc de 7,5 mg) au fost raportate bloc AV de grad III, bradicardie si ameteli. In general, cele mai frecvente semne aparute in caz de supradozaj cu medicamente beta-blocante sunt bradicardia, hipotensiunea arteriala, bronhospasmul, insuficienta cardiaca acuta si hipoglicemia. Pana in prezent, la pacienti cu hipertensiune arteriala si/sau boala cardiaca coronariana au fost raportate cateva cazuri de supradozaj cu bisoprolol (maximum 2000 mg) si anume bradicardie si/sau hipotensiune arteriala; toti pacientii s-au recuperat. Exista variatii inter-individuale ale sensibilitatii la o singura doza crescuta de bisoprolol si probabil ca pacientii cu insuficienta cardiaca sunt probabil foarte sensibili. Prin urmare, este obligatoriu sa se initieze tratamentul acestor pacienti cu doze crescute progresiv corespunzator schemei de la pct. 4.2.
Daca apare supradozaj, tratamentul cu bisoprolol trebuie intrerupt si trebuie instituit tratament suportiv si simptomatic. Datele insuficiente existente arata ca bisoprololul este greu dializabil. Bazat pe actiunile farmacologice cunoscute si pe recomandarea altor medicamente beta-blocante, trebuie luate in considerare urmatoarele masuri generale, cand sunt clinic justificate.
Bradicardia: administrarea intravenoasa a atropinei. Daca raspunsul este inadecvat, se poate administra cu precautie izoprenalina sau alt medicament cu proprietati cronotrope. In unele situatii poate fi necesara inserarea transvenoasa a unui pacemaker.
Hipotensiunea arteriala: Trebuie administrate intravenos fluide si vasopresoare. Poate fi utila administrarea intravenosa de glucagon.
Bloc AV (grad II si III): Pacientii trebuie atent monitorizati si tratati cu izoprenalina sau prin inserarea unui pacemaker transvenos cardiac
Acutizarea insuficientei cardiace: Administrare intravenoasa de diuretice, medicamente inotrope, medicamente vasodilatatoare.
Bronhospasm: Administrarea tratamentului bronhodilatator, cum sunt izoprenalina, medicamente p2 simpatomimetice si/sau aminofilina.
Hipoglicemia: Administrarea intravenoasa de glucoza.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente beta-blocante selective, codul ATC: C07AB07.
Bisoprololul este un blocant adrenergic p1 selectiv, fara activitate relevanta referitoare la stabilizarea membranei si fara activitate simpatomimetica intrinseca. Acesta are afinitate scazuta atat fata de receptorii p2 din muschii netezi de la nivelul bronhiilor si vaselor sanguine, cat si fata de receptorii p2 responsabili cu reglarea metabolica. Prin urmare, bisoprololul nu influenteaza, in general, rezistenta cailor aeriene si efectele metabolice mediate beta2. Selectivitatea sa asupra p1 depaseste limitele dozei terapeutice.
Bisoprolol este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, anginei pectorale si insuficientei cardiace. Similar altor medicamente beta-blocante modul de actiune in hipertensiunea arteriala este neclar. Cu toate acestea, se cunoaste ca bisoprololul reduce marcant activitatea reninei plasmatice. Mecanismul antiangina: Prin inhibarea receptorilor beta cardiaci, bisoprololul inhiba raspunsul datorat activarii simpatomimetice. Aceasta determina scaderea frecventei cardiace si contractilitatii, in acest mod scazand nevoia de oxigen a muschiului cardiac.
Indicatia de administrare in insuficienta cardiaca a fost investigata in studiul CIBIS II. A fost inclus un total de 2647 pacienti, 83% (N=2202) clasa NYHA III si 17% (N=445) clasa NYHA IV. Acestia prezentau insuficienta cardiaca sistolica simptomatica stabila (fractia de ejectie <35%, evidentiat la ecocardiografie). Mortalitatea totala a fost redusa de la 17,3% la 11,8% (reducerea realtiva 34%). S-a constatat o scadere a mortii subite (3,6% comparativ cu 6,3%, reducerea relativa 44%) si o reducere a numarului episoadelor de insuficienta cardiaca care au necesitat spitalizare (12% comparativ cu 17,6%, reducerea relativa 36%). In final, s-a observat o imbunatatire semnificativa a statusului functional, in functie de clasificarea NYHA. In timpul initierii si stabilirii dozei de bisoprolol s-a constatat necesitatea spitalizarii datorata observarii bradicardiei (0,53%), hipotensiunii arteriale (0,23%), decompensarii acute (4,97%), dar acestea nu au fost mai frecvente decat la grupul placebo (0%, 0,3%, 6,74%). Numarul accidentelor vasculare cerebrale letale si cu sechele in timpul intregii perioade de studiu a fost de 20 la grupul cu bisoprolol si 15 la grupul placebo.
Studiul CIBIS III a investigat 1010 pacienti cu varsta >65 ani, cu insuficienta cardiaca cronica usoara pana la moderata (ICC, NYHA clasa II sau III) si fractie de ejectie a ventriculului stang <35%, care nu au fost anterior in tratament cu inhibitori ai ECA, medicamente beta-blocante sau blocanti ai receptorilor de angiotensina. Pacientii au fost tratati cu o asociere de bisoprolol si enalapril pentru 6 pana la 24 de luni dupa un tratament initial de 6 luni, fie cu bisoprolol, fie cu enalapril. S-a observat o tendinta crescatoare a agravarii insuficientei cardiace atunci cand bisoprololul a fost utilizat in primele 6 luni de tratament. In analiza per-protocol nu s-a dovedit non-inferioritatea bisoprololului in primele 6 luni comparativ cu enalaprilul in primele 6 luni, desi cele 2 strategii pentru initierea tratamentului ICC au evidentiat rezultate similare in ceea ce priveste criteriu de evaluare primar combinat reprezentat de deces si spitalizarea la sfarsitul studiului (32,4% in primul grup cu bisoprolol comparativ cu 33,1% in primul grup cu enalapril, populatia per-protocol). Studiul a aratat ca bisoprololul poate fi, de asemenea, utilizat la varstnici cu insuficienta cardiaca cronica usoara pana la moderata.
In administrarea acuta la pacientii cu boala cardiaca coronariana fara insuficienta cardiaca cronica, bisoprololul reduce frecventa cardiaca si volumul bataie si, prin urmare debitul cardiac si consumul de oxigen. In administrarea cronica, rezistenta periferica initial crescuta, se reduce.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Bisoprololul este absorbit si are o biodisponibilitate biologica de aproximativ 90% dupa administrarea orala. Legarea bisoprololului de proteinele plasmatice este de aproximativ 30%. Volumul de distributie este de 3,5 l/kg. Clearance-ul total este de aproximativ 15 l/h. Timpul de injumatatire plasmatica de 10-12 ore, determina un efect de 24 de ore dupa administrarea o data pe zi.
Bisoprolol este excretat din corp pe doua cai. 50% este metabolizat de catre ficat in metaboliti inactivi care sunt excretati pe cale renala. Restul de 50% se excreta renal in forma nemetabolizata. Deoarece eliminarea are loc la nivel renal si hepatic in aceeasi masura, nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala sau cu afectarea functiei hepatice. Farmacocinetica la pacientii cu insuficienta cardiaca cronica stabila si cu insuficienta renala sau hepatica nu a fost studiata.
Cinetica bisoprololului este liniara si independenta de varsta.
La pacientii cu insuficienta cardiaca cronica (NYHA stadiul III) concentratiile plasmatice ale bisoprololului sunt mai mari si timpul de injumatatire plasmatica este prelungit, comparativ cu voluntarii sanatosi. Concentratia plasmatica maxima la starea de echilibru este de 64±21 ng/ml la o doza zilnica de 10 mg si timpul de injumatatire plasmatica este de 17±5 ore.
5.3 Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea si carcinogenitatea. Similar altor medicamente beta-blocante, bisoprololul a determinat toxicitate materna (a scazut ingestia de alimente si greutatea corporala) si embrionara/fetala (a crescut incidenta resorbtiei, a scazut greutatea la nastere, a intarziat dezvoltare psihica) la doze mari, dar nu a avut efect teratogen.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Hidrogenofosfat de calciu anhidru Celuloza microcristalina Amidon de porumb pregelatinizat Croscarmeloza sodica Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu Lactoza monohidrat Hipromeloza
Macrogol 4000
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
Acest medicament nu necesita conditii speciale de pastrare.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Blister cu baza de aluminiu si folie protectoare (OPA-Al-PVC/Al).
Marimi de ambalaj: 7, 10, 20, 28, 30, 50, 60, 100, 10×20, 10×30 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comecializate.
6.6 Instructiuni pentru utilizare si pastrare
Comprimatul filmat nu se divide. Fara cerinte speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni, Nr. 7A, Targu-Mures, Romania
