Indicatii: Hipertensiune arteriala; angina pectorala (prevenirea crizelor);
tahicardie sinusala si atriala, tahicardie paroxistica, tahicardie la pacienti cu flutter sau fibrilatie atriala, extrasistole supraventriculare; sindrom circulator hiperdinamic.
Forma de prezentare: comprimate
Producator: Terapia S.A.
Clasificare ATC: pindololum, C07AA
Compozitie: Fiecare comprimat contine 5 mg pindolol.
Proprietati: Viskenul este un antagonist puternic al receptorilor beta-adrenergici (beta-blocant). El blocheaza atat receptorii adrenergici beta1 cat sibeta2, timp de peste 24 ore dupa administrare. Are o actiune neglijabila de stabilizare a membranei. In calitate de beta-blocant, Viskenul protejeaza inima fata de stimularea beta-adrenergica prin catecolamine (in timpul efortului fizic si al stressului psihic), reducand si influenta sistemului simpatic asupra inimii in repaus. Activitatea sa simpatominetica intrinseca (ASI) asigura inimii o stimulare de baza similara celei normale, fara efecte nedorite asupra frecventei si contractilitatii cardiace in repaus si asupra conductiei intracardiace. Astfel, riscul de bradicardie este mic iar debitul cardiac normal nu este redus. Viskenul este un beta-blocant cu o actiune vasodilatatoare relevanta din punct de vedere clinic. Aceasta rezulta din ASI exercitata asupra beta2-adrenoreceptorilor din vasele sanguine. Rezistenta vasculara mare din hipertensiunea stabilizata este diminuata prin tratament cu Visken; irigatia tesuturilor si organelor nu este afectata si poate fi chiar ameliorata. Prin actiunea sa simpatomimetica intrinseca puternica, Viskenul administrat in cura prelungita nu diminueaza (ca alti beta-blocanti) valoarea sanguina a raportului HDL/LDL. ASI a Viskenului exercitata asupra muschiului neted bronhial reduce riscul bronhospasmelor la subiectii neastmatici, cu pneumonie obstructiva. Dozele terapeutice mici de Visken reflecta marea lui putere si biodisponibilitate. Aceasta din urma, este rezultatul unei absorbtii aproape complete si al unui efect neglijabil al primului pasaj hepatic; variatiile individuale la nivel plasmatic sunt reduse, ducand astfel la efecte terapeutice constante, la o doza data.
Farmacocinetica: Absorbtia rapida si aproape completa (aprox. 95%) si efectul neglijabil al primului pasaj hepatic (13%), are ca rezultat o mare biodisponibilitate (87%) a Viskenului. Concentratia maxima in plasma este atinsa in interval de o ora dupa administrarea sa orala. Viskenul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 40%, are un volum de distributie de 2-3 l/kg corp si clearance total de 500 ml/min. Timpul de injumatatire este de 3-4 ore. In proportie de 30-40% este excretat neschimbat in urina, in timp ce 60-70% se elimina prin rinichi si ficat sub forma de metaboliti inactivi. Viskenul traverseaza bariera placentara si trece in laptele matern in cantitati mici. Pacientii cu functia renala sau hepatica afectata pot fi de obicei tratati cu doze normale. Numai in cazuri grave poate fi necesara o reducere a dozei zilnice.
Doze, mod de administrare: Dozele trebuie adaptate particularitatilor individuale ale pacientului, fiind in general cuprinse in intervalul 5-30 mg/zi. Adulti: Hipertensiune arteriala: 5-15 mg in doza unica, dimineata. La formele mai severe sau la cazurile rezistente, poate fi necesara instituirea unui tratament aditional cu alte medicamente antihipertensive. Angina pectorala si aritmii cardiace: doza zilnica de 10-30 mg, divizata in 2-3 doze. Sindrom circulator hiperdinamic: 7,5-20 mg/zi. Copii: Datele experimentale referitoare la Visken administrat copiilor sunt limitate.
Contraindicatii: Astm bronsic, insuficienta cardiaca necompensabila cu digitala, cord pulmonar, bradicardie marcata, bloc A-V de gradul II si III.
Precautii: Desi Viskenul produce o cardiodepresie mai putin marcata decat beta-blocantii fara ASI pe miocardul in repaus, pacientii cu afectiuni cardiace incipiente sau manifeste trebuie digitalizati corespunzator inaintea tratamentului cu Visken. In mod similar, este necesara monitorizarea atenta a parametrilor cardiovasculari in timpul utilizarii Viskenului in tratamentul infarctului miocardic acut. Datorita ASI, Viskenul nu provoaca in general modificari semnificative ale functiei pulmonare la pacientii predispusi la bronhospasm datorat unei pneumopatii obstructive cronice neastmatice. Totusi, ca in cazul oricarui beta-blocant, un efect bronhoconstrictor nu poate fi complet exclus. Nu trebuie niciodata administrat un beta-blocant unui pacient cu antecedente de astm bronsic. Daca apar bronhospasme, trebuie luate masuri terapeutice corespunzatoare (beta2-stimulant, derivat de teofilina). Este necesara monitorizarea atenta a functiei cardiovasculare in timpul anesteziei generale la pacientii tratati cu beta-blocanti. Spre deosebire de beta-blocantii fara ASI, Viskenul este mai putin susceptibil de a antrena o hipersensibilitate de revenire la stimularea cu beta-adrenoreceptori dupa o intrerupere brutala a tratamentului cronic. Totusi, daca este necesara intreruperea tratamentului, se recomanda reducerea progresiva a dozei. Daca pacientii cu feocromocitom sunt tratati cu un beta-blocant, trebuie asociat intotdeauna si un alfa-blocant. Tratamentul cu beta-blocanti este adesea asociat cu o agravare a simptomelor bolilor vasculare periferice preexistente. Astfel si in timpul tratamentului cu Visken, se observa rareori efecte secundare vasculare periferice (extremitati reci), datorita efectelor simpatomimetice pe care le exercita asupra receptorilor beta2-vasculari (vasodilatatie). In insuficienta renala grava, situatia este rareori agravata de catre Visken. Trebuie avut grija la administrarea Viskenului in cazul pacientilor care fac tratament antidiabetic, deoarece ca urmare a unei diete prelungite poate aparea o hipoglicemie cu simptome (tahicardie, tremor) mascate. Oricum, pacientii pot fi obisnuiti sa recunoasca transpiratia ca principalul simptom al hipoglicemiei cu beta-blocanti. Studii experimentale pe animale nu ofera dovezi ale efectului teratogen al Viskenului. Experientele clinice cu Visken la femei insarcinate sau care alapteaza sunt limitate. Nu s-au observat efecte negative asupra mamei sau copilului, in cazurile de tratament cu Visken a hipertensiunii la gravide. Viskenul se regaseste in cantitati mici in laptele matern. Deoarece la inceputul tratamentului cu beta-blocanti poate aparea ameteala sau stare de oboseala, pacientii care conduc autovehicule sau masini trebuie sa aiba o grija sporita, pana ce starea se identifica ca fiind o reactie individuala la tratament. Viskenul nu trebuie lasat la indemana copiilor.
Interactiuni: Experientele au aratat ca administrarea concomitenta de beta-blocanti si antagonisti de calciu poate fi benefica in hipertensiune arteriala sau angina pectorala. Tratamentul oral necesita o monitorizare permanenta, indeosebi in cazul asocierii Viskenului cu un antagonist al calciului de tip Verapamil.
Efecte secundare: Viskenul este in general bine tolerat. Efectele secundare sunt asemanatoare celor observate si la alti beta-blocanti, incluzand: oboseala, ameteala, tulburari gastrointestinale, greata, cefalee, tulburari ale somnului. Aceste efecte secundare sunt in majoritatea cazurilor slabe si trecatoare. Reactii cutanate, depresie psihica, halucinatii care sa necesite intreruperea tratamentului, sunt rare (vezi “Precautii”).
Supradozarea: Supradozarea cu pindolol nu reclama in mod obisnuit un tratament specific. Daca, in cazuri grave este necesar un tratament, se va administra 0,5-1 mg (sau mai mult) sulfat de atropina pe cale intravenoasa. Alternativ, pentru a stimula receptorii beta-adrenergici, se poate administra prin perfuzie intravenoasa lenta clorhidrat de izoprenalina, incepand cu aproximativ 5 mg/min pana la atingerea efectului dorit. In cazuri severe se poate lua in consideratie administrarea intravenoasa de 8-10 mg clorhidrat de glucagon; injectia se poate repeta in interval de o ora si poate fi urmata, daca este necesar, de o perfuzie intravenoasa de 1-3 mg/ora. Pacientul trebuie sa fie monitorizat permanent in timpul acestui procedeu.
Forma de prezentare: Cutii continand 30 comprimate a cate 5 mg pindolol.
Conditii de pastrare: Ferit de lumina, umiditate si caldura, in locuri inaccesibile copiilor. Termen de valabilitate: 5 ani.
