Indicatii: Madopar este indicat in tratamentul tuturor formelor de Parkinson, cu exceptia celui indus medicamentos. Madopar HBS este indicat la pacientii care prezinta fluctuatii de orice tip privind raspunsul la tratament, in special la cei cu fluctuatii ale concentratiilor plasmatice (de exemplu, “diskinezia varfului de doza” si “sfarsitul deteriorarii dozei”), ca si pentru un mai bun control al simptomelor nocturne. Este necesara acumularea de noi date pentru a determina daca inceperea terapiei cu levodopa prin Madopar HBS, la pacientii noi, cu Parkinson, are, de asemenea, avantaje.
Prezentare farmaceutica: Substanta activa: levodopa si inhibitorul de dopadecarboxilaza, benserazida (sub forma de clorhidrat) in proportie de 4: 1. Madopar 62,5: capsule (albastru si gri deschis) cu 50 mg levodopa + 12,5 mg benserazida. Madopar `125`: capsule (albastru si roz) cu 100 mg levodopa + 25 mg benserazida.
Madopar 250: capsule (albastru si maron roscat) cu 200 mg levodopa + 50 mg benserazida; comprimate (divizibile) (marcate in cruce) cu 200 mg levodopa + 50 mg benserazida. Madopar HBS: capsule (verde si albastru deschis) cu 100 mg levodopa + 25 mg benserazida. Capsulele Madopar HBS (sistem echilibrat hemodinamic) nu trebuie deschise inainte de a fi inghitite, deoarece prin deschidere ele isi pierd proprietatea de eliberare controlata a medicamentului.
Actiune terapeutica: Dopamina, care nu este prezenta in cantitati suficiente in ganglionii bazali ai pacientilor cu Parkinson, actioneaza ca un neurotransmitator la nivelul creierului. Terapia de inlocuire este realizata prin administrarea de levopoda, precursorul metabolic direct al dopaminei, deoarece ultima substanta (dopamina) are o capacitate foarte limitata de traversare a barierei hemato-encefalice. Dupa administrare, levopoda este rapid decarboxilata la dopamina, atat la nivelul cerebral, cat si extracerebral. Ca urmare, o mare parte din cantitatea de levopoda administrata nu este folosita la nivelul ganglionilor bazali, iar dopamina produce frecvent efecte secundare periferice. Din aceasta cauza, este deosebit de importanta inhibarea decarboxilarii extracerebrale a levopoda. Aceasta este realizata printr-o administrare simultana de levodopa si benserazida (un inhibitor periferic al decarboxilazei). Madopar este o asociatie a acestor doua substante in proportie de 4:1. Aceasta proportie s-a dovedit a fi optima, atat in cursul experimentarii clinice, cat si al utilizarii terapeutice, obtinandu-se rezultate mai bune, precum si o toleranta mai buna decat in cazul administrarii doar de levodopa. Forma HBS este o formula speciala care realizeaza o eliberare prelungita si controlata a substantelor active in stomac, unde capsula ramane cateva ore. Aceasta asigura timp de cateva ore nivele plasmatice terapeutice de levodopa, dar si o reducere importanta a varfurilor de concentratie.
Mod de administrare: Doze uzuale: tratamentul cu Madopar, ca si in cazul terapiei cu levodopa, trebuie inceput gradat; de altfel, indiferent de stadiul evolutiv al bolii, doza trebuie ajustata individual si trebuie mentinuta cat mai scazuta posibil. Urmatoarele indicatii posologice trebuie privite doar ca un ghid. La administrarea de Madopar capsule sau madopar HBS, pacientul trebuie avertizat sa inghita capsula fara a o mesteca. Comprimatele de Madopar pot fi divizate (sfaramate) pentru a fi inghitite mai usor. Madopar trebuie luat in timpul meselor sau cu mancare sau lichide suficiente. Terapia initiala. In stadiile initiale ale bolii Parkinson este recomandat sa se inceapa tratamentul cu 1 capsula de Madopar 62,5 de 3-4 ori/zi. Pacientii aflati in stadii mai avansate de boala trebuie sa primeasca de doua ori mai mult. Pe masura ce se confirma tolerabilitatea planului terapeutic initial, dozele pot fi crescute saptamanal, cu cel mult o doza pe zi (de ex. 4 doze zilnic in loc de 3). Daca este posibila supravegherea stricta a pacientului, adaptarea dozajului poate fi efectuata la fiecare 2-3 zile. Efectul optimal este obtinut, in general, la doze zilnice de 400-800 mg levodopa + 100-200 mg benserazida, administrate divizat in 3-4 doze/zi. Daca este necesara o crestere mai importanta a dozelor zilnice, aceasta se va efectua prin cresteri lunare. Intre 4 si 6 saptamani se poate atinge doza optima. Terapia de intretinere. Doza uzuala de intretinere este de 1 capsula de Madopar 125 de 4-6 ori/zi. Numarul dozelor individuale (nu mai putin de 3) ca si distributia lor in cursul zilei trebuie adaptate pentru fiecare individ in parte. Indicatii posologice speciale. Antiparkinsonienele de tip non-levopoda vor fi administrate in continuare, pana cand se obtine efectul complet al Madopar. Dupa instalarea efectului Madopar, acestea pot fi reduse in mod treptat. In cazul pacientilor la care s-a constatat existenta unor fluctuatii semnificative ale efectelor medicamentului in cursul zilei (fenomenul on-off) si la care este necesara administrarea unor doze mici, repetate, este preferabil a se utiliza forma de Madopar HBS. Trecerea la terapia cu Madopar HBS va fi efectuata prin pastrarea aceleiasi doze zilnice si a frecventei de administrare, de la o zi la alta. Dupa 2-3 zile dozele vor fi crescute in mod gradat cu pana la 50%, din cauza mai slabei biodisponibilitati a acestei forme speciale de medicament (Madopar HBS). Pacientul trebuie sa fie informat de faptul ca starea sa ar putea suferi o usoara deteriorare, pentru scurt timp. Datorita proprietatilor farmacocinetice speciale ale Madopar HBS, debutul actiunii sale se produce la aproximativ 3 ore. Daca se doreste obtinerea unui nivel plasmatic eficace, mai rapid, Madopar HBS poate fi administrat impreuna cu capsule sau comprimate de Madopar conventional. Aceasta metodologie poate fi extrem de utila in special pentru prima doza de dimineata, care este de preferat sa fie mai mare decat dozele urmatoare administrate peste zi. Dozajele individuale pentru Madopar HBS trebuie realizate cu deosebita grija si rabdare, la intervale de cel putin 2-3 zile intre fiecare schimbare de doza. In cazul unui raspuns slab la Madopar HBS, atunci cand a fost administrata o doza ce corespunde la 1500 mg de levodopa este preferabil a se reveni la terapia prin comprimate sau capsule de Madopar conventional. Raspunsul prea brutal la tratament va putea fi mai degraba controlat prin marimea intervalului dintre doze decat prin reducerea dozelor administrate. La pacientii cu suferinta nocturna au fost obtinute efecte favorabile prin cresterea graduala a ultimei doze de seara la maximum 3 capsule de Madopar HBS, la ora culcarii. Pacientii trebuie supravegheati atent pentru a putea fi observata o eventuala aparitie a unor efecte psihice secundare. Dozele trebuie atent individualizate, indeosebi la pacientii varstnici.
Reactii adverse: Anorexia, greata si voma apar rareori in cursul terapiei cu Madopar. Asemenea reactii adverse pot aparea in stadiile initiale ale terapiei si pot fi controlate fie prin administrarea Madopar in timpul meselor sau impreuna cu alimente sau lichide in cantitati suficiente, fie prin cresterea gradata a dozelor. Manifestari cardiovasculare (aritmii sau hipotensiune ortostatica) pot aparea ocazional. In stadiile tardive ale tratamentului pot aparea miscari involuntare de tip coreiform sau atetozic. Acestea pot fi de regula eliminate sau reduse pana la un nivel tolerabil, prin scaderea dozelor. O crestere ulterioara a dozelor, pentru obtinerea unui efect terapeutic mai bun, poate fi incercata fara a fi urmata in mod obligatoriu de reaparitia reactiilor adverse. Cresterea concentratiei serice a transaminazelor si/sau fosfatazei alcaline, de obicei de mica importanta, fara a fi depasit pragul superior al normalului, a fost uneori observata. In cateva cazuri au fost semnalate trombocitopenii si/sau leucopenii tranzitorii sau anemie hemolitica de mica intensitate. Cu toate acestea, in conditiile unei terapii de lunga durata este necesar controlul periodic al hemoleucogramei, dar si al functiei hepatice si renale. Au fost observate si tulburari nervoase centrale (insomnie, agitatie, rareori psihoze si/sau reactii psihotice – in special la varstnici).
Interactiuni: Madopar poate potenta efectul simpatomimeticelor administrate concomitent. In aceasta situatie, este necesara o supraveghere atenta a aparatului cardiovascular, iar dozele de simpatomimetice vor trebui sa fie reduse. Monitorizarea tensiunii arteriale este necesara atunci cand Madopar este administrat concomitent cu medicamente hipotensoare, din cauza efectului aditiv pe care acesta il exercita. Medicamentele neuroleptice actioneaza ca antagonisti ai Madopar. Efectul produs de levodopa poate fi anihilat de vitamina B6. Acest antagonism nu apare daca levodopa este asociata cu un inhibitor de decarboxilaza, astfel incat Madopar poate fi concomitent cu preparatele polivitaminice ce contin si vitamina B6. Asocierea Madopar cu alte antiparkinsoniene (anticolinergice, amantadina, agonisti ai dopaminei) este posibila, dar isi potenteaza reciproc atat efectele dorite, cat si cele nedorite.
Supradozare: Cele mai obisnuite semne de supradozare sunt miscarile involuntare, confuzia, insomnia si mult mai rar greata, voma sau aritmiile cardiace. Contracararea supradozarii consta in spalatura gastrica, monitorizare cardiaca (EKG) si a respiratiei. Uneori poate fi necesara administrarea de stimulenti respiratorii si/sau antiaritmice sau, la nevoie, neuroleptice.
Contraindicatii: Pacientii nu trebuie sa utilizeze inhibitori de monoaminooxidaza, cu exceptia selegilinei, in perioada tratamentului cu Madopar. Madopar nu trebuie administrat la pacientii cu decompensari grave, endocrine, renale, hepatice sau cardiace si nici la cei cu psihoze sau nevroze psihice severe. Madopar nu va fi administrat la pacienti sub 25 de ani (dezvoltarea scheletului osos trebuie sa fie completa) sau la femeile insarcinate. Daca sarcina apare la o femeie aflata sub tratament cu Madopar, medicamentul trebuie sa fie intrerupt imediat. Masurarea recenta a presiunii intraoculare este necesara la pacientii cu glaucom supusi terapiei cu Madopar. Controale periodice cardio-vasculare (inclusiv EKG) trebuie efectuate la toti pacientii care au prezentat in antecedente un infarct miocardic, insuficienta coronariana sau o aritmie cardiaca. O atentie deosebita va fi acordata si pacientilor cu antecedente de ulcer gastric sau osteomalacie. Cu exceptia urgentelor, Madopar va fi oprit cu cel putin 12-14 ore inainte de efectuarea unor interventii chirurgicale care necesita anestezie generala (din cauza interactiunilor medicamentoase – vezi interactiuni). Dupa interventia chirurgicala, terapia cu Madopar va fi reluata, crescandu-se in mod gradat dozele pana la atingerea nivelului preoperator. Daca pacientul trebuie operat de urgenta, fara ca terapia cu Madopar sa fi fost oprita in prealabil, se va evita anestezia cu ciclopropan sau halotan.
Producator: Terapia S.A.
