Indicatii: Paraplatin este indicat in tratamentul cancerului ovarian avansat de origine epiteliala, astfel: terapie de prima linie; terapie de linia a doua dupa esecul altor scheme terapeutice. Paraplatin este, de asemenea, indicat in tratamentul cancerelor pulmonare cu celule mici (small cell) si in cancerele cu celule scuamoase de cap si gat.
Compozitie: Fiecare flacon de Paraplatin 50 contine 50 mg carboplatin si apa sterila pentru injectii. Fiecare flacon de Paraplatin 150 contine 150 mg carboplatin si apa sterila pentru injectii. Fiecare flacon de Paraplatin 450 contine 450 mg carboplatin si apa sterila pentru injectii.
Forma de prezentare: Solutie pentru administrare i.v. gata pentru folosire in flacoane continand 50, 150 respectiv 450 mg substanta activa.
Actiune terapeutica: Agent antineoplazic.
Contraindicatii: Paraplatin este contraindicat in cazul pacientilor cu functia renala sever alterata si nu trebuie administrat pacientilor cu mielodepresie severa. Este, de asemenea, contraindicat pacientilor cu antecedente alergice la carboplatin sau alte produse continand platina.
Precautii: Functia renala si hematopoieza trebuie atent monitorizate. Trebuie efectuata hemograma la inceputul tratamentului si apoi saptamanal pentru a stabili momentul atingerii valorilor minime, in functie de care se vor face ajustarile dozelor. Sunt, de asemenea, necesare examene neurologice. Sarcina: Siguranta administrarii medicamentului in timpul sarcinii nu a fost stabilita. Experimental, s-a demonstrat potentialul embriotoxic si mutagenic al Paraplatin. Alaptarea: Nu se cunoaste daca Paraplatin este excretat in laptele matern. Avand in vedere ca numeroase medicamente sunt excretate in laptele uman si ca Paraplatin poate produce efecte nocive serioase la sugari, trebuie luata decizia de a intrerupe alaptarea in functie de importanta tratamentului pentru mama.
Interactiuni medicamentoase si alte interactiuni: Utilizarea Paraplatin in combinatie cu alte medicamente mielodepresive trebuie evaluata cu grija, acordand atentie deosebita dozelor si intervalelor de timp prentru a reduce efectele cumulative.
Atentionari: Paraplatin trebuie administrat sub supravegherea unui medic specialist. Mijloacele terapeutice adecvate, supravegherea si controlul complicatiilor sunt la indemana numai in servicii cu experienta si dotare adecvata. Mielodepresia asociata administrarii Paraplatin este strans legata de clearance-ul renal. Mielodepresiile grave si prelungite pot aparea la pacientii cu functia renala alterata sau aflati sub alte tratamente potential nefrotoxice. Functia renala trebuie atent evaluata inaintea si in timpul tratamentului. In mod obisnuit, Paraplatin nu trebuie administrat mai frecvent decat o data pe luna. Administrarea Paraplatin poate cauza trombocitopenie, leucopenie si anemie, de unde necesitatea monitorizarii hematologice in timpul si dupa tratament. In cazuri severe de mielodepresie pot fi necesare transfuzii. Paraplatin poate cauza greata si varsaturi. Tratamentul profilactic antiemetic s-a dovedit eficace in reducerea incidentei si severitatii acestora. Paraplatin poate afecta functia renala. Cu toate ca posibilitatea toxicitatii aditive nu a fost suficient documentata, nu este totusi indicat tratamentul concomitent cu aminoglicozide sau alti compusi nefrotoxici. Ca si alte produse care contin platina, Paraplatin poate induce aparitia reactiilor alergice. Astfel de reactii pot aparea in cateva minute de la administrare; in acest caz trebuie tratate in mod adecvat. Ca majoritatea chimioterapicelor si imunodepresoarelor, Paraplatin s-a dovedit a fi carcinogen la animalele de laborator in anumite conditii experimentale. In cazuri rare, administrarea unor doze de Paraplatin mai mari decat cele recomandate la pacienti cu functia renala alterata poate cauza tulburari de vedere, inclusiv pierderea acesteia. La cateva saptamani dupa intreruperea tratamentului vederea este total recuperata. Doze foarte mari de Paraplatin (pana la de 5 ori sau mai mult decat cele recomandate) au cauzat grave alterari ale functiilor renala si hepatica.
Posologie si mod de administrare: Paraplatin trebuie administrat numai pe cale intravenoasa. In cazul pacientilor adulti netratati anterior, cu functie renala normala, doza recomandata de Paraplatin este de 400 mg/m2, administrata intr-o singura perfuzie intravenoasa lenta (15-60 min). Aceasta doza nu trebuie repetata inainte de 4 saptamani. O reducere de 20-25% a dozei initiale este recomandata pacientilor care prezinta factori de risc ca: tratament initial mielodepresiv sau indice de performanta scazut (ECOG-Zubrod 2-4 sau Karnofsky sub 80). In cazul pacientilor de peste 65 ani poate fi necesara ajustarea dozelor in functie de starea generala a acestora. In timpul ciclurilor initiale de tratament cu Paraplatin, sunt recomandate examene hematologice pentru a determina momentul atingerii valorilor minime hematologice (nadir) in vederea viitoarelor ajustari ale dozelor. Functia renala alterata: Pacientii cu clearance al creatininei sub 60 ml/min prezinta riscul de aparitie a mielodepresiei severe. Instalarea leucopeniei severe, a neutropeniei sau trombocitopeniei poate fi prevenita prin urmatoarele scheme de dozare: 250 mg/m2 i.v. in ziua 1 la pacientii cu valori ale clearance-ului de creatinina intre 41-59 ml/min; 200 mg/m2 i.v. in ziua 1 la pacientii cu valori initiale ale clearance-ului de creatinina intre 16-40 ml/min. Nu exista suficiente date disponibile pentru a recomanda Paraplatin pacientilor cu clearance de creatinina sub 15 ml/min. Aceste recomandari de dozare se refera la tratamentul initial (prima cura) cu Paraplatin. Dozele ulterioare trebuie ajustate tinand cont de toleranta pacientilor si de nivelul acceptat al efectului mielodepresiv. Asociatii terapeutice: Pentru utilizarea optima a Paraplatin in combinatie cu alte mielodepresive, dozele trebuie ajustate in concordanta cu regimul si schemele de polichimioterapie adoptate. Utilizarea in pediatrie: Nu exista suficiente date disponibile pentru a recomanda o doza de Paraplatin la copii. Durata tratamentului: In functie de prescriptia medicala. Recomandari: Solutia de Paraplatin gata de folosire poate fi diluata in continuare fie cu Glucoza 5% sau NaCl 0,9% in apa distilata sterila pentru injectie. Acul de perfuzie si/sau seturile nu trebuie sa contina nici o parte din aluminiu care poate intra in contact cu Paraplatin. Aluminiul reactioneaza cu Paraplatin, ducand la precipitare si scaderea efectului terapeutic. Ca si celelalte chimioterapice, Paraplatin trebuie manipulat cu precautie.
Supradozare: Nu exista antidot cunoscut pentru supradozarea Paraplatin. Complicatiile supradozarii pot fi mielodepresia si alterarea functiei renale si hepatice. Dozele mai mari de Paraplatin decat cele recomandate au fost asociate cu pierderea vazului.
Reactii adverse: Incidenta reactiilor adverse enumerate in continuare este bazata pe date cumulative culese de la 1893 pacienti cu diverse caracteristici prognostice inaintea tratamentului. Toxicitatea hematologica: Factorul limitant al dozei de Paraplatin este mielodepresia. La pacientii cu valori initiale normale, trombocitopenia sub 50000/mm3 survine la 25%, neutropenia cu valori ale granulocitelor sub 1000/mm3 survine la 18% si leucopenia sub 2000/mm3 survine la 14%. Nivelul minim survine de obicei in ziua 21 (ziua 15 la pacientii care primesc Paraplatin in scheme asociate). In jurul zilei 28 revenirea numarului de trombocite peste 100000/mm3 se produce la 90% dintre pacienti, recuperarea neutrofilelor peste 2000/mm3 survine la 74% si recuperarea leucocitelor peste 4000/mm3 survine la 67% din pacienti. Mielodepresia poate fi mai severa si mai de durata la pacientii cu functia renala alterata, stare generala precara, in varsta de peste 65 ani si cu cure de chimioterapie intensiva in antecedente. Mielodepresia poate fi agravata daca Paraplatin este combinat cu alte mielotoxice. Daca Paraplatin este administrat ca agent unic si la dozele recomandate, mielodepresia este in general reversibila si fara efecte cumulative. Complicatiile infectioase si hemoragice au fost raportate la 4% respectiv 6% dintre pacientii tratati. Anemia, cu valori ale hemoglobinei sub 11 g/dl a fost observata la 71% dintre pacientii cu valori initiale normale. Incidenta anemiei creste proportional cu nivelul expunerii la Paraplatin. Nefrotoxicitate: In general toxicitatea renala a Paraplatin nu este limitanta a dozei si nu necesita masuri de prevenire ca hidratarea si diureza fortata. Ureea (BUN) sau creatinina serica pot creste la aproximativ 15% dintre pacienti; clearance-ul creatininei poate scadea sub 60 ml/min la 25%. Incidenta si gravitatea nefrotoxicitatii pot creste la pacientii cu alterare preexistenta a functiei renale. Desi nu este clar daca o hidratare adecvata poate preveni aceste efecte, dozele trebuie reduse sau tratamentul intrerupt cand functia renala este grav alterata. In urma tratamentului cu Paraplatin, au fost constatate scaderi ale electrolitilor serici (magneziu, potasiu, sodiu si, mai rar, calciu). Toxicitate gastrointestinala: Greata fara varsaturi survine la apoximativ 15% din pacientii tratati cu Paraplatin, iar varsaturile la 65%: o treime dintre cazurile care prezinta varsaturi sunt severe. Greata si varsaturile dispar de obicei in 24 de ore dupa tratament; aceste efecte secundare pot fi controlate sau prevenite prin administrarea antiemeticelor. Au mai fost semnalate durere, diaree si constipatie. Reactii alergice: Reactii ca: rash, febra fara alta cauza aparenta, prurit, urticarie, eritem, si, rar, bronhospasm si hipotensiune arteriala au fost descrise la mai putin de 2% dintre pacientii tratati cu Paraplatin. Aceste reactii sunt similare celor observate dupa administrarea altor produse care contin platina. Reactiile anafilactice au survenit la cateva minute de la administrarea Paraplatin. Ototoxicitate: Cu toate ca 15% dintre pacientii tratati cu Paraplatin au suferit o scadere subclinica a acuitatii auditive la frecvente inalte (4000-8000 Hz), doar 1% au dezvoltat simptomatologia clinica, in mare majoritate tinnitus. La pacientii al caror auz a fost alterat de tratamentul anterior cu cisplatin, simptomatologia poate persista sau se poate agrava dupa Paraplatin. Neurotoxicitate: Incidenta neuropatiilor periferice dupa tratament cu Paraplatin este de 4%. In majoritatea cazurilor, neurotoxicitatea este limitata la parestezii si reducerea reflexelor tendinoase profunde. Frecventa si intensitatea acestor efecte secundare creste la pacientii tratati anterior cu cisplatin. Parestezia preexistenta, in special cea legata de tratamentul anterior cu cisplatin, poate persista sau se poate agrava in timpul tratamentului cu Paraplatin. Alte reactii: Modificarile usoare pana la moderate ale functiei hepatice apar la aproximativ o treime dintre pacientii cu valori initiale normale inaintea tratamentului cu Paraplatin. Cresterea fosfatazei alcaline a fost mai frecvent observata decat modificarile GPT, GOT si bilirubinei totale. In majoritatea cazurilor, aceste efecte secundare regreseaza spontan in timpul tratamentului. Pierderea gustului, alopecia, febra si frisoanele fara cauze infectioase sau alergice au fost observate la mai putin de 2% dintre pacientii tratati cu Paraplatin. Efecte secundare respiratorii, cardiovasculare, mucoase, genito-urinare, cutanate si musculoscheletale au fost raportate la mai putin de 5% dintre pacienti. Cu toate ca evenimentele cardiovasculare (insuficienta cardiaca, embolii, accidente vasculare cerebrale) au cauzat decesul a 1% dintre pacientii tratati cu Paraplatin, nu este clar daca decesul a fost direct legat de Paraplatin sau de conditiile generale ale pacientilor. Sindromul hemolitic-uremic a fost rar raportat. Pacientii trebuie sa mentioneze orice alta reactie adversa medicului sau farmacistului.
Conditii de pastrare: Deoarece produsul nu contine un agent antibacterian, este recomandabil sa nu se utilizeze solutia de Paraplatin la peste 8 ore dupa diluare. Atentionare: a nu se utiliza produsul dupa data expirarii inscrisa pe ambalaj!
Nota: In practica internationala, pentru calcularea dozei de Paraplatin se foloseste in special formula Calvert, bazata pe aria de sub curba concentratie-timp (AUC).
Producator: Bristol-Myers Squibb
