INDICATII TERAPEUTICE : Rispen este indicat pentru tratamentul unei categorii largi de tipuri de schizofrenie, incluzand un prim episod de psihoza, exacerbarea acuta a schizofreniei, schizofrenia cronica, precum si alte stari psihotice cu predominante simptome pozitive (de exemplu, halucinatii, iluzii, tulburari de gandire, ostilitate, suspiciune) si/sau simptome negative
(de exemplu, aplatizare afectiva, esec in plan emotional si in cel al relatiilor sociale, tulburari de vorbire). Rispen atenueaza simptomele corelate cu afectivitatea (de exemplu, depresiile, sentimentul de vinovatiei, anxietatea) asociate cu schizofrenia.
De asemenea, Rispen mentine o imbunatatire eficace in timpul tratamentelor de lunga durata, la pacientii care au raspuns initial la tratament.
In plus, Rispen este indicat pentru tratamentul de intretinere al tulburarilor de comportament grave, la pacientii cu dementa la care apar predominant urmatoarele simptome: agresivitate (agresiuni verbale, violenta fizica), tulburari de activitate (agitatie, dromomanie) sau simptome psihotice daca aceste simptome conduc la marginalizarea pacientului, la invaliditate, la pericol potential pentru mediul inconjurator, la autoagresivitate si, in acelasi timp, nu pot fi controlate prin intermediul procedurilor nefarmacologice.
De asemenea, Rispen este indicat ca terapie adjuvanta, atunci cand se utilizeaza timostabilizatori pentru tratamentul episoadelor (acceselor) maniacale asociate bolii bipolare. Aceste episoade pot fi caracterizate prin simptome cum sunt dispozitie expansiva sau iritabilitate, autoapreciere excesiva, nevoie scazuta de somn, vorbire precipitata, fuga de idei, incapacitate de concentrare sau tulburari de rationament, incluzand tulburarile de comportament sau comportament agresiv.
In plus, Rispen este indicat pentru tratamentul tulburarilor de comportament si al altor tulburari de comportament disruptive la copii, adolescenti si persoane adulte cu functii intelectuale sub nivelul mediu sau la cei cu retard mintal atunci cand comportamentul distructiv reprezinta un element esential (de exemplu, agresivitate, impulsivitate si autoagresivitate).
Nu exista suficienta experienta privind tratamentul tulburarilor de comportament la copii cu varsta sub 5 ani si al schizofreniei la copii cu varsta sub 15 ani, de aceea, medicamentul poate fi folosit la aceasta categorie de pacienti numai dupa evaluarea atenta a raportului beneficiu terapeutic/risc potential (vezi si pct. Doze si mod de administrare).
COMPOZITIE
Rispen 1
Un comprimat filmat contine risperidona 1 mg si excipienti: nucleu – lactoza anhidra, celuloza microcristalina, amidon de porumb pregelatinizat, stearat de magneziu, film: hipromeloza 2910, macrogol 6000, dioxid de titan (E 171).
GRUPA FARMACOTERAPEUTICA
Sistemul nervos, psiholeptice, neuroleptice (antipsihotice), alte antipsihotice.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate cunoscuta la risperidona sau la oricare dintre excipientii medicamentului.
PRECAUTII
Datorita activitatii alfa-blocante a risperidonei poate sa apara hipotensiune ortostatica, in special in perioada initiala de crestere treptata a dozei.
Daca in timpul tratamentului intervalul QT este prelungit, doza trebuie scazuta (intrerupta daca intervalul QT >500 ms). Ca si in cazul altor antipsihotice, se recomanda prudenta in prescrierea medicamentelor care prelungesc intervalului QT (de exemplu, antiaritmice, unele medicamente pentru bolile psihice si antidepresive, eritromicina, ketoconazol, sulfametoxazol-trimetoprim, terfenadina).
Utilizarea medicamentelor cu efecte antagoniste la nivelul receptorilor dopaminergici este asociata cu risc de aparitie a diskineziei tardive, caracterizata prin miscari ritmice involuntare predominant ale limbii sau ale muschilor faciali. S-a raportat ca aparitia simptomelor extrapiramidale reprezinta un factor de risc pentru diskinezia tardiva. Deoarece, Rispen are un potential de inducere a simptomelor extrapiramidale mai mic decat neurolepticele clasice, administrarea sa este asociata cu un risc mai mic de inducere a diskineziei tardive.
Totusi, daca apar semne ale diskineziei tardive, trebuie luata in considerare intreruperea intregii medicatii antipsihotice. De asemenea, in timpul tratamentului cu neuroleptice clasice s-a raportat rareori aparitia sindromului neuroleptic malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculara, instabilitate nervoasa vegetativa, alterarea constientei si concentratii plasmatice crescute ale creatin fosfokinazei (CPK). In acest caz, trebuie intrerupt tratamentul cu orice medicament antipsihotic, inclusiv cu Rispen.
Pacientii trebuie sfatuiti sa respecte principiile nutritionale adecvate, pentru a evita cresterea in greutate.
Datorita continutului in lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
INTERACTIUNI
Riscul utilizarii risperidonei in asociere cu alte medicamente nu a fost evaluat sistematic. Se recomanda prudenta in administrarea risperidonei in asociere cu alte medicamente cu actiune nervos centrala. Antipsihoticele cresc efectul alcoolului etilic, al opiaceelor, antihistaminicelor si benzodiazepinelor. De aceea, nu se recomanda utilizarea alcoolului etilic.
Tratamentul concomitent cu alte antipsihotice, litiu, antidepresive, antiparkinsoniene si anticolinergice creste riscul unei diskinezii tardive.
Risperidona poate antagoniza efectul levodopa si al altor agonisti dopaminergici.
Carbamazepina scade concentratia plasmatica a risperidonei datorita accelerarii metabolizarii. Efecte similare pot fi observate si cu alti inductori enzimatici cum sunt barbituricele si fenitoina. La intreruperea administrarii carbamazepinei sau a altor inductori enzimatici, doza de risperidona trebuie reevaluata si, la nevoie, redusa..
Fenotiazinele, antidepresivele triciclice si unele blocante beta-adrenergice pot creste concentratiile plasmatice de risperidona, dar nu si pe cele ale fractiunii antipsihotice. Fluoxetina poate creste concentratiile plasmatice ale risperidonei prin inhibarea izoenzimei 2D6 a citocromului P450. Totusi, datorita acestei inhibari, metabolitului activ este format intr-o proportie mai mica. Drept rezultat, fractiunea totala antipsihotica activa (risperidona netransformata si metabolit activ) va creste intr-o proportie mai mica.
Efectul blocant alfa 1 adrenergic (in special cu fenotiazine) poate creste tensiunea arteriala prin scaderea efectului fenoxibenzaminei, labetalolului si a altor substante active alfa- blocante simpatomimetice, de asemenea al metildopei, rezerpinei si a altor substante active cu actiune centrala antihipertensiva. Dimpotriva, efectul guanetidinei de scadere a tensiunii arteriale este blocat.
Administrarea concomitenta a unor medicamente antipsihotice cu diuretice cum este furosemidul si clorotiazida poate creste eliminarea de apa, sodiu si uneori cloruri in cantitate mare.
Antacidele scad absorbtia orala a medicamentelor antipsihotice.
Trebuie evitat tratamentul concomitent cu medicamente care determina si prelungirea intervalului QT (de exemplu, antiaritmice de clasa IA sau III, antibiotice macrolide, antimalarice, antihistaminice, antidepresive) care produc hipokaliemie (de exemplu, anumite diuretice) sau inhiba metabolizarea hepatica a risperidonei.
ATENTIONARI SPECIALE
Rispen trebuie folosit cu precautie la pacienti cu afectiuni cardiovasculare cunoscute (de exemplu, insuficienta cardiaca, infarct miocardic, tulburari de conducere, de exemplu prelungirea intervalului QT), deshidratare, hipovolemie, tulburarari electrolitice sau boli cerebrovasculare. In aceasta situatie, doza trebuie crescuta treptat conform recomandarilor (vezi pct. Doze si mod de administrare).
In caz de hipotensiune arteriala doza trebuie redusa.
Trebuie evaluat raportul beneficiu/risc in cazul prescrierii antipsihoticelor, inclusiv a Rispen, la pacientii cu boala Parkinson sau cu dementa cu corpi Lewy, care prezinta risc crescut de sindrom neuroleptic malign sau parkinsonism.
Rispen trebuie utilizat numai pentru pacientii cu dementa, la care predomina urmatoarele simptome: agresivitate (agresivitate verbala, violenta fizica), tulburari de activitate (agitatie, dromomanie) sau simptome psihotice daca aceste simptome conduc la marginalizarea pacientului, la invaliditate, la pericol potential pentru mediul inconjurator, la autoagresivitate si, in acelasi timp, nu pot fi controlate prin intermediul procedurilor nefarmacologice.
Se cunoaste ca neurolepticele clasice scad pragul convulsivant, de aceea este necesara prudenta in tratamentul epilespiei.
In cazuri foarte rare, in timpul tratamentului cu risperidona a fost raportata hiperglicemie sau exacerbarea unui diabet preexistent,. Pacientii diabetici si cei care prezinta risc de aparitie a diabetului zaharat trebuie monitorizati clinic.
Copii
Nu se recomanda utilizarea acestui medicament la copii cu varsta sub 5 ani cu tulburari de comportament si la copii cu cu varsta sub 15 ani cu schizofrenie.
Varstnici
Individual, inainte de initierea tratamentului se recomanda efectuarea ECG iar in timpul tratamentului, la cresterea dozei, se recomanda monitorizarea ECG (in special la varstnici si pacienti cu antecedente de boli cardiace sau examene clinice cardiace anormale).
Pentru recomandari specifice de dozaj la pacientii varstnici, la cei cu afectiuni renale sau hepatice si la cei cu dementa, vezi pct. Doze si mod de administrare.
In studii clinice controlate cu placebo, la pacientii varstnici cu dementa, a fost raportata o incidenta mai mare a reactiilor adverse cerebrovasculare cum sunt accidente cerebrovasculare (inclusiv letale) si atacuri ischemice tranzitorii (AIT) la pacientii tratati cu risperidona comparativ cu pacientii tratati cu placebo (varsta pacientilor cuprinsa intre 73 – 97 ani, cu o medie de 85 ani).
Rezultatele din 6 studii controlate cu placebo efectuate predominant la pacienti varstnici cu dementa (> 65 ani), au evidentiat ca reactiile adverse cerebrovasculare determinate de medicament (combinate – atat cele grave, cat si cele lipsite de gravitate) au aparut la 3,3% (33 din 989) dintre pacientii tratati cu risperidona si la 1,2 % (8 din 693) dintre pacienti din grupul tratat cu placebo. Riscul relativ a fost de 2,96; intervalul de confidenta de 95% a fost cuprins intre 1,33 – 7,45.
In cazul utilizarii Rispen la pacientii varstnici cu dementa trebuie evaluat raportul beneficiu/risc luandu-se in considerare individual factorii de risc pentru accidente cerebrovasculare. Pacientul si/sau persoana care il insoteste trebuie preveniti sa anunte imediat aparitia simptomelor unui eventual accident cerebrovascular, cum sunt slabiciune brusca sau tulburari de sensibilitate la nivelul obrajilor, a extremitatilor superioare sau inferioare sau dificultati de vorbire sau tulburari de vedere. In acest caz, trebuie luate in considerare toate posibilitatile terapeutice, inclusiv intreruperea tratamentului cu Rispen. In plus, Rispen trebuie prescris cu precautie la pacientii cu dementa si afectiuni vasculare concomitente (cum sunt hipertensiune arteriala, boala cardiovasculara).
Sarcina si alaptarea
Siguranta utilizarii risperidonei in timpul sarcinii nu a fost determinata la om. Desi in studiile la animale risperidona nu a demonstrat efecte toxice directe asupra reproducerii, s-au observat unele efecte indirecte, prolactin- sau SNC-mediate. Nici un studiu nu a evidentiat efecte teratogene pentru risperidona. In timpul sarcinii Rispen trebuie folosit numai daca beneficiile terapeutice depasesc riscurile potentiale.
In studii la animale s-a demonstrat ca risperidona si 9-hidroxi-risperidona se excreta in lapte. De asemenea, la om, s-a demonstrat ca risperidona si 9-hidroxi-risperidona se excreta in laptele matern. De aceea, femeile tratate cu Rispen nu trebuie sa alapteze.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Rispen poate interfera cu activitatile care necesita concentrare. Ca urmare, pacientii trebuie sfatuiti sa nu conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Schizofrenie
Schimbarea medicatiei antipsihotice anterioare
In acest caz, se recomanda intreruperea treptata a medicatiei anterioare si, in acelasi timp, inceperea tratamentului cu Rispen. Cand se considera necesar din punct de vedere medical, trecerea de la un neuroleptic de depozit la terapia cu Rispen poate fi facuta inlocuind urmatoarea injectare programata. Trebuie reevaluata periodic necesitatea continuarii medicatiei antiparkinsoniene existente.
Adulti
Rispen poate fi administrat de 1-2 ori pe zi.
Doza initiala este de 2 mg risperidona pe zi. A doua zi, doza poate fi crescuta pana la 4 mg risperidona. Aceasta doza se poate mentine neschimbata, sau, daca este necesar, poate fi modificata individual. La majoritatea pacientilor, doza optima zilnica este cea de 4-6 mg risperidona. La unii pacienti, poate fi adecvata o faza de crestere a dozelor mai indelungata, o doza de atac mai mica si o doza de intretinere corespunzatoare. Dozele mai mari de 10 mg risperidona pe zi nu prezinta o eficacitate mai mare si pot determina simptome extrapiramidale. Deoarece nu a fost evaluata siguranta in cazul unor doze care depasesc 16 mg risperidona pe zi, nu trebuie utilizate doze peste acest nivel.
Pentru a se obtine un efect sedativ suplimentar, tratamentul poate fi suplimentat cu benzodiazepine.
Varstnici
Tratamentul trebuie initiat cu doza recomandata de 0,5 mg risperidona de 2 ori pe zi. Aceasta doza poate fi ajustata individual prin cresteri de cate 0,5 mg risperidona de 2 ori pe zi, pana la o doza de 1-2 mg risperidona de 2 ori pe zi. Rispen este bine tolerat de pacientii in varsta.
Copii
Nu exista suficienta experienta privind tratamentul schizofreniei la copiii cu varsta sub 15 ani.
De aceea, la aceasta grupa de varsta, nu se recomanda utilizarea medicamentului la pacientii cu schizofrenie.
Pacienti cu afectiuni renale si hepatice
Se recomanda initierea tratamentului cu o doza de 0,5 mg risperidona de 2 ori pe zi. Aceasta doza poate fi ajustata individual printr-o crestere cu 0,5 mg risperidona de 2 ori pe zi, pana la doza de 1-2 mg risperidona de doua ori pe zi. Se recomanda prudenta la aceasta categorie de pacienti pana cand va exista mai multa experienta.
Tulburari comportamentale la pacientii cu dementa
Rispen nu este recomandat pentru initierea tratamentului. Doza initiala recomandata este de 0,25 mg risperidona, administrata de 2 ori pe zi. Aceasta doza poate fi ajustata individual prin cresteri de cate 0,25 mg risperidona de 2 ori pe zi, la intervale de 2 zile. Pentru majoritatea pacientilor doza optima este de 0,5 mg risperidona de 2 ori pe zi. In cazul anumitor pacienti, doza optima este de 1 mg risperidona de 2 ori pe zi. Dupa stabilirea dozei eficace, se poate avea in vedere trecerea la administrarea intr-o singura doza zilnica. Ca si in cazul altor tratamente simptomatice, continuarea tratamentului cu Rispen trebuie reevaluata regulat si trebuie luata in considerare necesitatea introducerii altor tratamente.
Boala bipolara – Terapie adjuvanta
Doza initiala recomandata este de 2 mg risperidona administrata o data pe zi. Aceasta doza poate fi ajustata individual prin crestere treptata pana la 2 mg risperidona pe zi, la intervale de 2 zile. Pentru majoritatea pacientilor, doza optima este cuprinsa in intervalul 2-6 mg risperidona pe zi. Ca si in cazul altor tratamente simptomatice, continuarea tratamentului cu Rispen trebuie reevaluata regulat si trebuie luata in considerare necesitatea introducerii altor tratamente.
Tulburari comportamentale si alte tulburari comportamentale disruptive
Pacienti cu greutatea > 50 kg
Doza initiala recomandata este de 0,5 mg risperidona administrata o data pe zi. Daca este necesar, aceasta doza poate fi ajustata individual prin cresteri de cate 0,5 mg risperidona o data pe zi, la intervale de 2 zile. Pentru majoritatea pacientilor doza optima este de 1 mg risperidona o data pe zi. Totusi, pentru unii pacienti doza optima poate fi de 0,5 mg risperidona o data pe zi, in timp ce pentru alti pacienti, doza optima este de 1,5 mg risperidona o data pe zi.
Pacienti cu greutatea < 50 kg
Doza initiala recomandata este de 0,25 mg risperidona administrata o data pe zi. Daca este necesar, aceasta doza poate fi ajustata individual prin cresteri de cate 0,25 mg risperidona o data pe zi, la intervale de 2 zile. Pentru majoritatea pacientilor, doza optima este de 0,5 mg risperidona o data pe zi. Daca este necesara o doza unica mai mica sau alta doza decat 0,5 mg risperidona, trebuie utilizate comprimate cu concentratie mai mica. Totusi, pentru unii pacienti doza optima poate fi de 0,25 mg risperidona o data pe zi, in timp ce pentru alti pacienti, doza optima poate fi 0,75 mg risperidona o data pe zi. Ca si in cazul altor tratamente simptomatice, continuarea tratamentului cu Rispen trebuie reevaluata regulat si trebuie luata in considerare necesitatea introducerii altor tratamente. Pana in prezent nu exista suficienta experienta privind tratamentul copiilor cu varsta sub 5 ani.
Mod de administrare
Rispen poate fi administrat indiferent de orarul meselor. Daca este necesara o doza unica mai mica sau alta doza decat 0,5 mg risperidona, este de preferat sa se utilizeze comprimate cu concentratie mai mica.
REACTII ADVERSE
Studiile clinice si experienta ampla bazata pe administrarea pe termen lung, arata ca Rispen este, in general, bine tolerat. Adesea au fost greu de diferentiat reactiile adverse de simptomele bolii in sine.
In timpul tratamentului cu risperidona, au fost raportate umratoarele reactii adverse:
Tulburari hematologice si limfatice.
Rare (< 0,1%): neutropenie, trombocitopenie.
Tulburari endocrine
Mai putin frecvente (<1%): cresterea1) concentratiei plasmatice a prolactinei, posibil cu manifestari cum sunt galactoree, ginecomastie, tulburari ale ciclului menstrual si/sau amenoree.
Foarte rare (<0,01%): sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic (ADH)1).
Tulburari metabolice si de nutritie
Foarte rare (<0,01%): hiperglicemie3) si exacerbarea diabetului zaharat preexistent, polidipsie (si posibila intoxicatie cu apa).
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente (1-10%): insomnie, agitatie, anxietate, cefalee. Sedarea a fost raportata mai frecvent la copii si adolescenti decat la adulti. In general, sedarea a fost moderata si tranzitorie.
Mai putin frecvente (<1%): somnolenta, oboseala, ameteli, dificultate in concentratie, tremor, rigiditate, bradikinezie, acatisie, distonie acuta.
Rare (<0,1%): accidente cerebrovasculare, atacuri ischemice tranzitorii (AIT)2).
Foarte rare (<0,01%): diskinezie tardiva, sindrom neuroleptic malign.
Tulburari oculare
Mai putin frecvente (<1%): vedere incetosata.
Tulburari cardiace
Rare (<0,1%): tahicardie (reflexa), prelungirea intervalului QT, aritmii ventriculare (inclusiv torsada varfurilor), stop cardiac.
Tulburari vasculare
Rare (<0,1%): hipotensiune arteriala (ortostatica), hipertensiune arteriala.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Mai putin frecvente (<1%): rinite.
Tulburari gastro-intestinale
Mai putin frecvente (<1%): constipatie, dispepsie, greata, varsaturi, dureri abdominale, hipersalivatie.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente (<1%): exantem si alte reactii alergice cutanate.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Foarte rare (<0,01%): crampe musculare.
Tulburari renale si ale cailor urinare
Mai putin frecvente (<1%): incontinenta urinara.
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Mai putin frecvente (<1%): priapism, disfunctii erectile, tulburari de ejaculare si ale orgasmului.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Rare (<0,1%): moarte subita inexplicabila, hipertermie, edeme, crestere in greutate.
Foarte rare (<0,01%): modificari ale temperaturii corpului.
Investigatii diagnostice
Rare (<0,1%): cresterea valorilor enzimelor hepatice.
1) Daca se compara cu neurolepticele clasice, risperidona prezinta o tendintei scazuta de a induce simptome extrapiramidale. Totusi, aceste manifestari extrapiramidale pot sa apara in anumite cazuri si sunt: tremor, rigiditate, hipersalivatie, bradikinezie, acatisie, distonie acuta. Totusi, manifestarile de mai sus au fost usoare, reversibile dupa scaderea dozei si/sau dupa posibila administrare de antiparkinsoniene.
Foarte rar, reactiile adverse tipice pentru neurolepticele clasice au fost observate la pacientii psihotici si anume: intoxicatie cu apa ca o consecinta a polidipsiei sau sindromului secretiei inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH), diskinezie tardiva, sindrom neuroleptic malign, tulburari de reglare a temperaturii corporale si spasme paroxistice.
2) In timpul tratamentului cu risperidona, au fost raportate reactii adverse cerebrovasculare, inclusiv acidente cerebrovasculare si atacuri ischemice tranzitorii (AIT) (vezi pct. Atentionari speciale).
3) In foarte rare cazuri, in timpul tratamentului cu risperidona au fost raportate hiperglicemie si exacerbarea diabetului zaharat preexistent.
SUPRADOZAJ
Manifestari
In general, semnele raportate sunt rezultatul amplificarii efectelor farmacologice cunoscute ale medicamentului. Acestea includ somnolenta si sedare, tahicardie si hipotensiune arteriala si simptome extrapiramidale. Au fost raportat cazuri de supradozaj cu doze de pana la 360 mg risperidona, ceea ce sugereaza o marja larga de siguranta.
In caz de supradozaj au fost raportate cazuri rare de prelungire a intervalului QT. In caz de supradozaj acut, trebuie verificat daca este sau nu un supradozaj polimedicamentos.
Tratament
Este necesara stabilirea si mentinerea cailor aeriene libere pentru asigurarea oxigenarii si ventilarii adecvate, trebuie avut in vedere lavajul gastric (dupa intubare, daca pacientul este inconstient sau in stare de coma) si administrarea de carbune activat concomitent cu un laxativ. Monitorizarea functiilor cardiovasculare trebuie initiata cat mai curand posibil, pentru a diagnostica in timp util orice aritmie posibila.
Deoarece nu se cunoaste un antidot specific pentru risperidona, trebuie instituite masuri adecvate de sustinere. Hipotensiunea arteriala si colapsul circulator trebuie tratate adecvat, prin administrarea intravenoasa de fluide si/sau de simpatomimetice.
In cazul simptomelor extrapiramidale grave trebuie administrata medicatie anticolinergica. Supravegherea medicala permanenta si monitorizarea trebuie sa continue pana la imbunatatirea starii pacientului.
PASTRARE
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 25ºC, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
AMBALAJ
Cutie cu 5 blistere din PVC-PVDC/Al a cate 10 comprimate filmate.
PRODUCATOR
Zentiva a.s., Republica Ceha
Omega Farma ehf., Islanda
